RCP · HARTIL HCT 5 mg/25mg

Doze

Se recomandă ca Hartil HCT să fie administrat în doză zilnică unică, aproximativ în aceeaşi perioadă a zilei, de preferat dimineaţa.

Adulţi:

Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul fiecărui pacient (vezi pct. 4.4) şi de controlul hipertensiunii arteriale. Administrarea combinaţiei în doză fixă de ramipril/hidroclorotiazidă este recomandată numai după stabilirea gradată a dozelor pentru fiecare componentă în parte.

Tratamentul cu Hartil HCT trebuie iniţiat cu cele mai mici doze eficace terapeutic. Dacă este necesar, doza poate fi crescută pentru a obţine valorile optime ale tensiunii arteriale. Doza maximă recomandată pentru monocomponente este de 10 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă pe zi.

Doza maximă zilnică recomandată este de un comprimat din acest medicament.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi trataţi cu diuretice

La pacienţii trataţi cu diuretice este recomandată precauţie deoarece după administrarea primei doze poate să apară hipotensiune arterială. Poate fi luată în considerare reducerea dozei de diuretic sau întreruperea tratamentului cu acesta înainte de iniţierea tratamentului cu Hartil HCT.

Dacă întreruperea tratamentului cu diuretic nu este posibilă, se recomandă inițierea tratamentului cu cele mai mici doze de ramipril (1,25 mg pe zi) administrat separat de diuretic. Ulterior se recomandă ca trecerea la combinația în doză fixă să se facă cu o doză zilnică de ramipril 2,5 mg și hidrocolorotiazidă 12,5 mg.

Insuficienţă renală:

Din cauza componentei tiazidice, Hartil HCT este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) (vezi pct. 4.3).

La pacienţii cu funcţie renală afectată poate fi necesară reducerea dozelor de Hartil HCT. Pacienţii cu clearance-ul creatininei cuprins între 30-60 ml/min, trebuie tratați cu cea mai mică doză din combinația în doză fixă de ramipril şi hidroclorotiazidă numai după administrarea ramiprilului în monoterapie. Doza maximă zilnică recomandată este de 5 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată tratamentul cu Hartil HCT trebuie iniţiat numai sub supraveghere medicală, iar doza maximă zilnică recomandată este de 2,5 mg ramipril şi 12,5 mg hidroclorotiazidă.

Hartil HCT este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Vârstnici

Dozele iniţiale trebuie să fie mai mici iar stabilirea treptată a dozelor trebuie efectuată mai gradat, din cauza reacţiilor adverse care pot să apară, mai ales la pacienţii foarte vârstnici şi la cei debilitaţi.

Copii şi adolescenţi

Hartil HCT nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Nu au fost stabilite încă siguranţa şi eficacitatea administrării ramiprilului la copii.

Informaţiile actuale valabile pentru ramipril sunt prezentate la pct. 4.8, 5.1, 5.2 şi 5.3, dar nu există recomandări specifice privind modul de administrare pentru această categorie de pacienţi.

Mod de administrare

Administrare orală

Hartil HCT poate fi administrat înainte, în timpul sau după mese, doarece ingerarea alimentelor nu modifică biodisponibilitatea sa (vezi pct. 5.2).

