RCP · FLUOROURACIL ACCORD 50 mg/ml

1 Doze

5-Fluorouracil trebuie administrat numai sub supravegherea unui medic calificat, cu experienţă vastă în tratamentul cu citotoxice.

Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi frecvent şi cu atenţie pe durata tratamentului. Riscurile şi beneficiile pentru fiecare pacient în parte trebuie evaluate cu atenţie înainte de fiecare tratament.

Mod de administrare

5-Fluorouracil poate fi administrat prin injecţie intravenoasă, în bolus, prin perfuzie sau perfuzie continuă timp de cel mult câteva zile.

Acestea sunt recomandări cu caracter general. Vă rugăm să consultaţi un ghid local sau internaţional pentru o recomandare mai actuală.

Precauții care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului și Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6

Administrare intravenoasă:

Doza de 5-fluorouracil şi programarea tratamentului depind de schema de tratament aleasă, de indicaţie, de starea generală şi tratamentele anterioare ale pacientului. Schemele de tratament prezintă variaţii în ce priveşte asocierea 5-fluorouracilului cu alte medicamente citotoxice sau doza de acid folinic utilizată concomitent.

Numărul de cicluri utilizate trebuie să fie stabilit de medicul curant în funcţie de protocoalele şi ghidurile de tratament locale, ţinând cont de succesul tratamentului şi tolerabilitatea fiecărui pacient.

Tratamentul iniţial trebuie administrat în spital.

Se recomandă reducerea dozei la pacienţii aflaţi în oricare din următoarele situaţii: 1. Caşexie 2. Intervenţie chirurgicală majoră în ultimele 30 de zile 3. Funcţie redusă a măduvei osoase 4. Afectarea funcţiei hepatice sau renale

Adulţii şi pacienţii vârstnici cărora li se administrează 5-fluorouracil trebuie să fie monitorizaţi înainte de fiecare doză, pentru toxicitate hematologică (numărul de trombocite, leucocite şi granulocite), gastrointestinală (stomatită, diaree, hemoragie a tractului gastrointestinal), şi neurologică, şi, dacă este necesar, doza de 5- fluorouracil poate fi redusă sau întreruptă.

Necesitatea de a ajusta dozele sau de a întrerupe administrarea medicamentului depinde de producerea efectelor adverse. Cazurile de toxicitate hematologică, de exemplu scăderea numărului de leucocite (≤ 3500/mm3) şi/sau a numărului de trombocite (≤ 100000/mm3) pot necesita întreruperea tratamentului. Reluarea tratamentului trebuie decisă de medicul curant în funcţie de situaţia clinică.

Cancer colorectal: 5-Fluorouracilul este utilizat în tratamentul cancerelor rectale şi de colon în cadrul mai multor scheme de tratament. De preferinţă, 5-fluorouracilul este utilizat în asociere cu acidul folinic. De asemenea, schemele de tratament utilizate frecvent asociază 5-fluorouracil şi acid folinic cu alţi agenţi chimioterapeutici, cum sunt irinotecan (FOLFIRI şi FLIRI), oxaliplatină (FOLFOX) sau irinotecan şi oxaliplatină (FOLFIRINOX).

Intervalul de doze utilizat în mod obişnuit pentru 5-fluorouracil variază între 200 şi 600mg/m2 suprafaţă corporală. De asemenea, doza variază în funcţie de administrarea în bolus intravenos sau prin perfuzie intravenoasă continuă.

De asemenea, programarea dozelor diferă în funcţie de schema chimioterapeutică, iar doza de 5-fluorouracil poate fi repetată săptămânal, o dată la două săptămâni sau lunar.

Numărul de cicluri variază în funcţie de schemele terapeutice utilizate şi, de asemenea, depinde de decizia clinică bazată pe succesul şi tolerabilitatea tratamentului.

Cancer mamar: 5-Fluorouracilul este utilizat frecvent în schemele chimioterapeutice în asociere cu ciclofosfamidă şi metotrexat (CMF), sau epirubicină, ciclofosfamidă (FEC) sau metotrexat şi leucovorină (MFL). Intervalul de dozare obişnuit este de 500- 600 mg/m2 suprafaţă corporală, doza fiind administrată în bolus intravenos şi repetată odată la 3-4 săptămâni, în funcţie de necesităţi. Ca tratament adjuvant al cancerului mamar primar invaziv, durata tratamentului continuă de obicei timp de 6 cicluri.

