RCP · ESOMEPRAZOL TERAPIA 40 mg

Doze

Adulți Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) - tratamentul esofagitei erozive de reflux 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni. Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni pentru pacienții la care esofagita nu a fost vindecată sau care au simptome persistente.

- tratamentul de lungă durată al pacienților cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenței 20 mg o dată pe zi.

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) 20 mg o dată pe zi la pacienții fără esofagită. Dacă nu s-a obținut controlul simptomelor după 4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După remiterea simptomelor, un control al simptomelor ulterioare poate fi obținut utilizând doza de 20 mg o dată pe zi. Poate fi utilizată la cerere o schemă de administrare cu 20 mg o dată pe zi, la nevoie. La pacienții tratați cu AINS cu risc de a dezvolta ulcere gastrice și duodenale, nu este recomandat controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemă de administrare la cerere.

În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori și - vindecarea ulcerului duodenal asociat infecției cu Helicobacter pylori și - prevenirea recurenței ulcerelor gastro-duodenale la pacienții cu ulcere asociate infecției cu Helicobacter pylori. Esomeprazol 20 mg în asociere cu amoxicilină 1 g și claritromicină 500 mg, toate de două ori pe zi timp de 7 zile.

Pacienți care necesită tratament continuu cu AINS - vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS: Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni. - prevenirea ulcerelor gastrice și duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienții cu risc: 20 mg o dată pe zi

Tratamentul prelungit după prevenţia repetării episoadelor de sângerare a ulcerelor peptice, cu medicație administrată intravenos. 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni, după prevenirea a recurenței episoadelor de sângerare în ulcerele peptice, cu medicație administrată intravenos.

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

Doza inițială recomandată este de esomeprazol 40 mg de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustată individual și tratamentul continuat atât timp cât este indicat clinic. În funcție de datele clinice disponibile, majoritatea pacienților pot fi controlați cu doze cuprinse între 80 și 160 mg de 2 esomeprazol zilnic. În cazul dozelor de peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată și administrată de două ori pe zi.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală Ajustarea dozei nu este necesară la pacienții cu insuficiență renală. Din cauza experienței limitate la pacienții cu insuficiență renală severă, acești pacienți trebuie tratați cu atenție (vezi pct. 5.2).

Insuficiență hepatică Ajustarea dozei nu este necesară la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată. Pentru pacienții cu insuficiență hepatică severă, nu trebuie depășită o doză maximă de esomeprazol 20 mg (vezi pct. 5.2).

Pacienți vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Copii și adolescenți

Adolescenți începând cu vârsta de 12 ani Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) - tratamentul esofagitei erozive de reflux 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni. Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni pentru pacienții la care esofagita nu a fost vindecată sau care au simptome persistente. - tratamentul de lungă durată al pacienților cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenței 20 mg o dată pe zi. - tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) 20 mg o dată pe zi la pacienții fără esofagită. Dacă nu s-a obținut controlul simptomelor după 4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. Odată ce simptomele s-au remis, controlul ulterior al simptomelor poate fi obținut utilizând doza de 20 mg o dată pe zi.

Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de Helicobacter pylori Atunci când se selectează tratamentul de asociere adecvat, trebuie avute în vedere ghidurile oficiale naționale, regionale și locale cu privire la rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent de 7 zile, dar uneori până la 14 zile) și utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. Tratamentul trebuie supravegheat de un specialist.

Dozele recomandate sunt: Greutatea Doze 30 - 40 kg Asocierea cu două antibiotice: Esomeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg și claritromicină 7,5 mg/kg corp, administrate toate împreună, de două ori pe zi, timp de o săptămână. > 40 kg Asocierea cu două antibiotice: Esomeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g și claritromicină 500 mg, administrate toate împreună, de două ori pe zi, timp de o săptămână.

Copii cu vârsta sub 12 ani Esomeprazol Terapia capsule nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani, întrucât nu sunt disponibile date. Alte forme farmaceutice ale esomeprazolului pot fi mai potrivite pentru această grupă de vârstă.

Mod de administrare

Capsulele trebuie înghițite întregi, cu lichid. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

Pentru pacienții cu dificultăți la înghițire, capsulele pot fi deschise și conținutul dispersat în jumătate de pahar de apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, întrucât învelișul enteric se poate dizolva.

