RCP · ESOMEPRAZOL ROMPHARM 40 mg

Adulţi

Doze

Tratament antisecretor gastric când terapia orală nu este posibilă

Pacienţii cărora nu li se poate administra terapie orală pot fi trataţi parenteral cu 20 – 40 mg esomeprazol o dată pe zi. Pacienţii cu esofagită de reflux trebuie trataţi cu 40 mg, o dată pe zi. Pacienţilor trataţi simptomatic pentru boală de reflux gastro-esofagian trebuie să li se administreze 20 mg o dată pe zi.

Pentru vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS, doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Pentru prevenirea ulcerelor gastrice sau duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc, doza uzuală trebuie să fie de 20 mg o dată pe zi.

În mod normal, tratamentul intravenos este de scurtă durată și trecerea la tratamentul oral trebuie făcută cât mai repede posibil.

Prevenirea resângerării ulcerelor gastrice şi duodenale

După endoscopia terapeutică pentru sângerarea acută din ulcerele gastrice sau duodenale, trebuie administrat esomeprazol în doză de 80 mg în bolus timp de 30 minute, urmată de o perfuzie continuă cu esomeprazol 8 mg/oră administrată timp de 3 zile (72 ore).

Perioada de tratament parenteral trebuie urmată de tratament oral de inhibare a acidităţii.

Mod de administrare

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Administrare injectabilă

Doza de 40 mg 5 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puţin 3 minute.

Doza de 20 mg 2,5 ml sau jumătate din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de aproximativ 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Administrare perfuzabilă

Doza de 40 mg

Soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute.

Doza de 20 mg

Jumătate din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Doza de 80 mg în bolus

Soluţia reconstituită trebuie administrată într-o perfuzie intravenoasă continuă în decurs de 30 de minute.

Doza de 8 mg/oră

Soluţia reconstituită trebuie administrată într-o perfuzie intravenoasă continuă în decurs de 71,5 ore (calculată la o viteză a perfuziei de 8 mg/oră. Vezi pct. 6.3 pentru perioada de valabilitate a soluţiei reconstituite).

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă, administrarea trebuie făcută cu prudenţă la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

BRGE: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 20 mg Esomeprazol Rompharm (vezi pct. 5.2).

Hemoragie la nivelul ulcerelor: ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, după bolusul iniţial cu doza de 80 mg esomeprazol, poate fi suficientă o perfuzie intravenoasă continuă cu doza de 4 mg/oră cu durata de 71,5 ore (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Copii și adolescenți

Doze

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 18 ani

Tratamentul antisecretor gastric, când terapia orală nu este posibilă.

Pacienţii cărora nu li se poate administra terapie orală pot fi trataţi parenteral o dată pe zi, ca parte a perioadei de tratament complet pentru boala de reflux gastro-esofagian - BRGE (vezi dozele în tabelul de mai jos).

În mod normal, tratamentul intravenos este de scurtă durată și trecerea la tratamentul oral trebuie făcută cât mai repede posibil.

Dozele intravenoase recomandate pentru esomeprazol

Mod de administrare

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Administrare injectabilă

Doza de 40 mg 5 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puţin 3 minute.

Doza de 20 mg 2,5 ml sau jumătate din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puțin 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Doza de 10 mg 1,25 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puțin 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Administrare perfuzabilă

Doza de 40 mg

Soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute.

Doza de 20 mg

Jumătate din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Doza de 10 mg

Un sfert din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente Inhibitori ai proteazei S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori ai proteazei. Importanţa clinică şi mecanismele din spatele acestor interacţiuni raportate nu este întotdeauna cunoscută. Creşterea pH-ului gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor proteazei. Alte mecanisme posibile de interacţiune sunt prin inhibarea CYP2C19. Pentru atazanavir şi nelfinavir, s-a raportat scăderea valorilor serice la administrarea concomitentă cu omeprazol, motiv pentru care nu este recomandată administrarea lor concomitentă. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir (o scădere de aproximativ 75% a ASC, Cmax şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă a omeprazolului (20 mg, o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a evidenţiat o scădere de aproximativ 30% a expunerii la atazanavir faţă de expunerea observată la administrarea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg fără administrare de omeprazol 20 mg o dată pe zi. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg o dată pe zi) cu nelfinavir a redus valoarea medie a ASC , Cmax şi Cmin pentru nelfinavir cu 36–39% şi valoarea medie a ASC, Cmax şi Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu 75-92%. Datorită efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprazolului şi esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct 4.4) şi cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3). Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) s-a raportat creşterea valorilor serice (80-100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la amprenavir (cu sau fără administrare concomitentă de ritonavir). Tratamentul cu omeprazol

40 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir).

