RCP · GIOTRIF 40mg

Tratamentul cu GIOTRIF trebuie inițiat și supravegheat de către un medic cu experiență în efectuarea tratamentelor antineoplazice.

Testarea statusului mutației EGFR trebuie efectuată înainte de inițierea terapiei cu GIOTRIF (vezi pct. 4.4).

Doze

Doza recomandată este de 40 mg o dată pe zi.

Acest medicament trebuie administrat fără alimente. Nu trebuie consumate alimente cel puțin 3 ore înainte de și cel puțin 1 oră după administrarea acestui medicament (vezi pct. 4.5 și 5.2).

Tratamentul cu GIOTRIF trebuie continuat până la progresia bolii sau până când nu mai este tolerat de pacient (vezi Tabelul 1 de mai jos).

Creșterea dozei

Poate fi luată în considerare o creștere a dozei până la un maxim de 50 mg/zi la pacienții care tolerează o doză inițială de 40 mg/zi (adică absența diareii, erupției cutanate tranzitorii, stomatitei și a altor reacții adverse de grad CTCAE > 1) în primul ciclu de tratament (21 zile pentru NSCLC pozitiv la mutația EGFR și 28 zile pentru NSCLC scuamos). Doza nu trebuie crescută la niciunul dintre pacienții la care s-a redus anterior doza. Doza zilnică maximă este de 50 mg.

Ajustarea dozei în cazul reacțiilor adverse

Reacțiile adverse simptomatice (de exemplu diaree severă/persistentă sau reacții adverse la nivelul pielii) pot fi abordate terapeutic cu succes prin întreruperea temporară a tratamentului și reduceri ale dozei sau întreruperea permanentă a tratamentului cu GIOTRIF așa cum este prezentat în Tabelul 1 (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Tabelul 1: Ajustarea dozei în cazul reacțiilor adverse

a Criteriile de Terminologie Comună pentru Evenimente Adverse ale NCI b În caz de diaree, trebuie administrate imediat medicamente antidiareice (de exemplu loperamidă), iar administrarea acestora va continua în caz de diaree persistentă până când diareea încetează.

c > 48 de ore de diaree și/sau > 7 zile de erupție cutanată tranzitorie d Dacă pacientul nu tolerează doza de 20 mg/zi, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a administrării GIOTRIF

Trebuie luată în considerare boala pulmonară interstițială (BPI) în cazul în care un pacient prezintă acutizarea sau agravarea simptomelor respiratorii, situație în care trebuie întreruptă administrarea tratamentului până la finalizarea evaluării. În cazul în care este diagnosticată BPI, trebuie întreruptă administrarea GIOTRIF și inițiat tratamentul corespunzător (vezi pct. 4.4).

Doza omisă

În cazul în care este omisă o doză, aceasta trebuie administrată în aceeași zi, imediat ce pacientul își amintește. Cu toate acestea, în cazul în care este programat ca următoarea doză să fie administrată în interval de 8 ore, se va renunța la doza omisă.

Utilizarea de inhibitori de glicoproteină P (P-gp)

În cazul în care trebuie administrați concomitent inhibitori de P-gp, administrarea acestora se va face decalat, de exemplu doza de inhibitor P-gp trebuie administrată cât mai târziu posibil după administrarea dozei de GIOTRIF. Aceasta înseamnă de preferat la 6 ore (pentru inhibitorii P-gp administrați de două ori pe zi) sau 12 ore (pentru inhibitorii P-gp administrați o dată pe zi) după administrarea GIOTRIF (vezi pct. 4.5).

Grupe speciale de pacienți

Pacienți cu insuficiență renală

S-a constatat că expunerea la afatinib este crescută la pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (vezi pct. 5.2). Nu sunt necesare ajustări ale dozei inițiale la pacienții cu insuficiență renală ușoară (RFGe 60-89 ml/min/1,73 m²), moderată (RFGe 30-59 ml/min/1,73 m²) sau severă (RFGe 15-29 ml/min/1,73 m²). Pacienții cu insuficiență renală severă (RFGe 15-29 ml/min/1,73 m²) trebuie monitorizați și se ajustează doza de GIOTRIF, dacă aceasta nu este tolerată.

Nu se recomandă tratamentul cu GIOTRIF la pacienții cu RFGe < 15 ml/min/1,73 m² sau la cei care efectuează ședințe de dializă.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Expunerea la afatinib nu se modifică semnificativ la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (Child Pugh A) sau moderată (Child Pugh B) (vezi pct. 5.2). Nu sunt necesare ajustări ale dozei inițiale la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată. Acest medicament nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (Child Pugh C). Nu este recomandat tratamentul la această grupă de pacienți (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

GIOTRIF nu prezintă utilizare relevantă la copii și adolescenți în indicația NSCLC.

Tratamentul cu GIOTRIF la copii sau adolescenți nu a fost susținut de un studiu clinic efectuat la pacienți copii și adolescenți cu alte afecțiuni (vezi pct. 5.1 și 5.2). Siguranța și eficacitatea nu au fost stabilite.

Prin urmare, nu este recomandat tratamentul cu acest medicament la copii sau adolescenți.

