RCP · EPLERENONA ARENA 50 mg

Doze

Pentru schema de tratament individualizată, sunt disponibile concentraţiile de 25 mg şi 50 mg. Doza maximă admisă este 50 mg pe zi.

Pacienţi cu insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic:

Doza de întreţinere recomandată este de 50 mg eplerenonă pe zi, administrată o dată pe zi (OZ). Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 25 mg eplerenonă o dată pe zi, doza ajustându-se treptat, de preferat în decurs de 4 săptămâni, în funcţie de concentraţia potasiului seric (vezi Tabelul 1).Tratamentul cu eplerenonă se începe de obicei după 3-14 zile de la apariţia infarctului miocardic acut.

Pacienţi cu insuficienţă cardiacă (cronică) clasa II NYHA:

La pacienţi cu insuficienţă cardiacă cronica clasa II NYHA , tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 25 mg o dată pe zi, doza crescându-se treptat, de preferat în decurs de 4 săptămâni, până la doza ţintă de 50 mg eplerenonă o dată pe zi, în funcţie de nivelul kaliemiei (vezi Tabelul 1 şi pct. 4.4).

La pacienţii cu concentraţia potasiului seric >5,0 mmol/l nu trebuie iniţiat tratamentul cu eplerenonă (vezi pct. 4.3). Concentraţia potasiului seric trebuie determinată înainte de iniţierea tratamentului cu eplerenonă, în cursul primei săptămâni de tratament şi la o lună de la iniţierea tratamentului sau la ajustarea dozei. Ulterior, concentraţia potasiului seric trebuie determinată periodic ori de câte ori se consideră necesar.

După iniţierea tratamentului, doza de eplerenonă se ajustează în funcţie de concentraţia potasiului seric, conform Tabelului 1.

Tabelul 1: Ajustarea dozei după iniţierea tratamentului

* ODZ: O dată la două zile OZ: O dată pe zi.

După întreruperea administrării de eplerenonă ca urmare a potasemiei ≥ 6,0 mmol/l, tratamentul poate fi reluat cu o doză de 25 mg eplerenonă o dată la două zile, atunci când potasemia scade sub 5,0 mmol/l.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea eplerenonei la copii și adolescenți nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctele 5.1 și 5.2.

Vârstnici

La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei iniţiale. Din cauza declinului funcţiei renale o dată cu vârsta, riscul de hiperpotasemie este crescut la pacienţii vârstnici. Acest risc poate fi crescut şi mai mult în condiţiile în care este asociată o altă afecţiune care duce la creşterea expunerii sistemice, în special o insuficienţă hepatică uşoară sau moderată. Se recomandă monitorizarea periodică a potasemiei (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară nu este necesară ajustarea dozei iniţiale. Se recomandă monitorizarea periodică a potasemiei (vezi pct. 4.4) și ajustarea dozelor conform Tabelului 1.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei 30-60 ml/min), tratamentul trebuie iniţiat cu 25 mg o dată la 2 zile, iar doza trebuie ajustată în funcţie de nivelul kaliemiei (vezi Tabelul 1). Se recomandă monitorizarea periodică a kaliemiei (vezi pct. 4.4)

Nu există experienţă la pacienţi cu insuficienţă cardiacă post IM cu clearance al creatininei <50 ml/min. La aceşti pacienţi eplerenona trebuie utilizată cu precauţie.

Doze mai mari de 25 mg pe zi nu au fost studiate la pacienţi cu clearance al creatininei <50 ml/min. Eplerenona este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Eplerenona nu este dializabilă.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată. Ca urmare a creşterii expunerii sistemice la eplerenonă la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, se recomandă monitorizarea frecventă şi periodică a potasemiei la aceşti pacienţi, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4).

Tratament concomitent

În cazul tratamentului concomitent cu inhibitori ai CYP3A4 cu acţiune uşoară până la moderată, de exemplu amiodaronă, diltiazem şi verapamil, se poate începe cu o doză iniţială de 25 mg eplerenonă OZ. Doza nu trebuie să depăşească 25 mg OZ (vezi pct. 4.5). Eplerenona poate fi administrată cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).

