RCP · HAEMATE P 1000UI FVIII/2400 UI FVW

Tratamentul bolii Von Willebrand (BVW) şi hemofiliei A trebuie supravegheat de către un medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor hemostatice.

Doze

Boala von Willebrand:

În general, 1 UI/kg FVW:CoR ridică concentraţia plasmatică a FVW:CoR cu 0,02 UI/ml (2%).

Se recomandă o creştere a nivelelor de FVW:CoR cu peste 0,6 UI/ml (60%) şi ale FVIII:C cu peste 0,4 UI/ml (40%).

De regulă, pentru realizarea hemostazei, sunt recomandate valori de 40-80 UI/kg pentru factorul von Willebrand (FvW:CoR) şi de 20-40 UI FVIII:C/kg greutate corporală (GC).

Poate fi necesară o doză iniţială de 80 UI/kg factor von Willebrand, în special la pacienţii diagnosticaţi cu boală von Willebrand de tip 3, la care menţinerea concentraţiilor adecvate poate solicita doze mai mari decât la alte tipuri de boală von Willebrand.

Prevenirea hemoragiei în caz de intervenţie chirurgicală sau traumă severă: Pentru prevenirea sângerării în exces în timpul sau după intervenţiile chirurgicale, tratamentul trebuie început cu 1 până la 2 ore înainte de procedura chirurgicală.

Se recomandă re-administrarea unei doze corespunzătoare la intervale de 12-24 ore. Dozele şi durata tratamentului depind de starea clinică a bolnavului, de tipul şi severitatea sângerării şi de valorile concentraţiilor plasmatice de FVW:CoR şi FVIII:C.

În cazul în care se administrează medicamente care conţin FVIII şi factor von Willebrand, medicul curant ar trebui să aibă în vedere că tratamentul continuat poate determina o creştere excesivă a FVIII:C. După 24 - 48 ore de tratament, pentru a evita creşterea necontrolată a FVIII:C, trebuie să se ia în considerare reducerea dozelor şi/sau prelungirea intervalului dintre doze.

2 Copii În cazul administrării la copii, dozajul se bazează pe greutatea corporală şi, prin urmare, are la bază, în general, aceleaşi recomandări ca şi la adulţi. Frecvenţa administrării trebuie să fie, întotdeauna, în funcţie de eficacitatea clinică pentru fiecare caz în parte.

Hemofilia A

Monitorizarea tratamentului În timpul tratamentului se recomandă determinarea adecvată a nivelurilor de factor VIII, cu scopul de a ghida stabilirea dozei care trebuie administrată şi a frecvenţei de repetare a perfuziilor. Răspunsul individual la administrarea de factor VIII poate fi diferit de la un pacient la altul, aceştia putând avea valori diferite ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi niveluri diferite de recuperare. La pacientii subponderali sau supraponderali poate fi necesară ajustarea dozei în funcție de greutatea corporală. În special în cazul intervenţiilor chirurgicale majore, este indispensabilă o monitorizare precisă a terapiei de substituţie prin intermediul testelor de coagulare (activitatea plasmatică a factorului VIII).

Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia de inhibitori ai factorului VIII. Vezi şi pct. 4.4.

Dozele recomandate şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului factorului VIII, de localizarea şi amploarea sângerării şi de starea clinică a pacientului.

Numărul de unităţi administrate de factor VIII este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), care sunt în conformitate cu actualul concentrat standard OMS pentru medicamentele care conţin factorul VIII. Activitatea plasmatică a factorului VIII este exprimată fie ca procentaj (referinţă-plasma umană normală) sau preferabil în UI (conform Standardului Internaţional pentru factorul VIII în plasmă).

O UI a activităţii plasmatice a factorului VIII este echivalentă cu acea cantitate de factor VIII dintr-un mililitru de plasmă umană normală.

Tratament la cerere Calcularea dozelor necesare de factor VIII are la bază concluziile empirice că 1 UI de factor VIII/kg ridică activitatea factorului VIII din plasmă cu aproximativ 2% (2 UI/dl) din activitatea normală. Dozajul necesar este determinat prin utilizarea următoarei formule:

Unităţi necesare = greutate corporală [kg] x creşterea dorită a factorului VIII [% sau UI/dl] x 0.5.

