RCP · FOREXO 100 mg

Acest medicament este disponibil în două concentraţii: 100 mg şi 200 mg

Doze Adulţi cu funcţie renală normală Sinuzită: 200 mg de două ori pe zi. Tonsilită şi faringită: 100 mg de două ori pe zi. Bronşită acută, exacerbarea bronşitei cronice şi pneumonie bacteriană: 100 - 200 mg de două ori pe zi, în funcţie de severitatea infecţiei. Infecţii necomplicate ale căilor urinare inferioare: 100 mg de două ori pe zi. Infecţii necomplicate ale căilor urinare superioare: 200 mg de două ori pe zi. Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: 200 mg de două ori pe zi. Uretrită gonococică necomplicată: 200 mg ce trebuie administrate în doză unică.

Vârstnici Nu este necesară modificarea dozei la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală.

Copii şi adolescenţi Doza medie recomandată la copii este de 8 mg/kg greutate corporală şi zi, administrată în două doze divizate, la intervale de 12 ore. Comprimatele de cefpodoximă nu sunt adecvate pentru copiii cu vârsta sub 12 ani sau cu greutate corporală sub 30 kg. O altă formă farmaceutică - suspensie orală care conține cefpodoximă - este mai adecvată şi disponibilă pentru tratamentul acestora.

Insuficienţă hepatică: Nu este necesară modificarea dozei în cazuri de insuficienţă hepatică.

Insuficienţă renală Doza de cefpodoximă nu necesită modificări în cazul în care clearance-ul creatininei depăşeşte 40 ml/min. La valori mai mici, studiile farmacocinetice indică o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi a concentraţiilor plasmatice maxime şi, prin urmare, doza trebuie ajustată corespunzător.

CLEARANCE-UL CREATININEI (ml/min) 39 – 10 Unitatea de doză1 administrată ca monodoză la intervale de 24 de ore (jumătate din doza uzuală la adult).

< 10 Unitatea de doză1 administrată ca monodoză la intervale de 48 de ore (un sfert din doza uzuală la adult). Pacienţi cărora li se efectuează Unitatea de doză1 administrată după fiecare şedinţă de hemodializă dializă.

2 OBSERVAŢIE:

1 Unitatea de doză este fie de 100 mg, fie de 200 mg, în funcţie de tipul de infecţie.

Durata Durata tratamentului depinde de pacient, de indicaţii şi de microorganismul(mele) patogen(e) etiologic(e).

Mod de administrare Administrare orală. Pentru realizarea unei absorbţii maxime, comprimatele trebuie administrate împreună cu alimentele.

În cadrul studiilor clinice nu s-au raportat interacţiuni medicamentoase semnificative clinic. Antagoniştii histaminergici H2 reduc biodisponibilitatea cefpodoximei. Probenecidul scade eliminarea cefalosporinelor. Cefalosporinele pot crește efectul anticoagulant al cumarinicelor. Similar altor cefalosporine, s-au raportat cazuri izolate de pozitivare a testului Coombs (vezi pct. 4.4). Studiile au arătat că biodisponibilitatea a scăzut cu aproximativ 30% când cefpodoxima a fost administrată cu medicamente care neutralizează pH-ul gastric sau inhibă secreţiile acide. Prin urmare, astfel de medicamente cum sunt antiacidele de tip mineral şi blocantele H2 cum este ranitidina, care provoacă o creştere a pH-ului gastric, trebuie administrate după 2 - 3 ore de la administrarea cefpodoximei. Biodisponibilitatea creşte dacă medicamentul este administrat în timpul meselor. O reacţie fals pozitivă pentru prezenţa glucozei în urină poate apărea cu soluţiile Benedict sau Fehling sau cu comprimatele de test pe bază de sulfat de cupru, dar nu cu teste bazate pe reacţiile enzimatice ale glucozoxidazei.

Sarcina Studiile efectuate la speciile animale nu au arătat efecte teratogene sau fetotoxice. Cu toate acestea, siguranţa administrării cefpodoximei proxetil în sarcină nu a fost stabilită şi, similar altor medicamente, trebuie administrată cu prudenţă în timpul primelor luni de sarcină. Alăptarea Cefpodoxima se excretă în laptele uman.Trebuie întrerupte fie alăptarea, fie tratamentul mamei. Fertilitatea Nu s-au observat efecte nedorite asupra fertilităţii sau reproducerii când s-au administrat doze de 100 mg/kg şi zi sau mai puţin (de 2 ori doza la om, exprimată în mg/m2 suprafaţă corporală) pe cale orală la şobolani.