RCP · GNAK 50 mg/ml

Doze

Doza, viteza și durata administrării trebuie să fie individualizate și depind de indicația de utilizare, de vârsta, greutatea, starea clinică și tratamentul concomitent al pacientului și de răspunsul pacientului la tratament, conform rezultatelor clinice și de laborator.

Înaintea și în timpul administrării trebuie să se monitorizeze echilibrul lichidelor, glicemia și concentrațiile plasmatice ale electroliților (vezi pct. 4.4, 4.5, 4.6 și 4.8).

Doza recomandată pentru adulți este de 2 – 3 litri de lichid perfuzabil pe zi.

GNAK 50 mg/ml Soluție perfuzabilă: 1000 ml administrați intravenos pe parcursul a 4 – 12 ore (bazat pe o greutate de 70 kg a pacientului).

Viteza de perfuzare: 1,2 – 3,5 ml/kg/oră.

Capacitate de tamponare: Pentru a crește pH-ul GNAK 50 mg/ml de la 5 la 7, vor fi necesari aproximativ 7 mmol de NaOH. Pentru a reduce pH-ul GNAK 50 mg/ml de la 5 la 4, vor fi necesari aproximativ 13 mmol de HCl.

Viteza de perfuzare nu trebuie să fie mai mare decât capacitatea pacientului de oxidare a glucozei, pentru a evita hiperglicemia. În scop informativ, capacitatea maximă de oxidare a glucozei este de 5 mg/kg/min la adulți.

Copii și adolescenți:

Momentan, nu există recomandări de doză pentru utilizarea la copii (vezi pct. 4.4: Utilizarea la copii și adolescenți).

Mod de administrare:

Soluția trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă (într-o venă periferică sau centrală). GNAK 50 mg/ml Soluție perfuzabilă nu trebuie administrată subcutanat.

Presurizarea soluțiilor intravenoase aflate în recipiente flexibile din material plastic, în vederea creșterii vitezei de perfuzare, se poate solda cu embolii gazoase, dacă aerul rezidual din recipient nu este evacuat complet înaintea administrării.

Utilizarea unui perfuzor pentru administrare intravenoasă cu aerisire, atunci când aerisirea este în poziție deschisă, poate avea ca efect apariția de embolii gazoase. Nu utilizați perfuzoare pentru administrare intravenoasă cu aerisire, atunci când aerisirea este în poziție deschisă, pe care să le atașați la recipiente flexibile din material plastic.

Din cauza prezenței glucozei, această soluție NU trebuie perfuzată prin aceleași perfuzoare ca și sângele integral (linie de transfuzie), deoarece se poate produce hemoliză și tromboză a elementelor figurate.

Interacțiunea cu sodiul: • Corticoizii/steroizii și carbenoxolona pot cauza retenție de sodiu și apă (cu edeme și hipertensiune arterială). Interacțiunea cu potasiul: • Diuretice care economisesc potasiul (amiloridă, spironolactonă, triamteren în monoterapie sau în asociere). • Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACEi) și antagoniștii receptorului angiotensinei II: • Tacrolimusul și ciclosporina cresc concentrația de potasiu în plasmă și administrarea concomitentă poate conduce la hiperkaliemie cu potențial letal, în special în cazul insuficienței renale, care contribuie la hiperkaliemie. Interacțiunea cu acetatul: Se recomandă precauție atunci când se administrează soluția GNAK 50 mg/ml la pacienți tratați cu medicamente pentru care eliminarea renală depinde de pH. Din cauza efectului său alcalinizant (formare de bicarbonat), soluția GNAK 50 mg/ml poate interfera cu eliminarea acestor medicamente. • Clearance-ul renal al medicamentelor acide, cum sunt salicilații, barbituricele și litiul, poate crește din cauza alcalinizării urinei datorită bicarbonatului rezultant din metabolizarea acetatului și a gluconatului. • Clearance-ul renal al medicamentelor alcaline, cum sunt, în special, simpatomimeticele (de exemplu, efedrina, pseudoefedrina) și stimulantele (de exemplu, chinidina, dexamfetamina sulfat, hipocloritul de fenfluramină) poate fi redus. Interacțiuni cu magneziul • Sărurile de magneziu pot potența efectul blocanților neuromusculari depolarizanți, cum sunt suxametoniul, vecuroniul și tubocurarina. Prin urmare, combinația cu aceste substanțe nu este recomandată. Interacțiunea cu medicamente care pot crește riscul de hiponatremie Medicamentele care pot reduce concentrația plasmatică a sodiului pot crește riscul de hiponatremie dobândită după un tratament intravenos cu lichide necorespunzător adaptat la nevoile pacientului în ceea ce privește volumul de lichid și conținutul de sodiu (vezi pct. 4.2, 4.4, 4.6 și 4.8). Printre exemple se numără diureticele, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), antipsihoticele, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, opioidele, antiepilepticele, oxitocina și chimioterapia.

Atunci când GNAK 50 mg/ml soluție perfuzabilă se administrează femeilor gravide în timpul travaliului, în special dacă se administrează în combinație cu oxitocină, poate să apară un risc crescut de hiponatremie (vezi pct. 4.4, 4.5 și 4.8). Perfuzarea intravenoasă intrapartum de soluții ce conțin glucoză la femei gravide poate stimula producția fetală de insulină, cu un risc asociat de hiperglicemie și acidoză metabolică fetală, precum și hipoglicemie de rebound la nou-născut. Medicii trebuie să evalueze atent posibilele riscuri și beneficii în fiecare caz înainte de a administra soluția GNAK 50 mg/ml.