RCP · GLUCONAT DE CALCIU 94 mg/ml

Concentraţia plasmatică a calciului total este cuprinsă între 2,25 – 2,75 mmol sau 4,5 – 5,5 mEq/l. Obiectivul tratamentului trebuie să fie refacerea acestor valori. Pe durata tratamentului, valorile serice ale calciului trebuie monitorizate atent.

Adulţi

La adulţi, doza uzuală este de 10 ml de gluconat de calciu 94 mg/ml, echivalent cu 2,25 mmol sau 4,52 mEq de calciu. Dacă este necesar, se poate repeta doza, în funcţie de starea clinică a pacientului. Dozele ulterioare trebuie ajustate pe baza ionogramei serice.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Doza şi modul de administrare depind de gradul hipocalcemiei şi de natura şi severitatea simptomatologiei. În cazul simptomelor neuromusculare uşoare, se preferă administrarea orală. Sugari şi copii cu vârsta sub 4 ani: 0,4 – 1 ml/kg corp (0,09 – 0,23 mmol [0,18 – 0,45 mEq] calciu/ kg).

Copii cu vârsta între 4 şi 12 ani: 0,2 – 0,5 ml/kg corp (0,05 – 0,1 mmol [0,1 – 0,2 mEq] calciu/kg).

Adolescenţi: pentru pacienţii cu vârsta peste 12 ani se va utiliza doza recomandată pentru adult.

Vârstnici

Cu toate că nu există dovezi că tolerabilitatea soluţie injectabile de gluconat de calciu este direct influenţată de înaintarea în vârstă, factori care pot fi asociaţi cu înaintarea în vârstă, cum sunt insuficienţa renală şi dieta hipocalorică, pot influenţa indirect tolerabilitatea şi se recomandă reducerea dozei.

Dacă apar simptome severe de hipocalcemie, de exemplu simptome cardiace, pot fi necesare doze iniţiale mai mari (până la 2 ml pe kg, 0,45 mmol [0,9 mEq] calciu/kg corp) pentru refacerea rapidă a valorilor serice normale ale calciului .

De asemenea, dacă este necesar, doza poate fi repetată, în funcţie de starea clinică a pacientului. Dozele ulterioare trebuie ajustate în funcţie de nivelul seric măsurat al calciului.

Terapia cu administrare intravenoasă trebuie urmată de administrare orală dacă este cazul, de ex., în cazurile de deficit de calciferol.

Mod de administrare

Adulţi

Injecţie intravenoasă lentă sau injecţie intramusculară profundă.

Din cauza riscului de apariţie a iritaţiilor locale, injectările intramusculare trebuie efectuate numai în cazul în care nu este posibilă administrarea intravenoasă. Se recomandă administrarea atentă a injecţiilor intramusculare pentru a fi suficient de profunde, preferabil în regiunea gluteală (vezi pct. 4.4 şi 4.8). În cazul pacienţilor supraponderali va fi necesar un ac mai lung pentru efectuarea în condiţii de siguranţă a injectării în muşchi şi nu la nivelul ţesutului adipos. Dacă sunt necesare injectări repetate, locul de administrare al acestora trebuie schimbat de fiecare dată.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Numai injectarea intravenoasă sau în perfuzie intravenoasă lentă după diluare, pentru obţinerea unei viteze de administrare suficient de reduse şi pentru a evita iritaţiile/necroza în cazul extravazării accidentale.

La copii şi adolescenţi nu trebuie efectuate injectări intramusculare.

Viteza de perfuzare nu trebuie să depăşească 50 mg de gluconat de calciu/minut. Pacientul trebuie să fie în decubit şi monitorizat cu atenţie în timpul administrării injecţiei. Monitorizarea trebuie să includă frecvenţa cardiacă sau ECG.

Calciul poate potenţa efectele digoxinei şi ale altor glicozide tonicardiace, ducând la toxicitate severă. De aceea, este contraindicată administrarea intravenoasă a preparatelor de calciu la pacienţii trataţi cu glicozide tonicardiace. Singura excepţie poate fi reprezentată de hipocalcemia severă cu potenţial letal, caz în care, administrarea intravenoasă de calciu este absolut necesară, în situaţiile în care nu sunt disponibile alternative terapeutice cu grad mai mare de siguranţă şi nu se poate administra calciu oral (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Administrarea concomitentă a calciului şi adrenalinei poate determina aritmii cardiace (vezi pct. 4.4). Calciul şi magneziul îşi antagonizează reciproc efectele. Calciul poate antagoniza efectul blocantelor canalelor de calciu. Administrarea în asociere cu diuretice tiazidice poate induce hipercalcemie, deoarece aceste medicamente reduc excreţia renală a calciului. Interacţiunea cu ceftriaxona Vezi pct. 4.4 şi 6.2.

Sarcina Calciul traversează bariera fetoplacentară; la făt, concentraţia plasmatică depăşeşte valorile plasmatice la mamă. Gluconat de calciu 94 mg/ml nu trebuie utilizat în timpul sarcinii cu excepţia cazului în care starea clinică a pacientei impune tratamentul. Doza administrată trebuie calculată atent, iar valorile serice ale calciului trebuie evaluate periodic pentru a se evita hipercalcemia, care poate avea efecte nocive la făt. Alăptarea Calciul se excretă în laptele matern. Trebuie avut în vedere acest aspect în cazul administrării calciului la femeile care alăptează.