RCP · FENOBARBITAL ZENTIVA 100 mg

Doze

Adulţi

Doza recomandată este de 2-3 mg/kg şi zi, administrată în priză unică, seara, înainte de culcare.

Copii şi adolescenţi

Doza recomandată depinde de greutatea corporală, după cum urmează:

- sub 20 kg: 5 mg/kg şi zi

- între 20–30 kg: 3-4 mg/kg şi zi

- peste 30 kg: 2-3 mg/kg şi zi.

La copiii cu vârstă sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimentele.

Vârstnici

Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii vârstnici.

Insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală

Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică (este necesară monitorizarea prin intermediul testelor de laborator, din cauza riscului de encefalopatie hepatică).

Eficacitatea administrării poate fi apreciată după 15 zile de tratament.

În tratamentul epilepsiei, doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului. Întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau înlocuirea cu un alt antiepileptic trebuie să se facă progresiv, pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.

Mod de administrare

Medicamentul se administrează pe cale orală.

INTERACŢIUNI FARMACODINAMICE - Alcoolul etilic creşte efectul sedativ al fenobarbitalului. Modificarea stării de vigilenţă poate face periculoasă conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor. Trebuie evitate băuturile alcoolice şi medicamentele care conţin alcool etilic. - Antidepresive imipraminice: cresc riscul crizelor convulsive generalizate. Este necesară supraveghere clinică şi, eventual, creşterea dozelor de antiepileptice. - Metadonă: risc major de deprimare respiratorie, care poate fi letală, în caz de supradozaj. În plus, scade concentraţia plasmatică a metadonei, cu posibila apariţie a sindromului de sevraj, din cauza creşterii metabolizării hepatice. Trebuie efectuată supraveghere clinică în mod regulat, iar doza de metadonă ajustată. - Alte deprimante ale SNC: derivaţi morfinici (analgezice, antitusive şi trerapie de substituţie), benzodiazepine, anxiolitice altele decât benzodiazepinele (carbamaţii, captodiamă, etifoxină), hipnotice, antidepresive sedative, neuroleptice, antihistaminice H1 sedative, antihipertensive centrale, baclofen, talidomidă: creşte deprimarea centrală. Alterarea vigilenţei poate constitui un pericol în cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor. - Metotrexat: creşte toxicitatea hematologică prin inhibiţia aditivă a dihidrofolat-reductazei. - Derivaţi morfinici (analgezice, antitusive şi tratamente de substituţie) şi benzodiazepinele: risc major de deprimare respiratorie care poate fi letală în caz de supradozaj. EFECTUL FENOBARBITAL ZENTIVA ASUPRA ALTOR MEDICAMENTE Fenobarbitalul este un inductor bine caracterizat al enzimelor metabolice ale medicamentelor (Citocromi P-450 și UDP glicozil transferaze) și transportoare (P-gp). Prin urmare, fenobarbitalul poate accelera metabolizarea și/sau eliminarea multor clase de medicamente, scăzând astfel expunerea sistemică a acestora, ceea ce poate duce la scăderea eficacității medicamentului administrat concomitent. Asocieri contraindicate (vezi pct.4.3): - Saquinavir, daclatasvir, dasabuvir, paritaprevir, ombitasvir, ledipasvir, sofosbuvir : este posibilă reducerea eficacităţii. Asocieri care necesită precauţii, monitorizarea clinică și / sau ajustarea medicamentului în timpul și după întreruperea tratamentului cu fenobarbital: - Ifosfamida: posibilă agravare a neurotoxicităţii. - Anticoagulante orale: reduce efectul anticoagulantelor orale. Se recomandă controlul mai frecvent al timpului de protrombină şi a valorilor INR. Dozele anticoagulantelor orale trebuie ajustate în timpul tratamentului cu fenobarbital şi încă 8 zile după oprirea administrării sale. - Inhibitori de proteaze: administrarea concomitentă cu amprenavir, indinavir, nelfinavir