RCP · GLUCOVANCE® 500 mg/2,5 mg

Administrare orală

Medicamentul este destinat adulţilor.

Recomandări generale:

Ca la toate medicamentele hipoglicemiante, doza trebuie individualizată în funcţie de răspunsul metabolic al fiecărui pacient (glicemie, HbA1c).

Glucovance 500 mg/5 mg poate fi utilizat preferenţial la pacienţii care nu sunt controlaţi corespunzător cu Glucovance 500 mg/2,5 mg.

Adulţi cu funcţia renală normală (RFG ≥ 90 ml/min)

Iniţierea tratamentului:

Tratamentului trebuie inițiat cu o doză a medicamentului asociat echivalentă cu dozele anterioare individuale de metformină şi glibenclamidă; doza va fi crescută treptat în funcţie de rezultatele de laborator ale parametrilor glicemici.

Ajustarea dozei:

Doza trebuie ajustată la fiecare 2 săptămâni sau mai mult, prin adăugarea unui comprimat filmat, în funcţie de valorile glicemiei.

O creştere treptată a dozei poate îmbunătăţi toleranţa gastro-intestinală şi preveni apariţia hipoglicemiei.

Doza maximă recomandată:

Doza maximă recomandată este de 6 comprimate filmate Glucovance 500 mg/2,5 mg zilnic.•

Utilizarea în asociere cu insulina

Nu sunt disponibile date clinice despre utilizarea concomitentă a acestui medicament împreună cu insulina.

Insuficiență renală

RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel puțin anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.

Este de preferat ca doza zilnică maximă de metformină să fie împărțită în 2-3 doze pe zi. Înainte de a lua în considerare inițierea tratamentului cu metformină la pacienții cu RFG < 60 ml/min, trebuie evaluați factorii care pot crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. 4.4).

Dacă nu este disponibilă o concentrație adecvată de Glucovance, în locul combinației în doză fixă trebuie utilizate monocomponentele individuale.

Persoane în vârstă

Administrarea de Glucovance trebuie ajustată în funcţie de parametrii funcţiei renale (se începe cu un comprimat filmat Glucovance 500 mg/2,5 mg); sunt necesare verificări periodice ale funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu vârsta de 65 ani şi peste: dozele iniţiale şi de întreţinere pentru glibenclamidă trebuie ajustate cu atenţie, pentru a reduce riscul de hipoglicemie.Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză disponibilă, care se creşte treptat, dacă este necesar (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Nu este recomandată utilizarea Glucovance la copii (vezi pct. 5.1).

Mod de administrare

Schema terapeutică depinde de doza zilnică individuală administrată, astfel:

• o dată pe zi, la micul dejun, pentru dozajul de 1 comprimat filmat pe zi,

• de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, pentru dozajul de 2–4 comprimate filmate pe zi,

• de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, pentru dozajul de 3, 5 sau 6 comprimate filmate pe zi.

Comprimatele filmate trebuie administrate asociat cu mesele.

Frecvenţa administrării trebuie ajustată în funcţie de obiceiurile alimentare ale fiecărui pacient. Totuşi, administrarea fiecărui comprimat trebuie urmată de o masă bogată cu un conţinut suficient de mare în carbohidraţi, pentru a preveni apariţia episoadelor hipoglicemice.

În cazul administrării cu chelatori ai acizilor biliari, se recomadă ca administrarea Glucovance să se facă cu cel puțin 4 ore înainte de administrarea chelatorilor de acizi biliari pentru a reduce riscul absorbției scăzute (vezi pct. 4.5).