Cancer gastric şi la nivelul joncțiunii gastroesofagiene: În prezent se recomandă chimioterapia perioperativă cu schema ECF (epirubicină, cisplatină, 5-fluorouracil). Doza de 5-fluorouracil recomandată este de 200 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, administrată prin perfuzie intravenoasă continuă timp de 3 săptămâni. Se recomandă 6 cicluri, însă acest aspect depinde de succesul tratamentului şi tolerabilitatea medicamentului în cazul fiecărui pacient.

Cancer esofagian: 5-Fluorouracilul este utilizat de obicei în asociere cu cisplatină, sau cu cisplatină şi epirubicină, sau cu epirubicină şi oxaliplatină. Doza variază între 200- 1000 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, administrată prin perfuzie intravenoasă continuă timp de câteva zile şi repetată ciclic în funcţie de schema de tratament.

În cazul cancerelor care implică partea inferioară a esofagului, se recomandă de obicei chimioterapia perioperativă cu schema ECF (epirubicină, cisplatină, 5-fluorouracil). Doza recomandată de 5-fluorouracil este de 200 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, administrată prin perfuzie intravenoasă continuă timp de 3 săptămâni şi repetată ciclic. Referitor la administrarea de 5-fluorouracil/cisplatină în asociere cu radioterapie, vă rugăm să consultaţi literatura de specialitate.

Cancer pancreatic: De preferinţă, 5-fluorouracilul este utilizat în asociere cu acid folinic sau gemcitabină. Doza variază între 200- 500 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, administrată în bolus intravenos sau prin perfuzie intravenoasă, în funcţie de schema de tratament, şi repetată ciclic.

Cancerul capului şi al gâtului: De preferinţă, 5-fluorouracilul este utilizat în asociere cu cisplatină sau carboplatină. Doza variază între 600- 1200 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, administrată prin perfuzie intravenoasă continuă timp de câteva zile şi repetată ciclic în funcţie de schema de tratament.

Referitor la administrarea de 5-fluorouracil/cisplatină sau carboplatină în asociere cu radioterapie, vă rugăm să consultaţi literatura de specialitate.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficiență renală sau hepatică Se recomandă precauţie şi este posibil să fie necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficiență renală sau hepatică.

Copii şi adolescenţi

Fluorouracilul nu este recomandat pentru utilizarea la copii, din cauza datelor insuficiente cu privire la siguranţă şi eficacitate.

Vârstnici

Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții vârstnici dar, la stabilirea dozei, trebuie să se ia în considerare orice afecțiune concomitentă.