poate reduce eficacitatea inhibitorilor de proteaze. - Ciclosporină, tacrolimus: prin extrapolarea datelor pentru rifampicină, eficacitatea este redusă în timpul tratamentului concomitent. Concentraţiile plasmatice trebuie monitorizate. - Corticosteroizi (glucocorticoizi şi mineralocorticoizi): scaderea eficacităţii. Acest fapt are consecinţe importante mai ales la pacienţii cu boala Addison trataţi cu hidrocortizon şi la cei care au efectuat transplant. Se recomandă urmărire clinică şi biologică şi ajustarea dozelor de corticosteroid în timpul şi după întreruperea tratamentului cu fenobarbital. - Digitoxină: scăderea eficacităţii digitoxinei. Trebuie efectuate monitorizarea clinică şi ECG şi, după caz, determinarea concentraţiilor serice ale digitoxinei. Dacă este necesar, se ajustează doza de digitoxină în cazul administrării concomitente şi după întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau, mai degrabă, se prescrie digoxină, deoarece acest medicament este metabolizat într-o mai mică proporţie în ficat. - Dihidropiridine - Disopiramidă: scăderea eficacităţii antiaritmice. Trebuie efectuată supraveghere clinică, ECG şi, dacă se consideră adecvat, controlul concentraţiei plasmatice a disopiramidei. Dacă este necesar, se ajustează dozele de disopiramidă în timpul administrării concomitente şi după întreruperea administrării fenobarbitalului. - Doxiciclină - Hormoni tiroidieni (prin extrapolare de la inductorii bine caracterizați): risc de hipotiroidie clinică la pacienţii cu hipotiroidie, din cauza creşterii catabolizării hepatice a T3 şi T4. Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice de T3 şi T4, iar doza hormonilor tiroidieni ajustată în timpul şi după întreruperea administrării fenobarbitalului, dacă este necesar. - Hidrochinidină, chinidină: scăderea eficacităţii antiaritmice. Trebuie efectuate supraveghere clinică şi ECG şi controlul concentraţiilor plasmatice de chinidine. Doza de chinidină trebuie ajustată în timpul şi după tratamentul cu fenobarbital, dacă este necesar. - Itraconazol: scade concentraţia plasmatică a itraconazolului. - Montelukast: posibilă scădere a eficacităţii montelukastului. - Teofilină (baze şi săruri) şi aminofilină: scăderea activităţii teofilinei. - Zidovudină (prin extrapolarea datelor pentru rifampicină): scăderea eficacităţii zidovudinei. - Estrogenii şi progestativele (care nu se utilizează ca metode contraceptive): scade eficacitatea estrogenilor şi progestativelor. Alte asocieri care trebuie luate în considerare: - Estroprogestative şi progestative (folosite în scop anticoncepţional): diminuează eficacitatea contraceptivelor. Se recomandă utilizarea altor metode contraceptive, în special a metodelor de barieră. - Ritonavir, simeprevir, dolutegravir: posibilă diminuare a eficacităţii inhibitorilor de proteaze. - Medicamente anticanceroase: utilizarea concomitentă a fenobarbitalului și a medicamentelor anticanceroase metabolizate prin intermediul enzimelor (Citocromi P-450 și UDP glicozil transferaze) poate determina un risc de expunere mai mică a medicamentelor anticanceroase. - Antiepileptice: Lamotrigina. Utilizarea concomitentă a fenobarbitalului și a lamotriginei poate duce la scăderea eficacității și la toxicitate sanguină, cum ar fi leucopenia și trombocitopenia. - Alprenolol, metoprolol, propranolol (beta-blocante): scade concentraţia plasmatică a acestor beta-blocante cu reducerea eficacităţii clinice (prin creşterea metabolizării hepatice). Trebuie ţinut cont că aceste beta-blocante se elimină, mai ales, prin biotransformare hepatică. - Carbamazepină: scăderea progresivă a concentraţiei plasmatice a carbamazepinei şi a metabolitului său activ, fără modificare aparentă a eficacităţii anticomiţiale. Trebuie ţinut cont de acest lucru mai ales pentru interpretarea