RCP · ESOMEPRAZOL SUN 40 mg

Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

În cazul pacienţilor cu dificultăţi la înghiţire, capsulele pot fi deschise şi conţinutul poate fi dispersat în jumătate de pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide deoarece învelişul enteric se poate dizolva. Suspensia cu granule trebuie amestecată şi consumată imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte paharul cu jumătate de pahar cu apă şi se bea conţinutul. Granulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

În cazul pacienţilor care nu pot înghiţi, capsulele pot fi deschise şi conţinutul poate fi dispersat în apă plată şi administrat printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie conformitatea seringii alese şi a sondei. Pentru instrucţiunile de preparare şi administrare vezi pct. 6.6.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)

- tratamentul esofagitei erozive de reflux 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni

Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni la pacienţii la care esofagita nu s-a vindecat sau la care simptomele persistă.

- tratamentul de lungă durată la pacienţi cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei 20 mg o dată pe zi.

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) 20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, controlul ulterior al simptomelor poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi. La adulţi poate fi utilizată o schemă de administrare “la nevoie” cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii trataţi cu AINS, cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale, nu este recomandat controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemă de administrare “la cerere”.

Adulţi

În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori şi

- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori şi

- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu Helicobacter pylori.

20 mg Helides în asociere cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate administrate de două ori pe zi timp de 7 zile.

Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS

Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS:

Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.

Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu factori de risc: 20 mg o dată pe zi.

Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor de la nivelul ulcerelor gastroduodenale indusă prin administrare i.v.

40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni după prevenirea resângerărilor de la nivelul ulcerelor gastroduodenale indusă prin administrare i.v.

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

Doza iniţială recomandată este de 40 mg Helides, de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustată individual şi tratamentul continuat atât timp cât este indicat clinic. Conform datelor clinice disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol zilnic. Pentru doze mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.

Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani

Tratamentul ulcerului duodenal provocat de Helicobacter pylori

Pentru alegerea schemei de tratament adecvate, trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice oficiale naţionale, regionale şi locale cu privire la rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai adesea 7 zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. Tratamentul trebuie supravegheat de un medic specializat.

Dozele recomandate sunt:

