RCP · HALOPERIDOL RICHTER 5 mg/ml

Doze

Adulți

Se recomandă o doză inițială redusă ce trebuie ajustată în funcție de răspunsul pacientului. Doza minimă eficientă a pacienților trebuie menținută întotdeauna (vezi pct. 5.2).

Recomandările privind doza de Haloperidol soluție injectabilă sunt prezentate în Tabelul 1.

Tabelul 1: Recomandări privind doza de Haloperidol pentru adulți cu vârsta de 18 ani și peste Controlul rapid al agitației psihomotorii acute severe asociată cu tulburările psihotice sau cu episoadele maniacale din tulburarea bipolară I, atunci când terapia orală nu este adecvată – 5 mg intramuscular.

– Se poate repeta la fiecare oră, până când se obține un control suficient al simptomelor. – La majoritatea pacienților sunt suficiente doze de până la 15 mg/zi. Doza maximă este de 20 mg/zi.

– Continuarea utilizării haloperidol trebuie evaluată la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4). Tratamentul cu Haloperidol soluție injectabilă trebuie întrerupt imediat ce este posibil din punct de vedere clinic și, dacă este necesar tratament suplimentar, tratamentul cu haloperidol oral trebuie iniţiat la o rată de conversie a dozei de 1:1, urmată de ajustarea dozei în funcție de răspunsul clinic.

Tratamentul episoadelor acute de delir, în cazurile în care tratamentele non-farmacologice au eșuat – 1-10 mg intramuscular.

Tratamentul trebuie inițiat la cea mai mică doză posibilă, iar doza trebuie ajustată treptat, la– intervale de 24 ore dacă agitația continuă, până la maximum 10 mg/zi.

Tratamentul mișcărilor choreice ușoare până la moderate manifestate în boala Huntington, atunci când alte medicamente sunt ineficiente sau nu sunt tolerate, iar terapia orală nu este adecvată – 2-5 mg intramuscular.

– Se poate repeta la la fiecare oră până când simptomele sunt controlate suficient, sau până la maximum 10 mg/zi.

Profilaxie individuală sau combinată la pacienții cu risc moderat până la înalt de grețuri și vărsături postoperatorii, atunci când alte medicamente sunt ineficiente sau nu sunt tolerate – 1-2 mg intramuscular, la inducere sau cu 30 de minute înainte de finalizarea anesteziei. Tratamentul combinat al grețurilor și vărsăturilor postoperatorii, atunci când alte medicamente sunt ineficiente sau nu sunt tolerate – 1-2 mg intramuscular.

Întreruperea tratamentului

Este recomandată întreruperea treptată a haloperidolului (vezi pct. 4.4).

Categorii speciale de pacienți

Vârstnici

Doza inițială recomandată de haloperidol la pacienții vârstnici este de jumătate din doza minimă pentru adulți.

Se pot administra doze suplimentare și se pot ajusta în funcție de răspunsul pacientului. La pacienții vârstnici se recomandă o creștere atentă și treptată a dozei.

Doza maximă este de 5 mg/zi.

Dozele care depășesc 5 mg/zi trebuie luate în considerare numai la pacienții care au tolerat doze mai mari și după o reevaluare a profilului beneficiu-risc al fiecărui pacient.

Insuficiența renală

Influența insuficienței renale asupra farmacocineticii haloperidolului nu a fost evaluată. Nu se recomandă ajustarea dozei, dar se recomandă prudență în tratamentul pacienților cu insuficiență renală. Cu toate acestea, pacienții cu insuficiență renală severă pot necesita o doză inițială redusă, iar dozele următoare vor fi administrate și ajustate în funcție de răspunsul pacientului (vezi pct. 5.2).

Insuficiența hepatică

Influența insuficienței hepatice asupra farmacocineticii haloperidolului nu a fost evaluată. Deoarece haloperidolul este metabolizat extensiv la nivel hepatic, se recomandă înjumătățirea dozei inițiale. Se pot administra doze suplimentare, care sunt ajustate în funcție de răspunsul pacientului (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Copii şi adolescenţi

Nu au fost stabilite siguranța și eficacitatea Haloperidol soluție injectabilă la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Se recomandă administrarea Haloperidol soluţie injectabilă doar i.m..