concentraţiei plasmatice. - Procarbazină: creşterea incidenţei reacţiilor de hipersensibilitate (cu hipereozinofilie, erupţii cutanate), provocate de creşterea metabolizării procarbazinei. - Amitriptilină/amitriptilinoxid: este posibilă reducerea concentrațiilor plasmatice de amitriptilină/amitriptilinoxid. - Antitrombotice cum ar fi apixaban, ticagrelor: este posibilă scăderea eficacității. EFECTUL ALTOR MEDICAMENTE ASUPRA FENOBARBITAL ZENTIVA - Folaţi: scad concentraţia plasmatică a fenobarbitalului, din cauza creşterii metabolizării fenobarbitalului, la care folaţii sunt unul dintre co-factori. Trebuie efectuată supraveghere clinică şi, când se consideră adecvat, controlul concentraţiei plasmatice. Doza de fenobarbital trebuie ajustată în timpul şi după întreruperea administrării acidului folic, dacă este necesar. ALTE INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE CU FENOBARBITAL ZENTIVA - Acidul valproic: determină creşterea concentraţiilor plasmatice ale fenobarbitalului, cu apariţia semnelor de supradozaj, din cauza inhibării metabolizării hepatice a fenobarbitalului (mai ales la copii). În plus, fenobarbitalul determină scăderea concentraţiei plasmatice a acidului valproic şi creşterea valorilor metaboliţilor acidului valproic şi ale amoniului, ca urmare a stimulării metabolizării hepatice de către fenobarbital. Este necesară monitorizarea clinică a pacientului iar dozele de fenobarbital trebuie scăzute imediat ce apar semne clinice de sedare. Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale celor două medicamente antiepileptice. Astfel, pacienţii trataţi cu cele două medicamente trebuie atent monitorizaţi pentru apariţia semnelor de hiperamoniemie. - Felbamatul: scăderea concentraţiilor plasmatice şi a eficacităţii felbamatului şi creşterea concentraţiei plasmatice de fenobarbital, cu risc de supradozaj. Trebuie efectuată supraveghere clinică şi monitorizarea concentraţiei plasmatice de fenobarbital. Atunci când este necesar, doza de fenobarbital trebuie ajustată. - Progabid: posibilă creştere a concentraţiei plasmatice a fenobarbitalului. Scădere probabilă a concentraţiei plasmatice a progabidului (nu a fost documentată). Trebuie efectuată supraveghere clinică şi controlul concentraţiei plasmatice a fenobarbitalului, dacă este necesar. Dozele trebuie ajustate, când se consideră adecvat. - Fenitoină: la pacienţii trataţi deja cu fenobarbital, asocierea cu fenitoină creşte concentraţiile plasmatice de fenobarbital şi poate determina simptome de toxicitate (inhibare competitivă a metabolizării). Pot apărea modificări nepredictibile la pacienţii trataţi deja cu fenobarbital, în momentul asocierii fenitoinei: • cel mai frecvent, scad concentraţiile plasmatice de fenitoină (metabolizare crescută), fără ca această scădere să influenţeze negativ activitatea anticonvulsivantă. După întreruperea fenobarbitalului, pot apărea efecte toxice ale fenitoinei. • în unele cazuri, concentraţia fenitoinei poate creşte (inhibare competitivă a metabolizării). - Digoxină: scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea digoxinei (prin creşterea metabolizării hepatice). Se recomandă urmărirea clinică, ECG şi, eventual, urmărirea digoxinemiei. - Medicamente blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil): scade concentraţia plasmatică a acestor medicamente prin creşterea metabolizării hepatice. Trebuie efectuată supraveghere clinică şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor de medicamente blocante ale canalelor de calciu în timpul administrării concomitente şi după întreruperea administrării fenobarbitalului. - Medicamente pe bază de sunătoare (Hypericum perforatum): risc de diminuare a concentraţiei plasmatice şi eficacităţii fenobarbitalului. Alte interacţiuni medicamentoase: lopinavir, sirolimus, stiripentol, tiagabină.

