RCP · FRENOLYN 400 µg 400 µg/doza

Mod de administrare Frenolyn este destinat doar pentru inhalare pe cale orală. Tratamentul trebuie individualizat la trecerea pacienţilor de la utilizarea altor dispozitive, indiferent dacă se vor administra o doză pe zi sau două doze pe zi. Se va acorda o atenţie deosebită modului de administrare. Trebuie utilizată doza minimă eficace necesară pentru controlul astmului bronşic/BPOC. Este necesar ca pacienţii să fie instruiţi ca după fiecare administrare să îşi cureţe dinţii şi/sau gura cu apă, pentru a reduce posibilitatea apariţiei unei infecţii cu Candida sau a disfoniei. Toţi pacienţii, dar mai ales cei trataţi cu o singură doză pe zi, trebuie să fie instruiţi ca în eventualitatea în care astmul se agravează, de exemplu dacă persistă simptomele respiratorii sau folosesc o doză mai mare de bronhodilatator, să contacteze medicul curant cât mai repede posibil pentru ajustarea dozelor. Pentru a îmbunătăţi efectul terapeutic, la pacienţii la care este necesar acest lucru, se recomandă o creştere a dozei de

1 budesonidă inhalată, datorită riscului mic de apariţie a efectelor sistemice, în comparaţie cu terapia cu glucocorticoizi orali (vezi mai jos secţiunea „Astm”). Este importantă administrarea terapiei profilactice periodic, chiar dacă nu există simptome. Acest lucru trebuie explicat tuturor pacienţilor. Dacă este necesar, pacienţii trebuie să aibă la dispoziţie un bronhodilatator inhalat cu acţiune rapidă pentru reducerea simptomelor acute de astm bronşic/BPOC.

La pacienţii cu BPOC Tratamentul pe termen lung, cu glucocorticoizi orali nu este recomandat. Se recomandă tratament periodic cu glucocorticosteroizi inhalatori la pacienţii simptomatici cu BPOC cu VEMS < 50%, care au exacerbări repetate (ex. 3 exacerbări în ultimii 3 ani). (Nivel de evidenţă A)

Prescrierea acestui tratament la pacientul cu BPOC este apanajul medicului specialist.

Astm Frenolyn poate permite înlocuirea sau reducerea semnificativă a dozei de glucocorticoizi administraţi pe cale orală, asigurând în acelaşi timp menţinerea sub control a astmului bronşic. Starea pacientului trebuie să fie relativ stabilă la momentul la care se iniţiază trecerea de la glucocorticoizi orali la budesonidă. Timp de 10 zile se administrează o doză mare de budesonidă în asociere cu doza de glucocorticoizi orali administrată anterior. Ulterior, doza de glucocorticoizi orali trebuie redusă progresiv (de exemplu, cu 2,5 mg prednisolon sau echivalent în fiecare lună) până la doza cea mai mică posibil. În multe cazuri, este posibilă substituţia completă a glucocorticoizilor orali cu budesonida. Pentru mai multe informaţii despre modalitatea de întrerupere a tratamentului cu corticosteroizi, vezi pct. 4.4.

Doze Administrarea în două prize zilnic Adulţi: Doza trebuie să fie administrată în două prize, dimineaţa şi seara, la aproximativ aceeaşi oră în fiecare zi. Pentru iniţierea tratamentului, pe parcursul episoadelor acute de astm bronşic/BPOC şi în timp ce se reduce sau întrerupe doza de glucocorticoizi orali, doza pentru adulţi trebuie să fie de 200 - 1600 µg budesonidă zilnic, divizată în două prize. În cazul adulţilor cu simptome mai puţin severe şi în cazul copiilor cu vârsta peste 12 ani, doza recomandată este de 200 – 800 µg budesonidă zilnic, divizată în două prize. În cazul episoadelor severe de astm bronşic/BPOC, doza zilnică trebuie crescută la maxim 1600 µg budesonidă, administrată în două prize.

Populaţie pediatrică • Copii cu vârsta peste 12 ani Se foloseşte doza recomandată la adulţi. • Copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani Doza recomandată este de 200-800 µg budesonidă zilnic divizată în mai multe prize. Doza zilnică poate fi crescută până la 800 µg budesonidă în timpul episoadelor severe de astm bronşic/BPOC.

Vârstnici Se foloseşte doza recomandată la adulţi. Nu este necesară reducerea dozei.

Insuficienţă hepatică Deşi budesonida este intens metabolizată la primul pasaj hepatic, nu este necesară ajustarea dozelor.

Insuficienţă renală Nu este necesară reducerea dozelor.

Administrarea în doză unică zilnic Consideraţii generale

Doza recomandată trebuie administrată într-o singura priză, iar recomandările privind modul de administrare trebuie respectate strict. Ulterior, doza trebuie scăzută treptat până la doza minimă eficace necesară menţinerii controlului astmului bronşic/BPOC. Administrarea dozei unice zilnice trebuie făcută seara, la aceeaşi oră, iar importanţa acestui fapt trebuie explicată clar pacientului. Nu există date necesare pentru recomandări privind trecerea tratamentului de la glucocorticoizi inhalatori la budesonidă în doză unică.