Lichidul cu peletele se bea imediat. Se clătește paharul cu jumătate de pahar cu apă și se bea. Peletele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

Pentru pacienții care nu pot înghiți, capsulele pot fi dispersate în apă plată și administrate printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenție dimensiunile seringii alese și sondei.

Pentru instrucțiunile de preparare și administrare vezi pct. 6.6.

Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente Inhibitori de protează S-a raportat că omeprazolul interacționează cu unii inhibitori de proteaze. Importanța clinică și mecanismele aflate în spatele acestor interacțiuni raportate nu sunt întotdeauna cunoscute. Creșterea pH-ului gastric în cursul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbția inhibitorilor de protează. Alte posibile mecanisme de interacțiune sunt prin inhibarea CYP2C19. Pentru atanazavir și nelfinavir au fost raportate concentrații serice scăzute în cazul administrării concomitente cu omeprazolul, administrarea concomitentă nefiind recomandată. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) și atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoși a determinat o scădere substanțială a expunerii la atazanavir (o scădere cu aproximativ 75% a ASC, Cmax și Cmin). Creșterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) și atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoși a determinat o scădere de aproximativ 30% a expunerii la atanazavir, comparativ cu expunerea observată în cazul administrării de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, fără omeprazol 20 mg o dată pe zi. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus valorile medii ale ASC, Cmax și Cmin pentru nelfinavir cu 36- 39%, în timp ce valorile medii ale ASC, Cmax și Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 au fost reduse cu 75-92%. Din cauza efectelor farmacodinamice și proprietăților farmacocinetice ale omeprazolului și esomeprazolului, administrarea concomitentă cu esomeprazol și atanazavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4), iar administrarea concomitentă cu esomeprazol și nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3). Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) au fost raportate concentrații serice crescute (80-100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) și amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu omeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la amprenavir (administrat sau nu concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu omeprazol 40 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir). Metotrexat În cazul administrării în asociere cu IPP, s-au raportat creșteri ale concentrațiilor serice de metotrexat la unii pacienți. În cazul administrării unei doze mari de metotrexat, trebuie avută în vedere întreruperea temporară a tratamentului cu esomeprazol. Tacrolimus În cazul administrării concomitente de esomeprazol, s-a raportat creșterea concentrațiilor serice de tacrolimus. Trebuie efectuată o monitorizare susținută a concentrațiilor de tacrolimus, precum și a funcției renale (clearance-ului creatininei) și la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus. Medicamente cu absorbție dependentă de pH Supresia acidității gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol și alți IPP poate scădea sau crește absorbția medicamentelor cu absorbție dependentă de pH-ul gastric. La fel ca în cazul altor medicamente care scad aciditatea intragastrică, absorbția medicamentelor precum ketoconazol, itraconazol și erlotinib poate scădea, iar absorbția digoxinei poate crește în timpul tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) și digoxină la subiecții sănătoși a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din zece subiecți). Toxicitatea digoxinei a fost raportată rar. Cu toate acestea, se recomandă precauție atunci când esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienți vârstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie apoi susținută. Medicamente metabolizate de citocromul CYP2C19 Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către citocromul CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină etc., concentrațiile plasmatice ale acestor substanțe active pot crește și poate fi necesară o reducere a dozei. Acest lucru trebuie luat în considerare, în special când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la cerere. Diazepam Administrarea concomitentă de esomeprazol 30 mg a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului diazepamului, un substrat al CYP2C19. Fenitoină Administrarea concomitentă de esomeprazol 40 mg a determinat o creștere cu 13% a concentrațiilor plasmatice minime ale fenitoinei la pacienții epileptici. Se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale fenitoinei la inițierea sau retragerea tratamentului cu esomeprazol. Voriconazol Omeprazolul (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax și ASC pentru voriconazol (un substrat al CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%. Cilostazol Omeprazolul, precum și esomeprazolul se comportă ca inhibitori ai CYP2C19. Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la pacienți sănătoși în cadrul unui studiu încrucișat, a determinat creșterea Cmax și ASC pentru cilostazol cu 18% și respectiv 26%, iar pentru unul dintre metaboliții săi activi, cu 29% și respectiv 69%. Cisapridă La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă de esomeprazol 40 mg a determinat o creștere cu 32% a ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC) și o prelungire cu 31% a timpului de înjumătățire plasmatică prin eliminare (t1/2), dar nu și o creștere semnificativă a concentrațiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea ușoară a intervalului QT observată după administrarea cisapridei în monoterapie nu s-a accentuat la administrarea concomitentă de cisapridă cu esomeprazol (vezi și pct. 4.4). Warfarină Într-un studiu clinic, administrarea concomitentă de esomeprazol 40 mg la pacienții tratați cu warfarină a evidențiat că timpul de coagulare a fost în limite normale. Cu toate acestea, după punerea pe piață, au fost raportate câteva cazuri izolate, semnificative clinic, de creștere a INR în timpul tratamentului concomitent. Se recomandă monitorizare la inițierea sau încheierea tratamentului concomitent cu esomeprazol în timpul tratamentului cu warfarină sau alți derivați de cumarină. Clopidogrel Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au indicat o interacțiune farmacocinetică (FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză zilnică de întreținere) și esomeprazol (40 mg zilnic pe cale orală), ducând la scăderea expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 40% și la scăderea inhibării maxime a agregării plachetare (indusă de ADP) cu o medie de 14%. Atunci când clopidogrelul a fost administrat în asociere cu o combinație în doză fixă de esomeprazol