Studii privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi. Efecte cardiovasculare Haloperidol este contraindicat în asociere cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QTc (vezi pct. 4.3). Exemplele includ: – Antiaritmice din clasa IA (de exemplu, disopiramidă, chinidină). – Antiaritmice din clasa III (de exemplu, amiodarona, dofetilidă, dronedarona, ibutilida, sotalol). – Anumite antidepresive (de exemplu, citalopram, escitalopram). – Anumite antibiotice (de exemplu, azitromicina, claritromicina, eritromicina, levofloxacina, moxifloxacina, telitromicina). – Alte antipsihotice (de exemplu, derivați ai fenotiazinei, sertindol, pimozida, ziprasidona). – Anumite antifungice (de exemplu, pentamidina). – Anumite antimalarice (de exemplu, halofantrina). – Anumite medicamente pentru afecţiuni gastrointestinale (de exemplu, dolasetron). – Anumite medicamente utilizate în tratamentul cancerului (de exemplu, toremifen, vandetanib). – Anumite alte medicamente (de exemplu, bepridil, metadona). Această listă nu este completă. Se recomandă precauție în cazul în care haloperidol este utilizat în asociere cu medicamente cunoscute că produc un dezechilibru electrolitic (vezi pct. 4.4). Medicamente care pot crește concentrațiile plasmatice ale haloperidolului Haloperidol este metabolizat prin mai multe căi (vezi pct. 5.2). Căile majore sunt glucuronoconjugarea și reducerea corpilor cetonici. Sistemul enzimatic al citocromului P450 este de asemenea implicat, în special CYP3A4 și, într-o măsură mai mică, CYP2D6. Inhibarea acestor căi de metabolizare de către un alt medicament sau scăderea activității enzimei CYP2D6 poate conduce la creșterea concentrațiilor de haloperidol. Efectul inhibării CYP3A4 și a scăderii activității enzimei CYP2D6 poate fi cumulativ (vezi pct. 5.2). Pe baza informațiilor limitate și, uneori, contradictorii, creșterea potențială a concentrațiilor plasmatice de haloperidol în cazul administrării concomitente a unui inhibitor al CYP3A4 și/sau CYP2D6 poate fi cuprinsă în intervalul de 20 și 40%, deși, în unele cazuri, s-au raportat creșteri de până la 100%. Exemple de medicamente care pot crește concentrațiile plasmatice ale haloperidolului (pe baza experienței clinice sau a mecanismului de interacțiune medicamentoasă) includ: – Inhibitori ai CYP3A4 – alprazolam, fluvoxamina, indinavir, itraconazol, ketoconazol, nefazodona, posaconazol, saquinavir, verapamil, voriconazol. – Inhibitori ai CYP2D6 – bupropionă, clorpromazină, duloxetină, paroxetină, prometazină, sertralină, venlafaxină. – Inhibitori CYP3A4 și CYP2D6 combinați: fluoxetină, ritonavir. – Mecanism incert - buspironă. Această listă nu este completă. Creșterea concentrațiilor plasmatice ale haloperidolului poate avea ca rezultat un risc crescut de evenimente adverse, inclusiv prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4). Au fost observate creșteri ale QTc în contextul administrării haloperidol în asociere cu inhibitori metabolici precum ketoconazol (400 mg/zi) și paroxetină (20 mg/zi). Se recomandă ca pacienții cărora li se administrează haloperidol concomitent cu astfel de medicamente să fie monitorizați pentru semne sau simptome de creștere sau prelungire a efectelor farmacologice ale haloperidolului, iar doza de haloperidol să fie scăzută după cum se consideră necesar. Medicamente care pot scădea concentrațiile plasmatice ale haloperidolului Administrarea concomitentă de haloperidol cu inductori enzimatici puternici ai CYP3A4 poate scădea treptat concentrațiile plasmatice de haloperidol într-o asemenea măsură încât eficacitatea să fie redusă. Exemplele includ: – Carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, rifampicină, sunătoare (Hypericum perforatum). Această listă nu este completă. După câteva zile de tratament, poate fi observată inducția enzimatică. Inducția enzimatică maximă este observată, în general, după aproximativ 2 săptămâni și poate dura o perioadă de timp similară după încetarea tratamentului medicamentos. În timpul tratamentului de asociere cu inductori ai CYP3A4, se recomandă ca pacienții să fie monitorizați, iar doza de haloperidol să fie crescută după cum se consideră necesar. După întreruperea administrării inductorului CYP3A4, concentrația de haloperidol poate crește treptat și, prin urmare, poate fi necesară reducerea dozei de haloperidol. Este cunoscut faptul că valproatul de sodiu inhibă glucuronoconjugarea, dar nu afectează concentrațiile plasmatice ale haloperidolului. Efectul haloperidolului asupra altor medicamente Haloperidolul poate amplifica deprimarea SNC produsă de alcool etilic sau de medicamente deprimante ale SNC, inclusiv hipnotice, sedative sau analgezice puternice. A fost de asemenea raportat un efect pronunțat la nivelul SNC, în contextul asocierii cu metildopa. Haloperidolul poate antagoniza acțiunea adrenalinei și a altor medicamente simpatomimetice (de exemplu, stimulente cum ar fi amfetaminele) și poate inversa efectul de scădere a tensiunii arteriale al blocantelor adrenergice, cum ar fi guanetidina. Haloperidolul poate antagoniza efectul levodopa și al altor agoniști ai dopaminei. Haloperidolul este un inhibitor al CYP2D6. Haloperidolul inhibă metabolizarea antidepresivelor triciclice (de exemplu, imipramină, desipramină) crescând astfel concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente. Alte forme de interacțiune În cazuri rare, au fost raportate următoarele simptome în timpul administrării concomitente de litiu și haloperidol: encefalopatie, simptome extrapiramidale, diskinezie tardivă, sindromul neuroleptic malign, sindrom cerebral acut și comă. Cele mai multe dintre aceste simptome au fost reversibile. Rămâne neclar dacă aceasta reprezintă o entitate clinică distinctă. Cu toate acestea, se recomandă ca la pacienții care sunt tratați concomitent cu litiu și haloperidol, tratamentul să fie întrerupt imediat dacă apar astfel de simptome. A fost raportat un antagonism al efectului anticoagulant al fenindionei.

