RCP · FUROSEMID GEMAX PHARMA 40 mg

Doze

Trebuie utilizată întotdeauna cea mai mică doză eficace.

La adulți, doza zilnică maximă recomandată de furosemid este de 1500 mg în cazul administrării pe cale orală. Administrarea dozei maxime depinde de răspunsul individual al fiecărui pacient.

Adulţi

Edeme de etiologie cardiacă

Doza orală recomandată inițial este de 20 mg până la 80 mg pe zi. Această doză poate fi ajustată după cum este necesar, în funcție de răspunsul terapeutic obținut. Este recomandat ca doza zilnică să fie administrată în 2-3 prize.

Edeme de etiologie hepatică

Furosemidul este utilizat pentru a completa tratamentul cu antagoniști ai aldosteronului, în cazul în care tratamentul cu aceștia a dus la rezultate insuficiente. Pentru a evita complicațiile, cum ar fi hipotensiunea ortostatică, dezechilibrele electrolitice sau acido-bazice, doza trebuie ajustată cu atenție, astfel încât pierderea de lichide inițială să se realizeze gradual. La adulți, aceasta corespunde unei doze care determină scăderea greutății corporale cu aproximativ 0,5 kg pe zi.

Doza orală recomandată inițial este cuprinsă între 20 mg și 80 mg pe zi. Această doză poate fi ajustată după cum este necesar, în funcție de răspunsul terapeutic. Doză zilnică poate fi administrată în una sau mai multe prize.

Edeme de etiologie renală

Efectul natriuretic al furosemidului depinde de o serie de factori, inclusiv de severitatea insuficienței renale și de balanța sodică; în consecință, efectul unei doze nu poate fi prevăzut cu precizie. La pacienții cu insuficiență renală cronică, doza trebuie ajustată cu atenție astfel încât drenajul edemului să se realizeze gradual. La adulți, aceasta corespunde unei doze care poate determina o scădere a greutății corporale de aproximativ 2 kg pe zi (aproximativ 280 mmol Na+).

Doza orală recomandată inițial este cuprinsă între 40 mg și 80 mg pe zi. Această doză poate fi ajustată în funcție de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza zilnică totală poate fi administrată în una sau două prize. La pacienții care efectuează dializă, doza de întreținere uzuală pentru administrarea pe cale orală este cuprinsă între 250 mg și 1500 mg pe zi.

Edem asociat cu sindromul nefrotic

Doza recomandată inițial este cuprinsă între 40 mg și 80 mg pe zi. Această doză poate fi ajustată în funcție de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza zilnică totală poate fi administrată în una sau mai multe prize.

Hipertensiune arterială

Doza de întreținere uzuală este cuprinsă între 20 mg și 40 mg pe zi. În cazul hipertensiunii arteriale asociată cu insuficiență renală cronică, poate fi necesară o doză mai mare.

Furosemidul poate fi utilizat singur sau în combinație cu alți agenți antihipertensivi.

Grupe speciale de pacienți

Copii și adolescenți

La copii, doza trebuie redusă în funcție de greutatea corporală, doză recomandată fiind de 2 mg/kg până la maximum 6 mg/kg greutate corporală, fără a depăși 40 mg pe zi.

Vârstnici

Doza orală inițială este de 20 mg/zi, care se va crește treptat până la obținerea rezultatului dorit.

Mod de administrare

Comprimatele se înghit întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, pe stomacul gol.

Durata tratamentului depinde de indicația terapeutică și trebuie stabilită de către doctor în mod individual, pentru fiecare pacient în parte.

