RCP · FUROSEMID SLAVIA 40 mg

Dozele şi modul de administrare trebuie adaptate în funcţie de gravitatea afecţiunii.

Adulţi

Edeme din insuficienţă cardiacă

Doza iniţială recomandată este de 20 – 80 mg furosemidă, administrată oral. Aceasta poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic. Este recomandat ca doza zilnică să fie divizată în 2 – 3 prize.

Edeme din ciroza hepatică

Furosemida este utilizată ca tratament suplimentar celui cu antagonişti ai aldosteronului, în cazul în care doar efectul acestora nu este suficient.

Doza iniţială recomandată este cuprinsă între 20 mg – 80 mg pe zi, administrată oral. Aceasta poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza zilnică poate fi administrată în una sau mai multe prize.

Edeme asociate insuficienţei renale

Doza iniţială recomandată este cuprinsă între 40 mg – 80 mg pe zi, administrată oral. Aceasta poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza se poate creşte cu 80 mg furosemidă pe zi, până la obţinerea răspunsului optim.Doza zilnică totală poate fi administrată în una sau două prize.

La pacienţii care efectuează dializă, doza de întreţinere uzuală, pentru administrare orală, este de 250 mg - 1500 mg pe zi.

În insuficienţa renală sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemidă pe zi.

Edeme din sindromul nefrotic

Doza iniţială recomandată este de 40 mg – 80 mg pe zi, administrată oral. Aceasta poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza zilnică totală poate fi administrată în una sau mai multe prize.

Hipertensiune arterială

Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg furosemidă, administrată dimineaţa.

În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida poate fi asociată cu un alt antihipertensiv.

Copii

La copii cu vârsta peste 6 ani, doza uzuală recomandată este de 1 – 2 mg furosemidă/kg şi zi. În cazul unui răspuns trapeutic insuficient doza poate fi crescută cu 1-2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedentă. Nu se recomandă doze mai mari de 6 mg/kg şi zi.