Copii cu vârsta sub 12 ani

Helides nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 12 ani, deoarece nu sunt disponibile date.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Din cauza experienţei limitate la pacienţi cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu precauţie (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza maximă de 20 mg Helides (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Au fost efectuate studii privind interacţiuni numai la adulţi. Efecte ale esomeprazolului asupra profilului farmacocinetic al altor medicamente Medicamente cu absorbţie dependentă de pH Suprimarea secreţiei de acid gastric în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi IPP, poate să crească sau să scadă absorbţia medicamentelor cu mecanism de absorbţie care este dependent de pH-ul gastric. Similar cu utilizarea altor medicamente care scad aciditatea gastrică, în timpul tratamentului cu esomeprazol absorbţia medicamentelor precum ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate să scadă iar absorbţia digoxinei poate să crească. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din zece subiecţi). Rareori a fost raportată toxicitate la digoxină. Cu toate acestea, este necesară precauţie atunci când esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienţi vâstnici. În acest caz, monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie intensificată. S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori de proteaze. Importanţa clinică şi mecanismele care stau la baza acestor interacţiuni raportate nu sunt întotdeauna cunoscute. Creşterea pH-ului gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor de proteaze. Un alt mecanism de interacţiune posibil este prin inhibarea căii izoenzimei CYP2C19. În cazul atazanavirului şi nelfinavirului a fost raportată scăderea concentraţiilor plasmatice la administrarea concomitentă cu omeprazol; ca urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea semnificativă a expunerii la atazanavir (o scădere cu aproximativ 75% a ASC, Cmax şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir comparativ cu expunerea observată în cazul administrării atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi fără esomeprazol 20 mg o dată pe zi. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a scăzut cu 36-39% valorile medii ale ASC, Cmax şi Cmin pentru nelfinavir şi cu 75-92% valorile medii ale ASC, Cmax şi Cmin pentru metabolitul farmacologic activ M8. Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) au fost raportate concentraţii plasmatice crescute (80-100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la amprenavir (administrat concomitent sau nu cu ritonavir). Tratamentul cu omeprazol 40 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir). Având în vedere efectele farmacodinamice şi proprietăţile farmacocinetice similare între omeprazol şi esomeprazol, nu se recomandă administrarea concomitentă cu esomeprazol şi atazanavir iar administrarea concomitentă cu esomeprazol şi nelfinavir este contraindicată. Medicamente metabolizate de către izoenzima CYP2C19 Esomeprazolul inhibă CYP2C19, principala izoenzimă implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin urmare, atunci când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate pe calea izoenzimei CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente pot fi crescute şi poate fi necesară reducerea dozei. Acest lucru trebuie avut în vedere în special când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul “la nevoie”. Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat scăderea cu 45% a clearance- ului diazepamului, substrat al CYP2C19. Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat creşterea cu 13% a concentraţiilor plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii cu epilepsie. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei atunci când tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt. Omeprazolul (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax şi ASCτ pentru voriconazol (un substrat al CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%. Într-un studiu clinic, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină a arătat că timpul de coagulare a fost în limite acceptabile. Cu toate acestea, după punerea pe piaţă au fost raportate câteva cazuri izolate de creştere a INR semnificativă clinic, în timpul tratamentului concomitent. Se recomandă monitorizare atunci când se iniţiază sau se întrerupe tratamentul concomitent cu esomeprazol în timpul tratamentului cu warfarină sau alţi derivaţi cumarinici. Omeprazolul, ca şi esomeprazolul, acţionează ca inhibitori ai izoenzimei CYP2C19. Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la subiecţi sănătoşi într-un studiu clinic încrucişat, a determinat creşterea Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, cu 26% şi pentru unul din metaboliţii săi activi cu 29% şi, respectiv, 69%. La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar atunci când cisaprida a fost administrată concomitent cu esomeprazol (vezi şi pct. 4.4). Nu au fost evidenţiate efecte relevante din punct de vedere clinic ale esomeprazolului asupra proprietăţilor farmacocinetice ale amoxicilinei sau chinidinei. Studiile care au evaluat administrarea concomitentă de esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic în timpul studiilor de scurtă durată. Rezultatele studiilor efectuate la subiecţi sănătoşi au arătat o interacţiune farmacocinetică (PK)/farmacodinamică (PD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză zilnică de întreţinere) şi esomeprazol (40 mg pe zi, administrat oral) rezultând o expunere mai scăzută la metabolitul activ al clopidogrelului în medie cu 40%, ceea ce a dus la scăderea inhibării maxime (ADP induse) a agregării plachetare în medie cu 14%. Într-un studiu efectuat la subiecţi sănătoşi, s-a observat o expunere scăzută cu aproximativ 40% la metabolitul activ al clopidogrelului, atunci când clopidogrelul a fost administrat împreună cu o combinaţie cu doză fixă de esomeprazol 20 mg + acid acetilsalicilic (AAS) 81 mg, comparativ cu clopidogrelul administrat singur. Totuşi nivelul maxim de inhibare al agregării plachetare (ADP induse) la aceşti subiecţi a fost acelaşi în grupul tratat numai cu clopidogrel şi în grupul care a fost tratat cu combinaţia de medicamente (esomeprazol + AAS). Atât studiile observaţionale cât şi studiile clinice au raportat date contradictorii privind implicaţiile clinice ale unei interacţiuni PK/PD a esomeprazolului în ceea ce priveşte evenimentele cardiovasculare majore. Ca măsură de precauţie, utilizarea concomitentă a clopidogrelului trebuie descurajată. Mecanism necunoscut A fost raportată creşterea concentraţiilor plasmatice ale tacrolimusului în cazul administrării concomitente cu esomeprazolul. Trebuie efectuată o monitorizare atentă a concentraţiilor tacrolimusului precum și a funcţiei renale (clearance-ul creatininei), și dozele de tacrolimus ajustate după cum este necesar. La unii pacienţi, s-a raportat creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului atunci când acesta a fost administrat împreună cu un IPP. În cazul administrării de doze mari de metotrexat, este posibil să trebuiască să fie luată în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu esomeprazol. Efecte ale altor medicamente asupra profilului farmacocinetic al esomeprazolului Esomeprazolul este metabolizat pe calea izoenzimelor CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă de esomeprazol şi un inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4, a crescut ASC a omeprazolului cu 280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă este indicat tratamentul de lungă durată. Medicamente cunoscute că induc activitatea CYP2C19 sau CYP3A4 sau a ambelor izoenzime (cum este rifampicina sau sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor serice de esomeprazol prin creşterea metabolizării esomeprazolului.

Sarcina Pentru esomeprazol, datele clinice privind sarcinile expuse sunt insuficiente. Datele provenite din studiile epidemiologice privind administrarea amestecului racemic de omeprazol, la un număr mare de sarcini expuse, nu au evidenţiat efecte teratogene sau fetotoxice. Studiile la animale efectuate cu esomeprazol nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare/fetale. Studiile la animale efectuate cu amestecul racemic nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, parturiţiei sau dezvoltării postnatale. Se recomandă prudenţă atunci când se prescrie la gravide. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă esomeprazolul se elimină în laptele uman. Nu au fost efectuate studii la femeile care alăptează. Nu sunt disponibile suficiente informaţii cu privire la efectele esomeprazolului la nou născuţi/sugari. Prin urmare, Helides nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol, administrat pe cale orală nu au indicat efecte asupra fertilităţii.