20 mg + ASA 81 mg comparativ cu clopidogrel în monoterapie în cadrul unui studiu efectuat la

subiecți sănătoși, a existat o scădere a expunerii cu aproape 40% a metabolitului activ al clopidogrelului. Cu toate acestea, nivelurile maxime de inhibare a agregării plachetare (indusă de ADP) la acești subiecți au fost aceleași pentru grupurile de tratament cu clopidogrel și cu clopidogrel + (esomeprazol + ASA) în asociere. În studiile observaționale, precum și în studiile clinice, au fost raportate date inconsecvente cu privire la implicațiile clinice ale unei interacțiuni FC/FD a esomeprazolului în legătură cu evenimentele cardiovasculare majore. Ca măsură de precauție, utilizarea concomitentă de clopidogrel trebuie descurajată. Medicamente investigate fără interacțiuni relevante din punct de vedere clinic Amoxicilină și chinidină Nu au fost evidențiate efecte relevante din punct de vedere clinic ale esomeprazolului asupra farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei. Naproxen sau rofecoxib Studiile care evaluează administrarea concomitentă de esomeprazol și naproxen sau rofecoxib nu au identificat interacțiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic în timpul studiilor de scurtă durată. Efecte ale altor medicamente asupra farmacocineticii esomeprazolului Medicamentele care inhibă CYP2C19 și/sau CYP3A4 Esomeprazolul este metabolizat de CYP2C19 și CYP3A4. Administrarea concomitentă de esomeprazol și un inhibitor al CYP3A4, claritromicină (500 mg de două ori pe zi) a determinat dublarea expunerii (ASC) la esomeprazol. Administrarea concomitentă de esomeprazol și un inhibitor mixt al CYP2C19 și CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol. Voriconazolul, un inhibitor al CYP2C19 și CYP3A4, a crescut ASC pentru omeprazol cu 280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este în general necesară în niciuna dintre aceste situații. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienții cu insuficiență hepatică severă și dacă este indicat tratamentul de lungă durată. Medicamentele care induc CYP2C19 și/sau CYP3A4 Medicamentele cunoscute pentru inducerea CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambelor (precum rifampicina și sunătoarea) pot determina concentrații serice scăzute de esomeprazol prin accelerarea metabolizării esomeprazolului. Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Sarcina Conform unui număr moderat de date (între 300 și 1000 de rezultate obținute din sarcini) privind femeile gravide nu s-au evidențiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului. Datele din studiile epidemiologice privind administrarea unui amestec racemic de omeprazol la un număr mare de sarcini expuse nu au evidențiat efecte malformative sau fetotoxice. Studiile la animale cu esomeprazol nu au evidențiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embriofetale. Studiile la animale cu amestecul racemic nu au evidențiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, nașterii sau dezvoltării postnatale. Trebuie manifestată precauție în cazul prescrierii la femeia gravidă. Alăptarea Nu se cunoaște dacă esomeprazolul se excretă în laptele uman. Există informații insuficiente cu privire la efectele esomeprazolului asupra nou-născuților/sugarilor. Esomeprazolul nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea Studiile la animale cu amestecul racemic de omeprazol administrat pe cale orală nu au indicat efecte asupra fertilității.