Antihipertensive Asocierea cu alte antihipertensive poate conduce la accentuarea efectului hipotensiv. Hipotensiune arterială severă poate să apară la folosirea concomitentă cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Se recomandă oprirea administrării de furosemidă sau scăderea dozei înaintea iniţierii tratamentului cu IECA. Furosemida poate interacţiona cu IECA conducȃnd la afectarea funcţiei renale. Asocierea cu alfa-blocanţi postsinaptici (de exemplu prazosin) induce o creştere a riscului de hipotensiune arterială de primă doză. Antiaritmice Din cauza hipokaliemiei indusă de utilizarea furosemidei, creşte riscul de cardiotoxicitate la asocierea acesteia cu medicamente antiaritmice (inclusiv amiodaronă, sotalol, disopiramidă, flecainidă). Furosemida poate antagoniza efectul lidocainei, tocainidei şi mexiletin. Medicamente care prelungesc intervalul QT Anumite tulburări electrolitice (de exemplu hipokaliemia, hipomagnezemia) induse de furosemidă cresc riscul de toxicitate a asocierii cu unele medicamente care determină sindrom de interval QT prelungit. Digitalice Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicului. Se recomandă controlul şi corectarea kaliemiei şi, eventual, monitorizarea electrocardiogramei. Vasodilatatoare Efect hipotensiv accentuat la asocierea cu timoxamină sau hidralazină. Inhibitorii de renină Aliskirenul reduce concentraţia plasmatică a furosemidei. Alte diuretice Creşterea marcată a diurezei când furosemida este co-administrată cu metolazonă. Asocierea cu diureticele tiazidice (cum este hidroclorotiazida) conduce la creşterea riscului de hipopotasemie. Asocierea cu diuretice care economisesc potasiul (amilorid, triamteren, spironolactină) este benefică pentru mulţi pacienţi, însă nu exclude hipokaliemia sau, în particular, hiperkaliemia la cei cu diabet zaharat sau cu insuficienţă renală. Nitraţi Efect hipotensiv aditiv. Antipsihotice Hipokaliemia indusă de furosemidă poate creşte riscul de cardiotoxicitate. Este de evitat asocierea cu pimozidă, amisulpridă, sultopridă sau sertindol, din cauza creşterii riscului de aritmii ventriculare. Asocierea cu fenotiazinele poate creşte riscul de hipotensiune arterială. Litiu Furosemida scade excreţia litiului şi creşte concentraţia plasmatică a acestuia, ceea ce determină creşterea riscului de toxicitate a litiului, inclusiv creşterea riscului de cardiotoxicitate şi neurotoxicitate. Se recomandă controlul litemiei şi ajustarea dozelor. Dacă nu este posibilă monitorizarea concentraţiei plasmatice a litiului asocierea nu este recomandată. Agenţi chelatori Sucralfatul poate scădea absorbţia intestinală a furosemidei şi diminua efectul acesteia. Între administrarea celor două medicamente trebuie respectat un interval de minimum 2 ore. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) Administrarea concomitentă cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv cu acid acetilsalicilic, poate diminua efectul furosemidei. Asocierea are un risc crescut de nefrotoxicitate, cu apariţia insuficienţei renale acute (mai ales în condiţiile preexistenţei hipovolemiei sau deshidratării). Salicilaţi Furosemida poate potenţa efectul salicilaţilor şi accentua toxicitatea acestora. Pot creşte toxicitatea furosemidei. Antibiotice Asocierea cu aminoglicozide, polimixine, vancomicină şi cu alte medicamente ototoxice poate potenţa efectul ototoxic. Deoarece acesta poate duce la leziuni ireversibile, asocierea va fi recomandată numai dacă este absolut necesară. Asocierea cu cefaloridină sau aminoglicozide creşte riscul de nefrotoxicitate. Furosemida poate scădea concentraţia plasmatică a vancomicinei post-intervenţie chirurgicală cardiacă. Asocierea cu trimetoprim creşte riscul de hiponatriemie. La pacienţii trataţi cu furosemidă şi anumite cefalosporine administrate în doze mari, se poate instala insuficienţă renală. Antidepresive Asocierea cu inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO) creşte efectul hipotensiv. Riscul de hipotensiune ortostatică în asociere cu antidepresivele triciclice. Asocierea cu reboxetină creşte riscul de hipokaliemie. Antidiabetice Furosemida reduce efectul hipoglicemiant. Acidoza lactică poate fi declanşată de o eventuală insuficienţă renală funcţională datorată diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Metformina nu va fi utilizată decât în cazul în care creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 mcmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 mcmol/l) la femeie. Antiepileptice Asocierea cu carbamazepină creşte riscul de hiponatriemie. Asocierea se va efectua numai sub supraveghere medicală strictă. Fenitoina scade efectul diuretic al furosemidei. Se recomandă, eventual, folosirea de doze mai mari de diuretic. Antihistaminice Co-administrarea produce hipokaliemie cu risc crescut de cardiotoxicitate. Corticosteroizi Reducerea efectului antihipertensiv datorită retenţiei hidrosaline (retenţie de sodiu) şi cresc riscul de hipokaliemie. Antifungice Co-administrarea cu amfotericină creşte riscul de hipokaliemie şi nefrotoxicitate. Anxiolitice şi hipnotice Asocierea are efect hipotensiv aditiv. Stimulatori ai sistemului nervos central (SNC) Scăderea potasemiei creşte riscul de aritmii ventriculare. Citotoxice Asocierea cu sărurile de platină creşte riscul de ototoxicitate şi nefrotoxicitate. Dopaminergice Levodopa accentuează efectul hipotensiv. Imunomodulatoare Aldesleukina asociată cu furosemida accentuează efectul hipotensiv. Ciclosporina şi tacrolimusul asociate cu furosemida cresc riscul de hiperkaliemie. Asocierea dintre furosmidă şi ciclosporină creşte riscul de artrită gutoasă secundară hiperuricemiei provocată de furosemidă şi afectării excreţiei renale de urat de către ciclosporină. Miorelaxante Baclofenul poate genera efect hipotensiv aditiv. Efectul miorelaxantelor curarizante este accentuat de furosemidă. Estrogeni Efectul diuretic al furosemidei este antagonizat. Progestogeni Risc crescut de hipokaliemie. Prostaglandine Alprostadil – creşte efectul hipotensiv. Simpatomimetice Beta-2 simpatomimeticele în doze mari cresc riscul de hipokaliemie. Efectul de creştere a tensiunii arteriale al simpatomimeticelor (cum sunt epinefrina, norepinefrina) poate fi diminuat. Teofilina Efect hipotensiv accentuat. Pot creşte efectele teofilinei. Probenecid Probenecidul ca şi alte medicamente care se elimină în proporţie semnificativă pe cale renală, asemănător furosemidei, poate scădea efectul furosemidei. Şi invers, furosemida poate reduce clearance-ul renal al probenecidului. Alcool Creşte efectul hipotensor. Laxative Abuzul de laxative creşte riscul de hipopotasemie. Preparate pe bază de plante din Glycyrrhiza glabra Preparate pe bază de plante din Glycyrrhiza glabra administrate în doze mari pot creşte riscul de hipokaliemie. Substanţe de contrast radiologic Pacienţii cu risc crescut de nefropatie la substanţele de contrast radiologic, trataţi cu furosemidă, au prezentat o incidenţă mai mare a deteriorării funcţiei renale după administrarea substanţei de contrast radiologic, comparativ cu pacienţii cu risc crescut cărora li s-a efectuat numai hidratare intravenoasă înainte de administrarea substanţei de contrast radiologic.

Furosemida traversează bariera feto-placentară. Studiile non-clinice nu au evidenţiat nici un efect teratogen. În clinică nu există suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate în timpul sarcinii. În general, trebuie evită administrarea furosemidei la femeia gravidă. Poate fi prescrisă numai în cazul edemelor patologice din timpul sarcinii şi numai dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul potenţial pentru făt. Furosemida se excretă în laptele matern. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De aceea, furosemida este contraindicată în timpul alăptării.