Metotrexat Atunci când este administrat împreună cu IPP, la unii pacienţi s-a raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat. Întreruperea temporară a administrării esomeprazolului poate fi luată în considerare, în cazul administrării de doze mari de metotrexat. Tacrolimus S-a raportat că administrarea concomitentă de esomeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus. Medicamente cu absorbţie dependentă de pH Supresia acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi IPP poate determina scăderea sau creşterea absorbţiei medicamentelor cu o absorbţie dependentă de pH-ul gastric. Ca şi în cazul altor produse medicamentoase care scad aciditatea intra-gastrică, absorbţia medicamentelor precum ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate scădea, iar absorbţia digoxinei poate creşte în timpul tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină, la subiecţii sănătoşi, a determinat o creştere a biodisponibilităţii digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din zece subiecţi). Toxicitatea digoxinei a fost rareori raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă când esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapeutică a digoxinei trebuie intensificată. Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19 Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc., concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente pot creşte şi poate fi necesară o reducere a dozei. Nu au fost realizate studii de interacţiune in vivo cu doze mari în regim intravenos (80 mg+8 mg/oră). Efectul esomeprazolului asupra medicamentelor metabolizate de CYP2C19 poate fi mai pronunţat în timpul acestui regim, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru reacţiile adverse în timpul perioadei de 3 zile de tratament intravenos. Diazepam Administrarea orală concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului diazepamului, substrat al CYP2C19. Fenitoina Administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt. Voriconazol Omeprazol (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax şi ASCτ a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%. Cilostazol Omeprazolul, ca şi esomeprazolul, acţionează ca inhibitor al CYP2C19. Într-un studiu încrucişat, omeprazolul administrat în doze de 40 mg la pacienţii sănătoşi, a determinat creşterea Cmax şi ASC a cilostazolului cu 18% şi respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi, cu 29%, respectiv cu 69%. Cisaprida La voluntarii sănătoşi, administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol cu cisapridă, a determinat o creştere cu 32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a administrat concomitent cu esomeprazol. Warfarina Administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină în cadrul unui studiu clinic, a arătat că timpii de coagulare se aflau în intervalul valorilor normale. Totuşi, după punerea pe piaţă a medicamentului, în timpul tratamentului concomitent, au fost raportate câteva cazuri izolate de INR crescut, semnificative din punct de vedere clinic. Se recomandă monitorizarea pacienţilor la iniţierea şi întreruperea tratamentului concomitent cu esomeprazol, pe parcursul tratamentului cu warfarină sau cu alţi derivaţi de cumarină. Clopidogrel Rezultatele din studiile clinice la indivizii sănătoşi au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice (FC)/farmacodinamice (FD) între clopidogrel (300 mg ca doză de iniţiere urmată de 75 mg/zi doză de întreţinere) şi esomeprazol (40 mg zilnic pe cale orală) determinând scăderea expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului în medie cu 40% şi o scădere în medie a inhibării plachetare maxime (induse de ADP) cu 14%. Într-un studiu clinic la indivizi sănătoşi, s-a înregistrat o scădere de aproximativ 40% a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului atunci când combinaţia în doză fixă de esomeprazol 20 mg + acid acetilsalicilic 81 mg a fost administrată împreună cu clopidogrel, comparativ cu clopidogrel administrat singur. Cu toate acestea nivelul maxim de inhibare a agregării plachetare (ADP indusă) la aceşti indivizi a fost acelaşi la ambele grupe de pacienţi. S-au raportat date neconcordante cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice (FC)/farmacodinamice (FD) din punct de vedere al evenimentelor cardiovasculare majore atât din studii observaţionale, cât şi din studiile clinice. Ca o măsură de precauţie, nu se recomandă administrarea concomitentă cu clopidogrel. Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic Amoxicilina şi chinidina S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei. Naproxen sau rofecoxib Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt. Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului Medicamente inhibitoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4 Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă a esomeprazolului şi a unui inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4 creşte ASCτ a omeprazolului cu 280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă tratamentul pe termen lung este indicat. Medicamente inductoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4 Medicamente cunoscute pentru efectul inductor asupra CYP2C19 sau CYP3A4 sau asupra ambelor (cum ar fi rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de esomeprazol prin creşterea metabolizării esomeprazolului. Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Sarcina Datele clinice privind sarcinile expuse la esomeprazol sunt insuficiente. În cazul amestecului racemic de omeprazol, datele dintr-un număr mare de sarcini expuse, din cadrul unor studii epidemiologice, nu au indicat apariţia malformaţiilor sau a efectelor fetotoxice. Studiile la animal cu esomeprazol nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau fetale. Studiile la animal cu amestecul racemic nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale. Se recomandă prudență atunci când se prescrie esomeprazol femeilor gravide. Conform unui număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de rezultate obţinute la gravide), nu s-au evidenţiat malformații sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului. Studiile la animal nu au evidenţiat efecte dăunătoare, toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Alăptarea Nu se cunoaşte dacă esomeprazolul este excretat în laptele uman. Nu există suficiente informaţii în ceea ce priveşte efectele esomeprazolului la sugari/copii. Esomeprazol nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea Studiile la animal cu amestecul racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.