Cantitatea care urmează a fi administrată şi frecvenţa administrării ar trebui întotdeauna să fie în funcţie de eficacitatea clinică pentru fiecare caz în parte.

În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului VIII nu trebuie să scadă sub valoarea dată a activităţii plasmei (exprimată în procente faţă de normal sau UI/dl) în perioada respectivă. Următorul tabel poate fi utilizat, ca ghid, pentru stabilirea dozelor în episoadele hemoragice şi operaţiile chirurgicale:

Hemoragie Hemartroza incipientă, 20 – 40 Se repetă la intervale de 12 până la hemoragie la nivelul 24 ore, cel puţin 1 zi, până când musculaturii episoadele hemoragice indicate de sau sângerări orale durere sunt rezolvate sau se obţine vindecarea. Hemartorze extinse, sângerări 30 – 60 Perfuzia se repetă la intervale de la nivel muscular sau hematom 12 - 24 ore pentru 3 - 4 zile sau mai mult până când durerea şi dizabilitatea acută este rezolvată. Hemoragii esenţiale 60 – 100 Perfuzarea se repetă la intervale de ameniţătoare de viaţă 8 - 24 ore, până când se rezolvă

3 episodul acut. Chirurgie

Minoră, 30 – 60 La intervale de 24 ore, pentru cel incluzând extracţiile dentare puţin 1 zi, până la cicatrizare (obţinerea vindecării). Majoră 80 – 100 Perfuzarea se repetă la intervale de (pre - şi postoperator) 8 - 24 ore până la cicatrizare, apoi terapia se repetă pentru cel puţin 7 zile pentru a menţine activitatea factorului VIII de 30% până la 60% (UI/dl).

Profilaxie Pentru profilaxia pe termen lung împotriva sângerării la pacienţii cu hemofilie A severă, dozele uzuale sunt 20 până la 40 UI factor VIII per kg greutate corporală la intervale de 2 până la 3 zile. În unele cazuri, în special la pacienţii mai tineri, pot fi necesare intervale mai scurte între doze şi doze mai mari.

Copii Nu sunt informaţii disponibile din studiile clinice cu privire la dozajul Haemate P la copii.

Mod de administrare

Pentru administrare intravenoasă. Se recomandă reconstituirea medicamentului după cum se descrie la pct. 6.6. Medicamentul reconstituit trebuie încălzit la temperatura camerei sau a corpului înainte de administrare. Se recomandă injectarea intravenoasă lentă, cu o viteză confortabilă pentru pacient. Odată ce medicamentul a fost transferat în seringă acesta trebuie utilizat imediat.

În cazul în care medicamentul trebuie administrat în cantităţi mari, aceasta se poate face prin perfuzie. În acest scop se recomandă transferarea medicamentului reconstituit într-un dispozitiv de perfuzie aprobat.

Viteza de injectare sau de perfuzare nu trebuie să depăşească 4 ml pe minut. Se recomandă monitorizarea pacientului pentru orice reacţie imediată. Dacă se produce orice reacţie, care ar putea avea legătură cu administrarea Haemate P, viteza de perfuzare trebuie redusă sau administrarea trebuie oprită, după cum necesită starea clinică a pacientului (vezi, de asemnea, pct. 4.4).

Nu au fost studiate interacţiuni ale FVW şi FVIII cu alte medicamente.

La animale, nu s-au efectuat studii cu privire la efectele asupra funcţiei de reproducere cu Haemate P. Boala von Willebrand În cazul bolii von Willebrand situaţia este diferită datorită transmiterii autosomal recesive. Femeile sunt chiar şi mai afectate decât bărbaţii, datorită riscurilor suplimentare de sângerare cum sunt menstruaţia, sarcina, travaliul, naştere şi complicaţiile ginecologice. Pe baza experienţei de după punerea pe piaţă, se poate recomanda în tratamentul şi prevenirea sângerărilor acute substituţia FvW. Nu există studii clinice disponibile privind terapia de substituţie cu FvW la gravide sau la femeile care alăptează. Hemofilia A Pe baza faptului că prevalenţa hemofiliei A este rară la femei, nu există experienţă privind utilizarea factorului VIII pe perioada sarcinii şi alăptării. Prin urmare, FVW şi FVIII trebuie utilizate în cursul sarcinii şi alăptării numai dacă sunt indicate în mod clar.