Asocieri nerecomandate: Cloralhidrat În cazuri izolate, administrarea intravenoasă de furosemid în decurs de 24 ore de la administrarea cloralhidratului poate duce la hiperemie facială, agitație, greață, creșterea tensiunii arteriale și tahicardie. În consecință, nu este recomandată utilizarea concomitentă a furosemidului și a cloralhidratului. Antibiotice aminoglicozidice și alte medicamente ototoxice Furosemidul poate potența efectul ototoxic al antibioticelor aminoglicozidice, cum ar fi kanamicina, gentamicina și tobramicina sau al altor medicamente ototoxice. Deoarece pot apărea leziuni ireversibile, aceste medicamente trebuie administrate concomitent cu furosemid numai dacă există motive clinice întemeiate care să justifice asocierea. Asocieri care necesită precauții: Cisplatină Există riscul de ototoxicitate în cazul administrării concomitente a cisplatinei și a furosemidului. În plus, la utilizarea furosemidului pentru obţinerea unei diureze forţate pe durata tratamentului cu cisplatină, nefrotoxicitatea cisplatinei poate fi crescută dacă furosemidul nu se administrează în doze mici (de exemplu, 40 mg la pacienții cu funcție renală normală), iar echilibrul hidric nu este pozitiv. Sucralfat Administrarea orală a furosemidului și a sucralfatului nu trebuie să se realizeze la un interval mai mic sau egal cu 2 ore deoarece sucralfatul scade absorbţia intestinală a furosemidului, reducându-i astfel efectul. Litiu Furosemidul scade excreţia sărurilor de litiu, ceea ce poate cauza creşterea concentraţiei plasmatice de litiu, determinând un risc crescut de toxicitate a litiului, inclusiv un risc crescut de cardiotoxicitate şi neurotoxicitate. În consecință, se recomandă monitorizarea atentă a concentrației plasmatice a litiului la pacienții cărora li se administrează această combinație. Inhibitori ECA/Antagoniști ai receptorilor angiotensinei II La pacienții tratați cu diuretice poate să apară hipotensiune arterială marcantă și deteriorarea funcției renale, inclusiv cazuri de insuficiență renală, în special atunci când sunt administrate concomitent pentru prima dată sau sunt administrate pentru prima dată doze crescute de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ECA) sau de antagoniști ai receptorilor angiotensinei II. Trebuie luată în considerare posibilitatea întreruperii temporare a administrării de furosemid sau, cel puțin, reducerea dozei acestuia cu 3 zile înaintea inițierii tratamentului sau creșterii dozei de inhibitori ECA sau antagoniști ai receptorilor angiotensinei II. Risperidonă Înainte de a lua decizia de a utiliza acest medicament, trebuie evaluate riscurile și beneficiile acestei asocieri sau ale tratamentului concomitent cu furosemid sau alte diuretice potente. Vezi pct 4.4 privitor la creșterea mortalității la pacienții vârstnici cu demență tratați concomitent cu furosemid și risperidonă (vezi pct.4.4). Levotiroxină Dozele mari de furosemid pot inhiba legarea hormonilor tiroidieni de proteinele transportoare și pot duce astfel la o creștere inițială tranzitorie a hormonilor tiroidieni liberi, urmată de o scădere globală a valorilor totale ale hormonilor tiroidieni. Trebuie monitorizat nivelul hormonilor tiroidieni. Aliskiren Aliskiren reduce concentrația plasmatică de furosemid administrat oral. Se recomandă monitorizarea efectului diuretic al furosemidului la inițierea tratamentului și ajustarea dozei în cazul tratamentului concomitent cu aliskiren. Asocieri de avut în vedere: Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene Administrarea concomitentă de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic, poate diminua efectul furosemidului. La pacienții deshidratați sau hipovolemici, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot determina apariția insuficienței renale acute. Furosemidul poate crește toxicitatea salicilaților. Fenitoină Poate să apară o reducere a efectului furosemidului după administrarea concomitentă a fenitoinei. Corticosteroizi/carbenoxolonă/laxative/lemn dulce Utilizarea corticosteroizilor, carbenoxolonei sau a lemnului dulce în cantități crescute, precum și utilizarea îndelungată a laxativelor poate crește riscul de apariție a hipokaliemiei. Glicozide cardiotonice și medicamente care induc prelungirea intervalului QT Unele tulburări electrolitice (ca de exemplu, hipokaliemia, hipomagneziemia) pot crește toxicitatea unor medicamente (cum ar fi digitalicele și medicamente care induc prelungirea intervalului QT). Antihipertensive În cazul în care medicamente antihipertensive, diuretice sau alte medicamente cu potențial de scădere a tensiunii arteriale sunt administrate concomitent cu furosemid, trebuie anticipată o scădere mai pronunțată a tensiunii arteriale. Probenecid/metotrexat Probenecidul, metotrexatul și alte medicamente care, asemenea furosemidului, suferă o secreție tubulară renală semnificativă, pot reduce efectul furosemidului. Invers, furosemidul poate reduce eliminarea renală a acestor medicamente. În cazul tratamentului cu doze mari (în special dacă, atât furosemidul, cât și alte medicamente sunt administrate în doze mari), acest lucru poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice și a riscului de apariție a reacțiilor adverse asociate furosemidului sau medicației concomitente. Medicamente antidiabetice/simpatomimetice/teofilină Efectul medicamentelor antidiabetice și al simpatomimeticelor care cresc tensiunea arterială (cum ar fi epinefrina, norepinefrina) poate fi redus. Efectele miorelaxantelor sau al teofilinei pot fi crescute. Medicamente nefrotoxice Efectul nociv asupra rinichilor al medicamentelor nefrotoxice poate fi crescut. Cefalosporine La pacienţii trataţi concomitent cu furosemid şi anumite cefalosporine în doze mari poate să apară insuficienţa renală funcțională. Ciclosporina A Utilizarea concomitentă a ciclosporinei A și a furosemidului este asociată cu un risc crescut de artrită gutoasă secundară hiperuricemiei induse de furosemid și secundară excreției renale insuficiente de urați asociate ciclosporinei A. Substanţe de contrast pentru examenul radiologic Pacienții cu risc de nefropatie la administrarea radiologică a substanțelor de contrast, tratați cu furosemid au prezentat o incidență mai mare a deteriorării funcției renale după administrarea de substanțe de contrast pentru examenul radiologic, comparativ cu pacienții cu risc crescut cărora li s-a efectuat numai hidratare intravenoasă înaintea administrării substanțelor de contrast. Alimente Modul în care furosemidul este sau nu influențat de ingestia de alimente și gradul acestei interacțiuni pare să depindă de forma farmaceutică folosită. Se recomandă ca formulările orale să fie administrate pe stomacul gol.

Sarcina Furosemidul traversează bariera placentară. În timpul sarcinii, furosemidul trebuie să fie utilizat numai în cazurile în care este absolut necesar. Tratamentul cu furosemid în timpul sarcinii necesită monitorizarea dezvoltării fetale. Alăptarea În timpul alăptării, trebuie avut în vedere faptul că furosemidul se excretă în laptele matern, si astfel poate inhiba secreția lactată. De aceea, tratamentul cu furosemid în cazul femeilor care alăptează este contraindicat (vezi pct 4.3), iar femeile nu trebuie să alăpteze dacă sunt în tratament cu furosemid. Fertilitate Nu sunt disponibile date privind efectul furosemidului asupra fertilității la om. Studiile la animale nu au evidențiat niciun efect al tratamentului cu furosemid asupra fertilității (vezi pct. 5.3).