RCP · HEPARINA GALENIKA 5000 UI/ml

Doze:

Doza se adaptează în funcţie de rezultatele testelor biologice obişnuite în supravegherea heparinoterapiei. Doza necesară se administrează în perfuzie continuă sau se fracţionează în mai multe injecţii intravenoase la intervale de 2-4 ore.

Supravegherea tratamentului:

Deoarece răspunsul la heparină este variat, ceea ce semnifică risc de ineficacitate sau de accidente hemoragice, este necesar controlul de laborator al coagulării sângelui. Timpul de tromboplastină parţial activat (APTT) trebuie menţinut la valori de 1,5-2 ori mai mari, decât cele martor sau timpul de coagulare activat (ACT) trebuie menţinut la valori de 2-3 ori mai mari, decât cele martor. În cazul injectării i.v. controlul sângelui se face înaintea fiecărei injecţii intravenoase (în prima zi) sau la 2 ore după începerea perfuziei, apoi la fiecare 4 ore (la începutul tratamentului). Frecvenţa testelor de coagulare este în funcţie de necesităţile individuale; ele trebuie efectuate cel puţin o dată pe zi în decursul tratamentului mai frecvent la hipertensivi şi la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.

Pentru tratamentul trombozei venoase profunde, embolismului pulmonar, anginei pectorale instabile sau a bolii ocluzive acute arteriale periferice la adulţi, se administrează o doză de 5000UI heparină intravenos în bolus, urmată de perfuzie venoasă continuă cu 1000-2000 UI/oră heparină. Alternativ, se pot administra 5000

-10000 UI heparină intravenoasă la fiecare 4-6 ore, însă administrarea continuă a heparinelor utilizând seringa automată (injectomatul) este superioară terapeutic, administrării intermitente prin injecţii. Monitorizarea de laborator este necesară şi este bazată pe determinarea timpului de tromboplastină parţial activat (APTT), la 4-6 ore după iniţierea tratamentului. Valorile APTT trebuie să fie menţinute la valori de 1,5 – 2,5 ori mai mari faţă de valorile de control (martor).

În bypass-ul cardiopulmonar se administrează 300 UI/kg intravenous, ajustat ulterior în funcţie de timpul de coagulare activat (ACT), ale cărui valori vor fi menţinute în limita de 400-500 secunde.

În hemodializă, doza iniţială de heparină este 1000-5000 UI, urmată de 1000-2000 UI/oră, cu menţinerea timpului de coagulare mai mare de 40 minute.

Copii şi adolescenţi

Pentru tratamentul copiilor se administrează o doză intravenoasă de 50UI/kg în bolus, urmată de perfuzia venoasă continuă a 15-25 UI /kg/oră sau injectarea intravenoasă a 100 UI/kg la 4 ore.

Mod de administrare

Heparina 5000 UI/ml soluție injectabilă este destinată numai administrării intravenoase. Heparina nu se va amesteca în perfuzie/injecţie intravenoasă cu nici un alt medicament injectabil.

Cantitatea de heparină rămasă neutilizată după deschiderea fiolei nu se mai foloseşte ulterior.

Acţiunea anticoagulantă a heparinei poate să fie crescută de medicamente care afectează funcţionarea trombocitelor şi a sistemului de coagulare, de exemplu: antiagregante plachetare, trombolitice, salicilaţi, medicamentele anti-inflamatoare nesteroidiene, antagonişti ai vitaminei K, dextranii şi proteina C activată. Dacă vreuna din aceste combinaţii este necesară, pacientul va fi monitorizat clinic şi biologic. Administrarea concomitentă cu heparina a inhibitorilor de enzimă de conversie ai angiotensinei I, precum enalapril sau blocanţii receporilor angiotensinei II, cum ar fi, losartan sau valsartan, pentru tratarea tensiunii arteriale ridicate, cresc riscul producerii hiperpotasemiei.

Sarcina Datorită efectului hemoragic cunoscut este necesară precauţie atunci când heparina se administrează femeilor însărcinate, deoarece se poate produce sângerare utero-placentară în special în timpul naşterii. Dacă va fi utilizată anestezia epidurală, tratamentul cu heparină trebuie să fie întrerupt. Heparina poate reduce densitatea osoasă la utilizarea îndelungată în timpul sarcinii. Heparina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii impune tratamentul cu heparină. Alăptarea Heparina nu trece prin placentă şi nu este excretată în laptele matern.