RCP · ETOPOZIDA KABI 20 mg/ml

Tratamentul cu etopozidă trebuie administrat și monitorizat exclusiv sub supravegherea unui medic calificat, cu experienţă în utilizarea medicamentelor antineoplazice (vezi pct. 4.4).

Doze

Adulţi

mg/m2Doza recomandată de etopozidă la pacienții adulți este de 50 până la 100 şi zi (echivalent cu mg/m2etopozidă) din ziua 1 până în ziua 5 sau 100 până la 120 în zilele 1, 3 și 5 la fiecare 3 pâna la 4 săptămâni în asociere cu alte medicamente indicate pentru tratamentul bolii respective. Doza trebuie modificată ţinând cont de efectele mielosupresive ale altor medicamente administrate în asociere sau de efectele radioterapiei sau chimioterapiei administrate anterior (vezi pct. 4.4) care ar fi putut compromite rezerva medulară. Dozele ulterioare celei iniţiale trebuie ajustate dacă numărul neutrofilelor este mai mic de 500 celule/mm3 pentru mai mult de 5 zile. În plus, doza trebuie ajustată celule/mm3,în cazul apariției febrei, infecțiilor sau când numărul trombocitelor este mai mic de 25000 atunci când acestea nu sunt consecințe ale bolii. Dozele succesive trebuie ajustate dacă apare toxicitate de grad 3 sau 4 sau dacă clearance-ul renal al creatininei este mai mic de 50 ml/minut. Atunci când clearance-ul scăzut al creatininei este între 15 și 50 ml/minut, este recomandată reducerea dozei cu 25%.

Precauții la administrare: similar altor potențiali compuși toxici, soluția de etopozidă trebuie manipulată si preparată cu atenție. Pot apărea reacții cutanate asociate cu expunerea accidentală la etopozidă. Este recomandată folosirea mănușilor. Dacă soluția de etopozidă intră în contact cu tegumentele sau mucoasele, tegumentele trebuie spălate imediat cu săpun și apă, iar mucoasele trebuie spălate imediat cu apă din abundență (vezi pct. 6.6).

Pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici (vârstă > 65 de ani), altfel decât pe baza funcției renale (vezi pct. 5.2).

Copii și adolescenți

Limfom Hodgkin; limfom non-Hodgkin; leucemie mieloidă acută

mg/m2Etopozida a fost folosită la copii și adolescenți în intervalul 75 până la 150 şi zi (echivalent cu etopozidă) timp de 2 pâna la 5 zile în asociere cu alte medicamente antineoplazice. Schema de tratament trebuie aleasă în funcție de protocoalele locale.

Cancer ovarian; cancer pulmonar cu celule mici; neoplazie trofoblastică gestațională; cancer testicular

Siguranța și eficacitatea etopozidei administrată pacienților cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile momentan sunt descrise la pct. 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, trebuie luată în considerare următoarea modificare a dozei iniţiale, în funcţie de valorile clearance-ului creatininei.

La pacienții cu clearance-ul creatininei mai mic de 15 ml/minut și care se află în curs de tratament prin dializă, este foarte probabil să fie necesară reducerea suplimentară a dozei, întrucât clearance-ul etopozidei este și mai redus în cazul acestor pacienți (vezi pct. 4.4).

Dozările ulterioare în cazul insuficienței renale moderate până la severe trebuie să se bazeze pe toleranța pacientului și efectul clinic (vezi pct. 4.4). Având în vedere că etopozida și metaboliții săi nu se pot dializa, aceasta poate fi administrată înainte si după efectuarea hemodializei (vezi pct. 4.9).

Mod de administrare

Etopozida este administrată prin perfuzare intravenoasă lentă (de obicei într-un interval de timp de 30 până la 60 de minute) (vezi pct. 4.4).