Asocieri contraindicate Legate de glibenclamidă Miconazolul (administrat sistemic sau ca gel oromucozal): Creşte efectul hipoglicemiant, cu apariţia posibilă a fenomenelor de hipoglicemie, ce pot merge până la comă (vezi pct. 4.3). Asocieri nerecomandate Legate de sulfoniluree Alcoolul etilic : Efecte de tip disulfiram (intoleranţă la alcool) pentru clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă. Creşterea răspunsului hipoglicemic (prin inhibiţia reacţiilor de compensare), care poate facilita apariţia comei hipoglicemice (vezi pct. 4.4). Se recomandă evitarea consumului de alcool etilic sau de medicamente ce conţin alcool etilic. Fenilbutazona (administrare sistemică): Creşte efectul hipoglicemiant al derivaţilor de sulfoniluree (prin deplasarea derivaţilor de sulfoniluree de pe situsurile de legare de pe proteine şi/sau scăderea eliminării lor). Se recomandă utilizarea altui antiinflamator cu interacţiuni mai puţine sau prevenirea pacienţilor şi începerea automonitorizării glicemiei; dacă este cazul, se ajustează doza de antidiabetic pe parcursul tratamentului cu antiinflamator şi după terminarea acestuia. Legate de toate medicamentele antidiabetice Danazol: În cazul în care asocierea nu poate fi evitată, se previne pacientul şi se începe automonitorizarea glicemiei. Dacă este posibil, se ajustează doza de antidiabetic în timpul tratamentului cu danazol şi după terminarea acestuia. Legate de metformină Alcool etilic Intoxicaţia cu alcool etilic se asociază cu un risc crescut de acidoză lactică, mai ales în caz de repaus alimentar, malnutriţie sau insuficienţă hepatică. Substanțe de contrast iodate Administrarea Glucovance trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4. Asocieri ce necesită precauţie Legate de toate medicamentele antidiabetice Clorpromazina: La doze mari (100 mg clorpromazină pe zi), determină creşterea glicemiei (prin scăderea eliberării de insulină). Precauţii de utilizare: se previne pacientul şi se începe automonitorizarea glicemiei. Dacă este posibil se ajustează doza de antidiabetic pe parcursul tratamentului cu neuroleptic şi după terminarea acestuia. Corticosteroizi (glucocorticoizi) şi tetracosactid (administrare sistemică şi locală): Creşterea glicemiei, asociată uneori cu cetoză (glucocorticoizii scad toleranţa la carbohidraţi). Precauţii de utilizare: se previne pacientul şi se începe automonitorizarea glicemiei. Dacă este posibil se ajustează doza de antidiabetic în timpul tratamentului cu corticosteroizi şi după terminarea acestuia. Agonişti β2: Creşterea nivelului glicemiei datorită agoniştilor β2 Precauţii de utilizare: se previne pacientul şi se începe automonitorizarea glicemiei. Dacă este posibil se trece la tratament cu insulină. Legate de metformină Unele medicamente pot produce reacții adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește riscul de acidoză lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza (COX) II, inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. La iniţierea administrării sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformină, este necesară monitorizarea atentă a funcției renale. Transportori de cationi organici (OCT) Metformina este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 și OCT2 Administrarea concomitentă de metformină cu • Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamilul) pot reduce eficacitatea metforminei. • Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina), pot crește absorbția gastro-intestinală și eficacitatea metforminei. • Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravirul, ranolazina, trimetoprimul, vandetanibul, isavuconazolul) pot reduce eliminarea renală a metforminei și, prin urmare, să conducă la o creștere a concentrației plasmatice de metformină. • Inhibitori pentru ambii OCT1 şi OCT2 (cum sunt crizotinibul, olaparibul) pot afecta eficacitatea și eliminarea renală a metforminei. Prin urmare se recomandă precauție, atunci când aceste medicamente sunt coadministrate cu metformină, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece concentraţia plasmatică de metformină poate creşte. Dacă este necesar, poate fi luată în considerare ajustarea dozei de metformină, deoarece inhibitorii/inductorii de OCT pot afecta eficacitatea metforminei. Legate de glibenclamidă Beta-blocante: Toate beta-blocantele maschează unele din simptomele hipoglicemiei: palpitaţiile şi tahicardia. Cele mai multe beta-blocante neselective cresc incidenţa şi severitatea stărilor de hipoglicemie. Pacientul trebuie prevenit şi începută automonitorizarea glicemiei, mai ales la începutul tratamentului. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (de exemplu captopril, enalapril): IECA pot scădea nivelul glicemiei. Dacă este necesar, în timpul sau după întreruperea tratamentului cu IECA, se va ajusta doza de Glucovance. Fluconazol: Creşterea timpului de înjumătăţire a derivaţilor de sulfoniluree, cu eventuala apariţie a manifestărilor hipoglicemice. Se previne pacientul şi se începe automonitorizarea glicemiei şi, dacă este posibil, se ajustează tratamentul cu antidiabetice în timpul administrării de fluconazol şi după întreruperea acestuia. Bosentan Risc de scădere a efectului hipoglicemiant al glibenclamidei deoarece bosentan reduce concentraţia plasmatică a glibenclamidei. La pacienţii trataţi concomitent cu glibenclamidă şi bosentan, a fost raportat un risc accentuat de creştere a valorilor enzimelor hepatice. Se previne pacientul, se începe monitorizarea glicemiei şi a valorilor enzimelor hepatice şi se ajustează dozajul tratamentului antidiabetic, dacă este necesar. Chelatori ai acizilor biliari: Când se administrează concomitent, concentrația plasmatică de glibenclamidă este redusă ceea ce poate conduce la un efect hipoglicemic redus. Acest efect nu a fost observat dacă glibenclamida este administrată cu o anumită perioadă de timp înainte de administrarea celuilalt medicament. Se recomandă ca Glucovance să fie administrat cu cel puțin 4 ore înainte de chelatori ai acizilor biliari. Alte interacţiuni: asocieri ce trebuie luate în considerare: Legate de glibenclamidă Desmopresină: Scăderea efectului antidiuretic.