Comprimatele de Hartil HCT trebuie înghițite cu ajutorul unei cantități de lichid. Nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină- aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Administrări concomitente contraindicate Medicamente care cresc riscul de angioedem Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată din cauza creșterii riscului de apariție a angioedemului (vezi pct. 4.3 și 4.4). Tratamentul cu ramipril nu trebuie inițiat decât după 36 ore după administrarea ultimei doze de sacubitril/valsartan. Sacubitril/valsartan nu trebuie administrat decât după 36 ore de la ultima doză de Hartil HCT. Medicamente care cresc riscul de reacții anafilactice Tratamentele extracorporeale care presupun contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ, cum sunt dializa sau hemofiltrarea cu membrane cu flux mare (de exemplu membrane din poliacrilonitril) precum şi în timpul aferezei lipoproteinelor cu dextran sulfat, pot determina o creştere a riscului de reacţii anafilactice severe (vezi pct. 4.3). În cazul în care acest tratament este necesar, trebuie luată în considerare efectuarea dializei cu alt tip de membrane sau tratamentul cu alte clase de medicamente antihipertensive. Precauţii la utilizare Medicamente care cresc riscul de angioedem Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu, temsirolimus, everolimus, sirolimus) și vildagliptină poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Medicamente care cresc riscul de hiperkaliemie Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu ramipril/hidroclorotiazidă poate să apară hiperkaliemia. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu și antagoniști de angiotensină II pot duce la creșteri semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie luate măsuri de precauție atunci când ramipril/hidroclorotiazidă este administrat concomitent cu alți agenți care cresc potasiul seric, cum sunt trimetoprimul și cotrimoxazolul (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiu, cum este amiloridul. Prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă a ramipril/hidroclorotiazidă cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizarea frecventă a potasemiei. Ciclosporină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporină, poate apărea hiperkaliemie. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Heparina În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, poate apărea hiperkaliemie. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Medicamente antihipertensive (cum sunt diureticele) şi alte substanţe care pot scădea tensiunea arterială (de exemplu, nitraţii, antidepresivele triciclice, anestezicele, consumul cronic de alcool, baclofenul, alfuzosina, doxazosina, prazosina, tamsulosinul, terazosinul): este de aşteptat potenţarea riscului de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.2 pentru diuretice). Simpatomimetice vasopresoare şi alte substanţe (isoproterenol, dobutamină, dopamină, adrenalină, noradrenalină) care pot reduce efectul antihipertensiv al Hartil HCT: se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale. În plus, efectul simpatomimeticelor vasopresoare poate fi atenuat de către hidroclorotiazidă. Alopurinol, imunosupresoare, corticosteroizi, procainamidă, citostatice şi alte substanţe care pot produce schimbări ale formulei sanguine: creştere a probabilităţii reacţiilor hematologice (vezi pct. 4.4). Diureticele tiazidice pot crește riscul de apariție a reacțiilor de hipersensibilitate grave asociate tratamentului cu alopurinol, în special la pacienții cu insuficiență renală. Săruri de litiu: excreţia litiului poate fi redusă de inhibitorii ECA şi, de aceea, poate creşte toxicitatea litiului. Concentrațiile plasmatice de litiu trebuie monitorizate. Administrarea concomitentă a diureticelor tiazidice cu litiu poate creşte toxicitatea litiului şi poate accentua toxicitatea crescută a litiului indusă deja de către inhibitorii ECA. De aceea, administrarea concomitentă a combinaţiei de ramipril şi hidroclorotiazidă cu litiu nu este recomandată. Medicamente antidiabetice inclusiv insulina: pot să apară reacţii de hiperglicemie. Hidroclorotiazida poate atenua efectul medicamentelor antidiabetice. De aceea, se recomandă monitorizarea strictă a concentraţiei plasmatice a glucozei în faza iniţială a administrării concomitente. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene şi acid acetilsalicilic: este de aşteptat reducerea efectului antihipertensiv al Hartil HCT. De aceea, tratamentul concomitent cu inhibitori ECA şi AINS poate duce la creşterea riscului de deteriorare a funcţiei renale şi la risc de creştere a kaliemiei. Anticoagulante orale: efectul anticoagulant poate fi scăzut de administrarea concomitentă cu hidroclorotiazida. Corticosteroizi, ACTH, amfotericina B, carbenoxolona, cantităţi mari de băuturi alcoolice, laxative (în cazul administrării prelungite) şi alte kaliuretice sau substanţe care scad kaliemia: creştere a riscului de hipokaliemie. Preparate digitalice, substanţe active care prelungesc intervalul QT şi antiaritmice: poate creşte toxicitatea care determină aritmie sau efectul antiaritmic scade în prezenţa dezechilibrului electrolitic (cum sunt hipokaliemia, hipomagneziemia). Metildopa: este posibilă hemoliza. Colestiramina sau alte substanţe schimbătoare de ioni administrate oral: absorbţie redusă a hidroclorotiazidei. Administrarea diureticelor sulfonamidice trebuie să se facă cu cel puţin o oră înainte de sau la 4-6 ore după ingestia acestor medicamente. Relaxante musculare curarizante: este posibilă intensificarea şi prelungirea efectului de relaxare musculară. Săruri de calciu şi substanţe care cresc concentraţia plasmatică de calciu: se anticipează creşterea concentraţiei plasmatice de calciu în cazul administrării concomitente cu hidroclorotiazida; de aceea este necesară monitorizarea strictă a concentraţiei plasmatice de calciu. Carbamazepina: risc de hiponatremie, din cauza efectului aditiv cu hidroclorotiazida. Substanţe de contrast pe bază de iod: în cazul unei deshidratări induse de diuretice, incluzând hidroclorotiazida, creşte riscul unei disfuncţii renale acute, mai ales în cazul utilizării unor substanțe de contrast care conțin cantităţi importante de iod. Penicilina: hidroclorotiazida este excretată la nivelul tubilor distali şi reduce excreţia penicilinei. Chinina: hidroclorotiazida reduce excreţia chininei.

Sarcina Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4). În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ, cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA/Antagoniști ai Receptorilor Angiotensinei II (ARA II) în trimestrele al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scădere a funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou născuţii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale, oliguriei și hiperkaliemiei (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4). Hidroclorotiazida, în cazul unei expuneri prelungite în trimestrul al treilea al sarcinii, poate determina ischemie feto-placentară și risc de întârziere a creșterii. În plus au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie și trombocitopenie la nou-născuții care au fost expuși înainte de naștere. Hidroclorotiazida poate reduce volumul plasmatic ca și perfuzia feto-placentară. Alăptarea Hartil HCT este contraindicat în timpul alăptării. Ramiprilul și hidroclorotiazida sunt excretate în laptele matern astfel încât efectele asupra sugarului sunt aceleași ca și cele în urma administrării unor doze terapeutice de ramipril și hidroclorotiazidă la femeile care alăptează. Din cauza datelor disponibile insuficiente nu este recomandată utilizarea ramiprilului în timpul alăptării şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative, cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului. Hidroclorotiazida este excretată în laptele matern. Utilizarea tiazidelor de către femeile care alăptează a fost asociată cu scăderea sau chiar suprimarea lactației. Pot să apară hipersensibilitate la substanțele active derivate din sulfonamide, hipokaliemie și icter nuclear. Datorită potențialului de a determina reacții adverse grave la sugarii alăptați a ambelor substanțe, trebuie luată o decizie fie de a întrerupe alăptarea fie de a întrerupe tratamentul ținând cont de importanța tratamentului pentru mamă.