Mod de administrare

Acest medicament se administrează oral. Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu apă. Dacă nu este posibilă înghițirea comprimatelor întregi, acestea pot fi dizolvate în aproximativ 100 ml de apă potabilă necarbogazoasă. Nu trebuie utilizate alte lichide. Comprimatul trebuie introdus în apă fără a fi strivit și se amestecă din când în când timp de până la 15 minute, până când este descompus în particule foarte mici. Soluția obținută trebuie administrată imediat. Paharul trebuie clătit cu aproximativ 100 ml de apă care trebuie consumată, de asemenea. Soluția poate fi administrată, de asemenea, printr-un tub gastric.

Interacțiuni cu sistemele care transportă medicamente Efectele inhibitorilor de glicoproteină P (P-gp) și ai proteinei de rezistență a cancerului mamar (BCRP) asupra afatinib Studiile in vitro au demonstrat că afatinib este un substrat al P-gp și BCRP. La administrarea inhibitorului puternic de P-gp și BCRP ritonavir (200 mg de două ori timp de 3 zile) cu 1 oră înainte de administrarea unei doze unice de GIOTRIF 20 mg, expunerea la afatinib a crescut cu 48% (aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC0-∞)) și cu 39% (concentrația plasmatică maximă (Cmax)). În schimb, în cazul în care ritonavir a fost administrat simultan sau la 6 ore după administrarea unei doze de GIOTRIF 40 mg, biodisponibilitatea relativă a afatinib a fost 119% (ASC0-∞) și 104% (Cmax) și, respectiv, 111% (ASC0-∞) și 105% (Cmax). Prin urmare, se recomandă administrarea decalată a dozelor de inhibitori puternici ai P-gp (incluzând, dar fără a se limita la ritonavir, ciclosporină A, ketoconazol, itraconazol, eritromicină, verapamil, chinidină, tacrolimus, nelfinavir, saquinavir și amiodaronă), de preferat la interval de 6 sau 12 ore față de administrarea dozelor de GIOTRIF (vezi pct. 4.2). Efectele inductorilor P-gp asupra afatinib Tratamentul anterior cu rifampicină (600 mg, o dată pe zi, timp de 7 zile), un inductor puternic al P-gp, a redus expunerea plasmatică la afatinib cu 34% (ASC0-∞) și 22% (Cmax) după administrarea unei doze unice de GIOTRIF 40 mg. Inductorii puternici ai P-gp (incluzând, dar fără a se limita la rifampicină, carbamazepină, fenitoină, fenobarbital sau sunătoare (Hypericum perforatum)) pot reduce expunerea la afatinib (vezi pct. 4.4). Efectele afatinib asupra substraturilor P-gp Pe baza datelor obținute in vitro, afatinib este un inhibitor moderat al P-gp. Cu toate acestea, pe baza datelor clinice, se consideră puțin probabil ca tratamentul cu GIOTRIF să determine modificări ale concentrațiilor plasmatice ale altor substraturi de P-gp. Interacțiuni cu BCRP Studiile in vitro au indicat că afatinib este un substrat și un inhibitor al transportorului BCRP. Afatinib poate crește biodisponibilitatea substraturilor BCRP administrate oral (incluzând, dar fără a se limita la rosuvastatină și sulfasalazină). Efectul alimentelor asupra afatinib Administrarea concomitentă a GIOTRIF cu alimente foarte bogate în grăsimi a dus la o scădere semnificativă a expunerii la afatinib cu aproximativ 50% în ceea ce privește Cmax și cu 39% în ceea ce privește ASC0-∞. Acest medicament trebuie administrat fără alimente (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Femeile aflate la vârsta fertilă Ca măsură de precauție, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să evite să rămână gravide în timpul tratamentului cu GIOTRIF. Trebuie utilizate metode contraceptive adecvate în timpul tratamentului și timp de cel puțin 1 lună după ultima doză. Sarcina Practic, toate medicamentele care vizează EGFR au potențialul de a dăuna fătului. Studiile cu afatinib efectuate la animale nu au evidențiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Studiile la animale nu au arătat semne de teratogenitate în cazul administrării de doze cu valori de până la și incluzând doze materne letale. Modificările adverse au fost limitate la dozele toxice. Cu toate acestea, expunerile sistemice obținute la animale au fost fie într-un interval similar, fie inferior valorilor de expunere observate la pacienți (vezi pct. 5.3). Datele provenite din utilizarea acestui medicament la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Riscul potențial la om nu este cunoscut. În cazul în care GIOTRIF este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timpul sau după tratamentul cu GIOTRIF, aceasta trebuie informată asupra riscului potențial pentru făt. Alăptarea La animale, datele farmacocinetice disponibile au demonstrat excreția afatinib în lapte (vezi pct. 5.3). Ținând cont de aceasta, probabil că afatinib este excretat în laptele uman. Nu poate fi exclus riscul pentru sugar. Mamele trebuie sfătuite să nu alăpteze în timpul tratamentului cu acest medicament. Fertilitatea Nu au fost efectuate studii cu afatinib privind fertilitatea la om. Datele de toxicologie non-clinică disponibile au arătat efecte asupra organelor de reproducere la doze mai mari. Prin urmare, nu poate fi exclus un efect advers al tratamentului cu acest medicament asupra fertilității la om.