Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

← Înapoi la prospect

RCP · FENILEFRINA AGUETTANT 100 micrograme/ml

Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).

  • Denumire comună (DCI): FENILEFRINA AGUETTANT 100 micrograme/ml
  • Cod ATC: C01CA06
  • Forma farmaceutică: soluție injectabilă/perfuzabilă
  • Concentrație: 100micrograme/ml
  • Deținătorul autorizației: LABORATOIRE AGUETTANT - FRANTA

Acțiune farmacologică

STIMULANTE CARDIACE EXCL. GLICOZIZI CARDIOTONICI MED.ADRENERGICE SI DOPAMINERGICE

Doze și mod de administrare

Doze

Adulți

Injectare intravenoasă în bolus:

Doza uzuală este de 50 până la 100 micrograme şi administrarea poate fi repetată până la obţinerea efectului dorit. O doză administrată în bolus nu trebuie să depășească 100 de micrograme.

Perfuzie continuă

Doza inițială este de 25 până la 50 micrograme/min. Dozele pot fi crescute până la 100 micrograme/min sau reduse pentru a menține tensiunea arterială sistolică aproape de valoarea normală.

Dozele cuprinse între 25 și 100 de micrograme/min sunt considerate eficace.

Insuficiență renală

Pot fi necesare doze mai mici de fenilefrină la pacienții cu insuficiență renală.

Insuficiență hepatică

Pot fi necesare doze mai mari de fenilefrină la pacienții cu ciroză hepatică.

Vârstnici

Tratamentul persoanelor vârstnice trebuie făcut cu grijă.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea administrării fenilefrinei la copii și adolescenți nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Injectare în bolus intravenos .

Acest medicament trebuie administrat numai de către profesioniștii din domeniul sănătății, cu pregătire adecvată și experiență relevantă.

Interacțiuni

Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3). • Inhibitori MAO neselectivi Hipertensiune arterială paroxistică, hipertermie cu potențial letal. Din cauza duratei lungi de acțiune a IMAO, această interacțiune este încă posibilă timp de 15 zile după terminarea administrării lMAO. Asocieri nerecomandate (vezi pct. 4.4) • Alcaloizi dopaminergici din ergot (bromocriptină, cabergolină, lisuridă, pergolidă): Risc de vasoconstricție și/sau de crize de hipertensiune arterială . • Alcaloizi din ergot care determină vasoconstricţie (dihidroergotamină, ergotamină, metilergometrină, metilsergidă): Risc de vasoconstricție și/sau de crize de hipertensiune arterială. • Antidepresive triciclice (de exemplu imipramină): Hipertensiune arterială paroxistică cu risc de aritmii (inhibarea intrării adrenalinei sau noradrenalinei în fibrele simpatice). • Medicamente antidepresive noradrenergice-seroninergice (minalcipram, venlafaxină): Hipertensiune arterială paroxistică cu risc de aritmii (inhibarea intrării adrenalinei sau noradrenalinei în fibrele simpatice). • Inhibitori selectivi de monoaminoxidază de tip A (IMAO): Risc de vasoconstricție și/sau de pusee hipertensive. • Linezolid: Risc de vasoconstricție și/sau crize de hipertensiune arterială. • Guanetidină și medicamente similare: Creșterea marcată a tensiunii arteriale (hiperactivitate legată de tonusul simpatic redus şi/sau inhibarea intrării adrenalinei sau noradrenalinei în fibrele simpatice). Dacă nu poate fi evitată administrarea în asociere, se recomandă utilizarea cu precauție în doze mai mici a medicamentelor simpatomimetice. • Glicozide tonicardiace, chinidină: Creșterea riscului de apariţie a aritmiilor • Sibutramină: Hipertensiune arterială paroxistică cu risc de aritmie (inhibarea intrării adrenalinei sau noradrenalinei în fibrele simpatice). • Anestezice volatile halogenate (desfluran, enfluran, halotan, izofluran, metoxifluran, sevofluran): Risc de criză hipertensivă perioperatorie și aritmie. Asocieri care necesită măsuri de precauție pentru utilizare: • Agenți ocitocici Efectul aminelor simpatomimetice cu acțiune presoare este potențat. Astfel, unele ocitocice pot provoca hipertensiune arterială persistentă severă și accident vascular cerebral, care pot să apară în perioada postpartum.

Sarcină și alăptare

Sarcina Studiile la animale sunt insuficiente pentru evaluarea toxicității asupra funcției de reproducere și pentru teratogenitate (vezi pct. 5.3). Administrarea fenilefrinei la sfârșitul sarcinii sau în timpul travaliului poate provoca hipoxie și bradicardie fetală. Conform indicațiilor, utilizarea fenilefrinei injectabile este posibilă în timpul sarcinii. Asocierea cu anumiți agenți ocitocici poate duce la hipertensiune arterială severă (vezi pct. 4.5). Alăptarea Cantităţi mici de fenilefrină sunt excretate în laptele matern și biodisponibilitatea orală poate fi scăzută. Administrarea de medicamente vasoconstrictoare mamei expune nou-născutul unui risc teoretic de efecte cardiovasculare și neurologice. Cu toate acestea, este posibilă alăptarea în cazul administrării în doză unică în bolus în timpul naşterii. Fertilitatea Nu există date disponibile privind fertilitatea după expunerea la fenilefrină (vezi pct. 5.3).

Insuficiență renală

Insuficiență renală Pot fi necesare doze mai mici de fenilefrină la pacienții cu insuficiență renală.