Interacţiuni farmacodinamice Diuretice care economisesc potasiu şi suplimente cu potasiu: Din cauza riscului crescut de hiperkaliemie, eplerenona nu trebuie administrată pacienţilor aflaţi în tratament cu diuretice care economisesc potasiu sau cu suplimente cu potasiu (vezi pct. 4.3). Diureticele care economisesc potasiu pot potenţa efectul medicamentelor antihipertensive şi a altor diuretice. Inhibitori ECA, blocanţi ai receptorului de angiotensină (BRA): Riscul de hiperkaliemie poate creşte atunci când eplerenona este utilizată în asociere cu un inhibitor de enzimă de conversie a angiotensinei (IECA) şi/sau un blocant al receptorului de angiotensină (BRA). Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei şi a funcţiei renale, în special la pacienţii cu risc de afectare a funcţiei renale, de exemplu la vârstnici. Tripla asociere a unui inhibitor de enzimă de conversie a angiotensinei (IECA) şi un blocant al receptorului de angiotensină (BRA) cu eplerenonă nu trebuie utilizată (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Litiu: Nu au fost efectuate studii de interacţiuni între eplerenonă şi litiu. Totuşi, toxicitatea indusă de litiu a fost raportată la pacienţii trataţi cu litiu concomitent cu diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) (vezi pct. 4.4). Trebuie evitată administrarea concomitentă de eplerenonă şi litiu. Totuşi, dacă acest lucru este necesar, concentraţia plasmatică de litiu trebuie monitorizată (vezi pct. 4.4) Ciclosporină, tacrolimus: Ciclosporina şi tacrolimusul pot determina insuficienţă renală crescând riscul hiperpotasemiei. Trebuie evitată administrarea concomitentă de eplerenonă şi ciclosporină sau tacrolimus. Totuşi, dacă este necesară administrarea de ciclosporină sau tacrolimus în timpul tratamentului cu eplerenonă, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei potasiului seric şi a funcţiei renale (vezi pct. 4.4). Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Insuficiența renală acută poate apărea la pacienții cu risc (vârstnici, subiecți deshidratați, care utilizează diuretice, subiecți cu insuficiență renală) din cauza scăderii filtrării glomerulare (inhibarea prostaglandinelor cu efecte vasodilatatoare indusă de antiinflamatoare nesteroidiene). Aceste efecte sunt în general reversibile. În plus, poate exista o reducere a efectului antihipertensiv. Se hidratează pacientul și se monitorizează funcția renală la începutul tratamentului și în mod regulat în timpul administrării concomitente (vezi pct. 4.2 și 4.4). Trimetoprim: Administrarea concomitentă de eplerenonă şi trimetroprim creşte riscul hiperpotasemiei. Este necesară monitorizarea funcţiei renale şi a concentraţiei potasiului seric, în special la pacienţii cu disfuncţie renală şi la vârstnici. Alfa-1 blocante (de exemplu prazosin, alfuzosin): În cazul în care alfa-1 blocantele sunt administrate concomitent cu eplerenona, există riscul creşterii efectului hipotensiv şi/sau al hipotensiunii arteriale ortostatice. Se recomandă monitorizarea clinică a hipotensiunii arteriale ortostatice în cazul în care sunt administrate concomiten alfa-1 blocante. Antidepresive triciclice, neuroleptice, amifostină, baclofen: Administrarea concomitentă a acestor medicamente cu eplerenona poate creşte efectul antihipertensiv şi riscul hipotensiunii arteriale ortostatice. Glucocorticoizi, tetracosactidă: Administrarea concomitentă a acestor medicamente cu eplerenona poate diminua efectele antihipertensive (retenţie hidro-salină). Interacţiuni farmacocinetice Studiile in vitro au arătat că eplerenona nu este un inhibitor al izoenzimelor CYP1A2, CYP2C19, CYP2C9, CYP2D6 sau CYP3A4. Eplerenona nu este un substrat sau un inhibitor al glicoproteinei P. Digoxin: Expunerea sistemică (ASC) la digoxin a crescut cu 16% (IÎ 90%: 4% - 30%) atunci cînd s-a administrat concomitent cu eplerenonă. Sunt necesare măsuri de precauție atunci când doza de digoxin are o valoare apropiată de valoarea maximă a intervalului de doze terapeutice. Warfarină: Nu s-au semnalat interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic cu warfarina. Se recomandă prudenţă atunci când doza de warfarină este aproape de valoarea superioară a intervalului terapeutic. Substraturi CYP3A4: Rezultatele studiilor farmacocinetice cu substraturi-probă pentru CYP3A4, adică midazolam şi cisapridă, nu au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice semnificative când aceste medicamente au fost administrate concomitent cu eplerenona. Inhibitori ai CYP3A4: - Inhibitori puternici ai CYP3A4: în cazul în care eplerenona este administrată concomitent cu medicamente care inhibă enzima CYP3A4, pot să apară interacţiuni farmacocinetice semnificative. Un inhibitor puternic al CYP3A4 (ketoconazol 200 mg de două ori pe zi) determină o creştere de până la 441% a ASC a eplerenonei (vezi pct. 4.3). Este contraindicată administrarea concomitentă de eplerenonă şi inhibitori puternici ai CYP3A4, cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, ritonavirul, nelfinavirul, claritromicina, telitromicina și nefazodona (vezi pct. 4.3). - Inhibitori ai CYP3A4 cu acţiune uşoară până la moderată: administrarea concomitentă de eplerenonă şi eritromicină, saquinavir, amiodaronă, diltiazem, verapamil sau fluconazol implică interacţiuni farmacocinetice semnificative care determină creşterea ASC de la 98% până la 187%. De aceea, în cazul administrării concomitente de eplerenonă şi inhibitori ai CYP3A4 cu acţiune uşoară sau moderată, doza de eplerenonă nu trebuie să depăşească 25 mg (vezi pct. 4.2). Inductori ai CYP3A4: Administrarea concomitentă de sunătoare (un puternic inductor al CYP3A4) şi eplerenonă determină scăderea cu 30% a ASC a eplerenonei. O scădere mai pronunţată a ASC a eplerenonei poate să apară în cazul inductorilor CYP3A4 cu acţiune puternică, cum este rifampicina. Nu este recomandată administrarea concomitentă de eplerenonă şi inductori puternici ai CYP3A4 (rifampicină, carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, sunătoare) ca urmare a riscului scăderii eficacităţii eplerenonei (vezi pct. 4.4). Antiacide: Rezultatele unui studiu clinic de farmacocinetică nu au indicat interacţiuni semnificative atunci când antiacidele sunt administrate concomitent cu eplerenona.

Sarcina: Nu există date adecvate privind utilizarea eplerenonei la gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Se recomandă prudenţă atunci când medicamentul este prescris la gravide. Alăptarea: Nu se cunoaşte dacă eplerenona se excretă în laptele matern după administrarea orală. Totuşi, date preclinice arată că eplerenona şi/sau metaboliţii săi sunt prezenţi în laptele şobolanilor, dar puii de şobolan expuşi astfel la eplerenonă s-au dezvoltat normal. Deoarece riscul reacţiilor adverse la copiii alăptaţi nu a fost evaluat, trebuie luată o decizie pentru întreruperea fie a alăptării, fie a administrării de eplerenonă, în funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă. Fertilitatea: Nu sunt disponibile date cu privire la fertilitate la om.