Adulţi La pacienţii cu astm bronşic/BPOC uşor - moderat care nu au mai fost trataţi anterior cu glucocorticoizi, dozele recomandate sunt cuprinse între 200-400 µg budesonidă pe zi. La pacienţii cu astm bronşic/BPOC uşor - moderat controlat cu tratament cu glucocorticoizi inhalatori, cum sunt budesonidă sau beclometazonă dipropionat, administrată în două prize zilnice, doza recomandată poate fi crescută până la 800 µg budesonidă pe zi.

Populaţie pediatrică • Copii cu vârsta peste 12 ani Se foloseşte doza recomandată la adulţi. • Copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani Pacienţii cu astm bronşic/BPOC uşor - moderat care nu au mai fost trataţi anterior cu glucocorticoizi inhalatori sau cei ale căror afecţiuni sunt controlate cu glucocorticoizi inhalatori, cum sunt budesonidă sau beclometazonă dipropionat administrată în două prize pe zi, dozele recomandate sunt cuprinse între 200-400 µg budesonidă pe zi.

Vârstnici Se foloseşte doza recomandată la adulţi. Nu este necesară reducerea dozei.

Insuficienţă hepatică Deşi budesonida este intens metabolizată la primul pasaj hepatic, nu este necesară ajustarea dozelor.

Insuficienţă renală Nu este necesară reducerea dozelor.

Metabolizarea budesonidei este afectată de substanţe metabolizate de către enzima CYP3A4. De aceea, inhibitorii acestei enzime, de exemplu ketoconazol şi itraconazol, pot creşte de mai multe ori expunerea sistemică la budesonidă (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Deoarece nu sunt disponibile date care să susţină o recomandare pentru dozare, această combinaţie de medicamente trebuie evitată. Dacă acest lucru nu este posibil, intervalul de timp dintre cele două administrări trebuie prelungită cât mai mult posibil şi, de asemenea, trebuie luată în considerare şi o scădere a dozei de budesonidă. Alţi inhibitori potenţi ai CYP3A4 sunt, de asemenea, în măsură să crească concentraţia plasmatică a budesonidei. Date limitate despre această interacţiune pentru doze mari de budesonidă administrată inhalator indică faptul că aceste creşteri marcate ale concentraţiei plasmatice (în medie de patru ori) pot apare dacă se administrează itraconazol, 200 mg în doză zilnică unică, concomitent cu budesonida pe cale inhalatorie (doză unică de 1000 μg). Concentraţiile plasmatice crescute şi reacţiile potenţate ale corticosteroizilor au fost observate, de asemenea, la femeile tratate cu estrogeni şi contraceptive cu compuşi steroidici, dar nu s-a observat nicio reacţie în urma administrării concomitente de budesonidă şi contraceptive orale în doză mică. Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv medicamente ce conţin cobicistat, poate să crească riscul de apariţie a efectelor secundare sistemice. Combinaţia trebuie evitată dacă beneficiul nu depăşeşte riscul crescut de apariţie a efectelor secundare corticosteroide sistemice, caz în care, pacienţii trebuie să fie monitorizaţi pentru efecte secundare corticosteroide sistemice.

Sarcina În studiile la animale, glucocorticoizii s-au dovedit a induce malformaţii congenitale (vezi pct. 5.3). Acest fapt nu pare a avea relevanţă în cazul dozelor recomandate la om, dar tratamentul cu budesonidă administrată prin inhalare trebuie revizuit periodic şi menţinut la cea mai mică doză eficace. Rezultatele dintr-un studiu epidemiologic, prospectiv, de amploare, şi din experienţa globală post-marketing, indică faptul că administrarea budesonidei pe cale inhalatorie în sarcină nu are reacţii adverse asupra sănătăţii fătului/noului-născut. Similar altor medicamente, administrarea budesonidei în sarcină impune ca beneficiile pentru mamă să fie comparate cu riscurile pentru făt. În cazul în care terapia cu glucocorticoizi nu poate fi evitată în timpul sarcinii, este de preferat utilizarea glucocorticoizilor inhalatorii, deoarece ei au reacţii adverse sistemice mai mici decât dozele orale antiastmatice echipotente. Alăptarea Budesonida este excretată în laptele matern. Cu toate acestea, la doze terapeutice nu se anticipează niciun efect asupra copiilor alăptaţi la sân. Budesonida se poate utiliza în timpul alăptării. Tratamentul de întreţinere cu budesonidă pe cale inhalatorie (200 sau 400 micrograme de două ori pe zi) la femeile cu astm bronşic care alăptează determină o expunere sistemică la budesonidă neglijabilă pentru sugarii alăptaţi la sân. Într-un studiu farmacocinetic, doza zilnică estimată la sugar a fost de 0,3% din doza zilnică a mamei pentru ambele niveluri de dozare, iar concentraţia plasmatică medie la sugari a fost estimată a fi 1/600 din concentraţiile plasmatice ale mamei, presupunând o biodisponibilitate orală totală la sugar. Concentraţiile de budesonidă în eşantioanele plasmatice ale sugarului au fost mai mici decât limita cuantificabilă. Pe baza datelor de administrare a budesonidei pe cale inhalatorie şi a faptului că budesonida prezintă proprietăţi FC lineare în cadrul intervalelor terapeutice după administrarea pe cale nazală, inhalatorie, orală sau rectală la doze terapeutice de budesonidă, se anticipează ca expunerea sugarului să fie mică.