Sarcina Nu sunt disponibile date clinice sau preclinice referitoare la sarcini expuse terapiei cu Glucovance. Riscuri legate de diabetul zaharat Când nu poate fi menţinut sub control, diabetul (gestaţional sau permanent), duce la creşterea incidenţei anomaliilor congenitale şi a mortalităţii perinatale. Diabetul zaharat trebuie ţinut sub control pe toată durata sarcinii pentru a reduce riscul apariţiei anomaliilor congenitale. Riscuri legate de metformină (vezi pct.5.3) Studiile efectuate la animale nu au demonstrat existenţa unor efecte nocive asupra sarcinii, dezvoltării embrionare sau fetale, nașterii sau dezvoltării postnatale. Datele limitate privind utilizarea de metformină la femeile gravide nu au evidenţiat un risc crescut de apariție a anomaliilor congenitale. Riscuri legate de glibenclamidă (vezi pct.5.3) Studiile efectuate la animale nu au demonstrat existenţa unui risc teratogen. În absenţa efectului teratogen la animale, nu sunt de aşteptat malformaţii fetale la om deoarece, până în prezent, substanţele care produc malformaţii la om s-au dovedit teratogene şi la 2 specii în studiile bine controlate la animale. În practica clinică, nu există în prezent date relevante pe care să se bazeze o evaluarea a potenţialelor malformaţii sau fetotoxicităţii datorate glibenclamidei administrate în timpul sarcinii. Abordare terapeutică Controlul adecvat al glicemiei permite o dezvoltare normală a sarcinii la această categorie de paciente. Glucovance nu trebuie utilizat în tratamentul diabetului pe perioada sarcinii. Este foarte important ca pentru menţinerea glicemiei normale să fie utilizată insulina. În cazul diabetului gestaţional se recomandă trecerea de la antidiabeticele orale la insulină imediat ce femeia intenţionează să rămână gravidă sau în cazul în care ea a utilizat antidiabetice orale la începutul sarcinii. De asemenea, se recomandă monitorizarea glicemiei neonatale. Alăptarea Metformina este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacţii adverse la nou-născuţi/copii alăptaţi de mame aflate sub tratament cu metformină. Cu toate acestea, la om, în absenţa datelor privitoare la trecerea glibenclamidei în laptele matern şi ţinând cont de riscurile hipoglicemiei la nou-născut, acest medicament este contraindicat în timpul alăptării. Fertilitatea Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de metformină în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală. Fertilitatea şobolanilor masculi sau femele nu a fost afectată de administrarea orală de glibenclamidă la doze de 100 şi 300 mg/kg/zi.