RCP · FARINGO INTENSIV 8,75 mg/doza
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): FARINGO INTENSIV 8,75 mg/doza
- Cod ATC: R02AX01
- Forma farmaceutică: spray bucofaringian, soluție
- Concentrație: 8,75mg/doza
- Deținătorul autorizației: BOHM, S.A. - SPANIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Adulți cu vârsta de 18 ani și peste:
O doză de 8,75 mg (3 pulverizări) administrată spre partea posterioară a faringelui, la interval de 3-6 ore, după cum este necesar, până la maximum 5 doze într-o perioadă de 24 ore.
Pacientul nu trebuie să inhaleze în timp ce pulverizează medicamentul.
Se recomandă ca acest medicament să fie utilizat timp de cel mult trei zile.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea Faringo Intensiv la copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 18 ani nu au fost stabilite.
Pacienți vârstnici
Nu se poate face nicio recomandare generală privind dozele, deoarece experiența clinică până în prezent este limitată. Persoanele vârstnice prezintă un risc crescut în ceea ce privește consecințele grave ale reacțiilor adverse.
Trebuie administrată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Numai pentru administrare bucofaringiană și pe termen scurt.
Înainte de prima utilizare, dispozitivul trebuie agitat și pompa trebuie activată – pacientul trebuie să îndrepte vârful aplicator în direcție opusă și să pulverizeze de cel puțin patru ori, până când este produsă o ceață fină, consistentă. Pompa este atunci amorsată și pregătită pentru utilizare.
Între administrarea dozelor, de fiecare dată, pacientul trebuie să îndrepte vârful aplicator în direcție opusă și să pulverizeze cel puțin o dată, până când este produsă o ceață fină, consistentă. Înainte de a utiliza medicamentul pacientul trebuie să se asigure întotdeauna că se produce o ceață fină, consistentă.
Interacțiuni
Flurbiprofen trebuie evitat în asociere cu: Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2: A se evita utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS, întrucât acest lucru poate crește riscul de reacții adverse (în special reacții adverse gastro-intestinale, cum sunt ulcere și hemoragii) (vezi pct. 4.4). Acid acetilsalicilic (doză mică) Cu excepția cazului în care administrarea de acid acetilsalicilic în doză mică (nu mai mult de 75 mg pe zi) a fost recomandată de un medic, deoarece acest lucru poate crește riscul de reacții adverse (vezi pct. 4.4). Flurbiprofen trebuie utilizat cu prudență concomitent cu: Anticoagulante: AINS pot mări efectul anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Medicamente antiagregante plachetare Risc crescut de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Medicamente antihipertensive (Diuretice, inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II): AINS pot scădea efectul diureticelor și alte medicamente antihipertensive pot crește nefrotoxicitatea cauzată de inhibarea ciclooxigenazei, în special la pacienții cu funcție renală compromisă. Alcool Poate crește riscul de reacții adverse, în special de hemoragie la nivelul tractul gastro-intestinal Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce RFG și pot crește concentrațiile plasmatice de glicozide – se recomandă controlul adecvat și, dacă este necesar, ajustarea dozei Ciclosporină: Risc crescut de nefrotoxicitate Corticosteroizi: Risc crescut de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Litiu: Poate crește concentrațiile serice de litiu – se recomandă controlul adecvat și, dacă este necesar, ajustarea dozei Metotrexat: Administrarea AINS în decurs de 24 ore înainte de sau după administrarea de metotrexat poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice de metotrexat și accentuarea efectului toxic al acestuia. Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei, întrucât AINS pot reduce efectul mifepristonei. Antidiabetice orale A fost raportată afectarea glicemiei (se recomandă sporirea frecvenței controlului glicemic) Fenitoină Poate crește concentrațiile serice de fenitoină – se recomandă controlul adecvat și, dacă este necesar, ajustarea dozei Diuretice care economisesc potasiul Utilizarea concomitentă poate cauza hiperkaliemie Probenecid/Sulfinpirazonă Medicamentele care conțin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreția flurbiprofenului. Chinolone Datele provenite de la animale indică faptul că AINS pot crește riscul convulsiilor Antibiotice Administrare concomitentă cu antibiotice chinolone - Pacienții cărora li se administrează AINS și chinolone pot prezenta un risc crescut de apariție a convulsiilor. Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) Risc crescut de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Tacrolimus: Risc posibil crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate împreună cu tacrolimus. Zidovudină: Risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate împreună cu zidovudină. Niciun studiu nu a evidențiat până în prezent interacțiuni între flurbiprofen și tolbutamidă sau antiacide. Copii și adolescenți Nu există informații suplimentare disponibile.
Sarcină și alăptare
Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influență negativă asupra sarcinii și/sau a dezvoltării embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la sub 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul crește odată cu doza și cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o creștere a numărului de avorturi pre- și postimplantare și a letalității embriofetale. În plus, la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză s-au raportat incidențe crescute ale diverselor malformații, inclusiv cardiovasculare. Flurbiprofen nu trebuie administrat în primul și al doilea trimestru de sarcină. În al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune: • fătul la: - toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); - disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios; • mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la: - o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant putând surveni chiar şi la doze foarte mici. - inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecință, flurbiprofen este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). Alăptarea În cadrul studiilor limitate, flurbiprofen a fost detectat în laptele matern în concentrații foarte scăzute și este improbabil ca acesta să afecteze în mod advers sugarul alăptat. Cu toate acestea, din cauza posibilelor reacții adverse la AINS la sugarii alăptați, utilizarea de flurbiprofen sub formă de spray nu este recomandată la mamele care alăptează. Fertilitatea Există unele dovezi care indică faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina reducerea fertilității la femei, prin afectarea ovulației. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.