Brivudină și sorivudină Brivudina, sorivudina sau analogii lor înrudiți chimic inhibă ireversibil DPD, ceea ce duce la o creștere semnificativă a expunerii la fluorouracil. Acest lucru poate duce la creșterea toxicităților legate de fluoropirimidină, cu rezultat potențial letal. Prin urmare, fie se poate utiliza un alt tratament antiviral, fie trebuie să existe un interval de cel puțin 4 săptămâni între administrarea de brivudină, sorivudină sau analogii acestora și începerea tratamentului cu fluorouracil (vezi pct. 4.3). În caz de administrare accidentală de analogi nucleozidici care inhibă activitatea DPD la pacienții tratați cu fluorouracil, trebuie luate măsuri eficiente pentru a reduce toxicitatea fluorouracilului. Se recomandă spitalizarea imediată. Agenți citotoxici S-a raportat despre diverse medicamente că modulează biochimic eficacitatea antitumorală sau toxicitatea fluorouracilului. Printre cele mai frecvente se numără metotrexat, metronidazol, acid folinic, interferon alfa şi alopurinol. Folinat de calciu (acid folinic) Acidul folinic sporește legarea fluorouracilului la timidilat-sintetază. Atât eficacitatea, cât şi toxicitatea 5- fluorouracilului pot fi crescute atunci când 5-fluorouracilul este utilizat în asociere cu acidul folinic. Este posibil ca efectele secundare să fie mai pronunţate şi poate apărea diareea severă. Au fost observate cazuri de diaree care pune în pericol viaţa atunci când 600 mg/m² de fluorouracil (cu administrare intravenoasă în bolus o dată pe săptămână) au fost administrate în asociere cu acid folinic. În asociere cu alte substanţe mielosupresive, este necesară ajustarea dozelor. Radioterapia concomitentă sau anterioară poate impune reducerea dozelor. Este posibil ca toxicitatea antraciclinelor să fie crescută. Trebuie evitată asocierea fluorouracilului cu clozapina, din cauza riscului crescut de agranulocitoză. A fost raportată incidenţa crescută a infarctului cerebral la pacienţii cu cancer orofaringian trataţi cu 5- fluorouracil şi cisplatină. Fenitoină Concentrația plasmatică de fenitoină trebuie monitorizată cu regularitate la pacienții tratați cu fluorouracil și poate fi necesară reducerea dozei de fenitoină. Au fost raportate cazuri de toxicitate asociate cu concentrații plasmatice crescute de fenitoină în timpul utilizării concomitente a fenitoinei cu fluorouracil sau cu analogii acestuia. Nu au fost efectuate studii formale de interacțiune medicamentoasă cu fenitoina, dar se presupune că mecanismul de interacțiune este reprezentat de inhibarea izoenzimei CYP2C9 sau CYP2C19 de către fluorouracil (vezi pct. 4.4). Warfarină Au fost raportate valori crescute ale timpului de protrombină şi ale raportului internaţional normalizat la câţiva pacienţi stabilizaţi cu terapie cu warfarină în urma instituirii schemei de tratament cu fluorouracil. Răspunsul anticoagulant adecvat la warfarină și la alte terapii cu derivați cumarinici trebuie monitorizat în mod regulat la pacienții tratați cu fluorouracil. Cimetidina, metronidazolul şi interferonul pot creşte concentraţia plasmatică a 5-fluorouracilului, crescând prin urmare toxicitatea 5-fluorouracilului. Fluorouracilul potenţează acţiunea altor citostatice şi a radioterapiei (vezi pct. 4.2). La pacienţii trataţi cu ciclofosfamidă, metotrexat şi 5-fluorouracil, adăugarea diureticelor tiazidice a determinat o scădere mai pronunţată a numărului de granulocite în comparaţie cu valorile pacienţilor cărora nu li s-au administrat tiazide. Hepatotoxicitatea (creşterea fosfatazelor alcaline, a transaminazelor sau a bilirubinei) a fost observată frecvent la pacienţii cărora li s-a administrat 5-fluorouracil în asociere cu levamisol. La pacienţii cu cancer mamar, s-a raportat că asocierea terapeutică a ciclofosfamidei, metotrexatului, 5- fluorouracilului şi tamoxifenului creşte riscul de evenimente tromboembolice. Mucozita gravă, posibil de natură să pună în pericol viaţa, poate apărea în urma administrării concomitente de vinorelbină şi 5-fluorouracil/acid folinic. Vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii trebuie evitată în cazul pacienţilor imunocompromişi.

Femei cu potențial fertil Femeile cu potențial fertil trebuie sfătuite să evite să rămână gravide și să utilizeze o metodă de contracepție foarte eficientă în timpul tratamentului cu fluorouracil și timp de cel puțin 6 luni după aceea. Dacă medicamentul este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timpul tratamentului, pacienta trebuie să fie informată pe deplin cu privire la potențialul pericol pentru făt și se recomandă consiliere genetică, dacă este adecvată și disponibilă. Sarcina Fluorouracilul poate provoca leziuni fetale atunci când este administrat la gravide. Nu există studii adecvate și bine controlate la femeile gravide, cu toate acestea, au fost raportate malformații fetale și avorturi spontane. Pe baza efectelor teratogene detectate în studiile la animale, fluorouracilul poate fi considerat un agent care poate provoca malformații fetale (vezi punctul 5.3). Fluorouracilul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potențial justifică riscul potențial pentru făt. Au fost raportate sarcini reușite la pacientele care au utilizat chimioterapie în timpul celui de-al doilea și al treilea trimestru. Alăptarea Deoarece nu se ştie dacă fluorouracilul se excretă în laptele matern, alăptarea trebuie întreruptă dacă mama urmează tratament cu fluorouracil (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Efectele fluorouracilului asupra gonadelor și capacității de reproducere la oameni nu sunt pe deplin cunoscute. Cu toate acestea, studiile efectuate la animale indică o afectare a fertilității masculine și feminine (vezi pct. 5.3). De asemenea, medicamentele care inhibă sinteza ADN, ARN și a proteinelor (cum ar fi fluorouracilul), probabil interferează cu gametogeneza. Bărbaţilor trataţi cu fluorouracil li se recomandă să nu conceapă copii pe durata tratamentului şi timp de până la 3 luni după încetarea acestuia. Consilierea cu privire la prezervarea fertilității trebuie solicitată înainte de tratament, atât de către pacienții de sex masculin, cât și de către cei de sex feminin, din cauza posibilităţii de producere a infertilităţii ireversibile induse de terapia cu fluorouracil.