Sarcina Riscul legat de epilepsie şi medicamente anticonvulsivante: Indiferent de medicamentul anticonvulsivant, s-a demonstrat că rata globală de malformaţii congenitale la copiii născuţi de femeile tratate pentru epilepsie este de 2 până la 3 ori mai mare decât în populaţia normală (aproximativ 3%). Deşi o creştere a numărului de copii cu malformaţii a fost descoperit în cazul tratamentului combinat, rolurile diferitelor medicamente şi bolii în sine nu au fost stabilite în mod clar. Cele mai frecvent observate malformaţii congenitale sunt cheiloschizis şi malformaţii cardiovasculare. Întreruperea bruscă a tratamentului anticonvulsivant la femeile gravide poate duce la agravarea afecţiunii, ceea ce poate fi dăunător pentru făt. Riscul legat de fenobarbital: • Studiile efectuate la animale, la o singură specie (şoarece), au demonstrat un efect teratogen (palatoschizis).Datele disponibile sugerează că monoterapia şi politerapia cu fenobarbital se asociază cu o creştere a incidenţei malformaţiilor congenitale, în special a cheilopalatoschizis şi a anomaliilor cardiovasculare. Datele obţinute dintr-o meta-analiză (inclusiv din registre şi studii de cohortă) au evidenţiat o incidenţă de 4,91% (IÎ 95% între 3,22 şi 6,59) a malformaţiilor congenitale la copiii născuţi de femeile cu epilepsie expuse la fenobarbital administrat în monoterapie în timpul sarcinii. Acesta este un risc de malformaţii majore mai mare decât cel observat la populaţia generală, la care riscul este de aproximativ 2-3%. Datele disponibile indică faptul că acest efect este dependent de doză. Având în vedere datele de mai sus: Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie informate cu privire la riscurile şi beneficiile utilizării de fenobarbital în timpul sarcinii. În cazul în care o femeie intenţionează să rămână gravidă sau rămâne gravidă, trebuie evaluate cu atenţie riscurile şi beneficiile şi dacă tratamentul cu Fenobarbital Zentiva trebuie întrerupt. În cazul în care tratamentul cu Fenobarbital Zentiva este continuat, trebuie utilizate cele mai mici doze eficace de Fenobarbital Zentiva. Deoarece fenobarbitalul scade valorile acidului folic (vezi pct. 4.5), se recomandă administrarea de suplimente cu acid folic înaintea şi în timpul sarcinii. Trebuie instituită monitorizare prenatală specializată, pentru a detecta posibila apariţie a malformaţiilor. Nou-născuţi: Anticonvulsivantele, mai ales fenobarbitalul, pot provoca: • în unele cazuri, hemoragie în primele 24 ore de viaţă la nou-născuţii mamelor tratate. Pare a fi eficientă prevenirea prin tratarea mamei cu vitamina K1 administrată oral (10 - 20 mg/24 ore) în luna precedentă naşterii şi administrarea de suplimente adecvate nou-născutului la naştere (1 până la 10 mg prin injectare intravenoasă); • în cazuri rare, sindrom de sevraj moderat (mişcări anormale, dificultăţi de supt). Alăptarea Fenobarbitalul trece în laptele matern, în concentraţii mai mici decât în plasmă; alăptarea nu este recomandată atunci când tratamentul cu fenobarbital se impune. În caz contrar poate apărea sedare la nou-născut, cu dificultăţi de supt şi o scădere a curbei ponderale.