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Administrarea concomitentă cu medicamente care conțin, de exemplu, propilenglicol sau etanol poate duce la acumularea de etanol și poate duce la apariția reacțiilor adverse, în special la copiii mici cu metabolizare redusă sau imatură. Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii etopozidei Doze mari de ciclosporină, având ca rezultat valori ale concentraţiei plasmatice mai mari de 2000 ng/ml, administrate în asociere cu etopozidă pe cale orală, au determinat o creştere a expunerii la etopozidă (ASC) cu 80% şi o scădere a clearance-ului total al etopozidei cu 38%, comparativ cu administrarea etopozidei în monoterapie. Tratamentul concomitent cu cisplatină este asociat cu scăderea clearance-ului total al etopozidei. Tratamentul concomitent cu fenitoină este asociat cu creşterea clearance-ului etopozidei şi scăderea eficacităţii acesteia, iar alt tratament cu medicamente antieplileptice inductoare enzimatice poate fi asociat cu un clearance crescut al etopozidei și reducerea eficacității. Se recomandă prudență atunci când etopozida se administrează împreună cu medicamente care reduc eficacitatea etopozidei. Legarea de proteinele plasmatice in vitro este de 97%. Fenilbutazona, salicilatul de sodiu şi acidul acetilsalicilic pot deplasa etopozida de pe situsurile de legare ale proteinelor plasmatice. Efectele etopozidei asupra farmacocineticii altor medicamente Administrarea concomitentă a medicamentelor antiepileptice împreună cu etopozida poate duce la un control scăzut al convulsiilor din cauza interacțiunilor farmacocinetice dintre medicamente. Administrarea concomitentă a warfarinei cu etopozida poate provoca creşterea raportului internaţional normalizat (INR). Se recomandă monitorizarea atentă a INR. Interacțiuni farmacodinamice Există un risc crescut de boală vaccinală sistemică letală, corelat cu utilizarea vaccinului împotriva virusului febrei galbene. Vaccinurile cu virusuri vii sunt contraindicate la pacienţii cu imunosupresie (vezi pct. 4.3). Este de aşteptat ca utilizarea în prealabil sau concomitentă a altor medicamente cu acţiune mielosupresivă similară cu cea a etopozidei, să aibă efecte aditive sau sinergice (vezi pct. 4.4). În cadrul experimentelor preclinice, a fost raportată rezistenţa încrucişată între antracicline şi etopozidă. Copii și adolescenți Studii privind interacțiunile au fost efectuate numai la adulți.

Femeile aflate la vârsta fertilă/Contracepția la bărbați și femei Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficace pentru a evita o eventuală sarcină în timpul tratamentului cu etopozidă. S-a demonstrat că etopozida are efecte teratogene la șoarece și șobolan (vezi pct. 5.3). Având în vedere potențialul mutagen al etopozidei, este necesar ca atât pacienții de sex masculin, cât și cei de sex feminin să utilizeze o metodă contraceptivă eficace în timpul tratamentului și timp de 6 luni după încheierea tratamentului (vezi pct. 4.4). Sunt recomandate consultațiile genetice dacă pacientul dorește să aibă copii după încheierea tratamentului. Sarcina Datele privind utilizarea de etopozidă la femeile gravide sunt limitate sau inexistente. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). În general, etopozida poate dăuna fătului, atunci când este administrată femeilor gravide. Etopozida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, decât în situația în care starea de sănătate a femeii necesită tratament cu etopozidă. Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie sfătuite să evite să rămână gravide. Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului și timp de 6 luni după încheierea acestuia. Dacă acest medicament este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timpul tratamentului, ea trebuie să fie informată cu privire la eventualul pericol pentru făt. Alăptarea Etopozida este excretată în laptele uman. Există potențialul apariției unor reacții adverse grave la sugari, cauzate de etopozidă. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul cu etopozidă, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie (vezi pct. 4.3). Există probabilitatea ca alcoolul benzilic să fie excretat în laptele matern și poate fi absorbit pe cale orală de către sugar. Fertilitatea Întrucât etopozida poate scădea fertilitatea masculină, trebuie luată în considerare conservarea spermei, pentru scopul ulterior al paternităţii.