Sarcina Conform unui număr moderat de date (peste 400 de rezultate obţinute din sarcini) privind femeile gravide, nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale haloperidolului. Cu toate acestea, au fost raportate izolat cazuri de malformații congenitale ca urmare a expunerii fetale la haloperidol, în special în asociere cu alte medicamente. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea haloperidol în timpul sarcinii. Nou-născuții expuși la medicamente antipsihotice (inclusiv haloperidol) în trimestrul trei de sarcină prezintă un risc de a dezvolta după naștere reacții adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere care pot varia ca severitate și durată. Au fost raportate agitație, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolență, probleme respiratorii sau probleme de alimentație. În consecință, se recomandă ca nou-născuții să fie monitorizați cu atenție. Alăptarea Haloperidolul este excretat în laptele uman. Cantități mici de haloperidol au fost detectate în plasma și urina nou-născuților alăptați de mame tratate cu haloperidol. Nu există informații suficiente cu privire la efectele haloperidolului asupra sugarilor alăptați. Trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea fie a alăptării sau a tratamentului cu haloperidol luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Haloperidolul crește nivelul de prolactină. Hiperprolactinemia poate suprima eliberarea de GnRH la nivelul hipotalamusului, conducând la scăderea secreției de gonadotropine hipofizare. Acest lucru poate inhiba funcția de reproducere prin afectarea steroidogenezei gonadale atât la pacienții de sex feminin, cât și la cei de sex masculin (vezi pct. 4.4).