RCP · EPIPEN 300 micrograme

Doze Copii și adolescenți Doza uzuală recomandată pentru copii și adolescenți este de 0,01 mg / kg greutate corporală. Cu toate acestea, medicul curant are posibilitatea de a prescrie o doză mai mare sau mai mică, pe baza unei evaluări atente a fiecărui pacient și ținând cont de caracterul de a pune viața în pericol al reacțiilor pentru care a fost prescris acest medicament. O doză sub 150 micrograme nu poate fi administrată cu Epipen (adrenalină) auto injector. Medicul trebuie să ia în considerare utilizarea altor forme farmaceutice de adrenalina injectabilă dacă dozele mai mici sunt considerate a fi necesare pentru copiii mici.

Copii și adolescenți cu greutate de peste 30 kg *: Doza uzuală este de 300 micrograme pentru administrare intramusculară.

1 * Pentru acesti pacienți este disponibil EpiPen 300 micrograme, auto-injector care conține adrenalină 300 micrograme per doză.

Copiii cu greutate cuprinsă între 15 kg și 30 kg: Doza uzuală este de 150 micrograme pentru administrare intramusculară. * Pentru acești pacienți este disponibil EpiPen 150 micrograme auto-injector care conține adrenalină 150 micrograme per doză.

Copii cu greutate sub 15 kg: Decizia utilizării EpiPen 150/300 micrograme trebuie luată pentru fiecare persoană în parte. Utilizarea în cazul copiilor cu o greutate mai mică de 7,5 kg nu este recomandată decât într-o situație ce poate pune în pericol viața și sub supraveghere medicală.

Adulți Doza uzuală este de 300 micrograme pentru administrare intramusculară.

Doza inițială trebuie administrată de îndată ce simptomele de anafilaxie sunt recunoscute. În absența ameliorării clinice sau în cazul apariției deteriorării stării clinice se poate administra o a doua injecție cu Epipen, la 5-15 minute după prima injectare. Se recomandă ca pacienților să li se prescrie două stilouri preumplute EpiPen pe care să le aibă în permanență la ei.

Medicul care a prescris EpiPen soluţie injectabilă în stilou preumplut trebuie să se asigure că pacientul înțelege indicațiile de utilizare și metoda corectă de administrare. Prin urmare, medicul trebuie să discute în detaliu cu pacientul prospectul, manipularea corectă a auto- injectorului și posibilele simptome ale unui șoc anafilactic.

Mod de administrare EpiPen este destinat pentru administrare imediată la pacienți care sunt predispuși să prezinte un risc crescut de anafilaxie, inclusiv persoanele cu antecedente de reacții anafilactice.

Pentru administrare intramusculară în regiunea antero-laterală a coapsei, nu în regiunea fesieră. EpiPen este conceput pentru a fi injectat prin îmbrăcăminte sau direct în piele.

Vezi punctul 6.6 “Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare".

Pacientul/persoana care are grijă de pacient trebuie să fie informat/informată în legătură cu fiecare utilizare a Epipen: • Trebuie să sune pentru asistență medicală imediată, să solicite o ambulanță și să declare ”anafilaxia” chiar dacă simptomele par a se îmbunătăți vezi pct. 4.4) • Pacienții conștienți, de preferat, trebuie să stea întinși cu picioarele ridicate, dar trebuie să stea în picioare dacă apar dificultăți la respirație. Pacienții inconștienți trebuie așezați pe o parte, în poziția de recuperare. • Pacientul, dacă este posibil, trebuie să rămână în prezența unei alte persoane până la venirea asistenței medicale.

Se recomandă precauție la pacienții tratați cu medicamente care pot induce aritmii, inclusiv digitalice și chinidină. Efectele adrenalinei pot fi potențate de antidepresivele triciclice, inhibitori ai monoaminoxidazei (inhibitori MAO) și inhibitori ai catecol-O-metil transferazei (inhibitori COMT), hormoni tiroidieni, teofilină, oxitocină, parasimpatolitice, unele antihistaminice (difenhidramină, clorfeniramină), levodopa și alcool etilic. Adrenalina inhibă secreția de insulină, crescând astfel valorile glicemiei. Poate fi necesar ca la pacienții cu diabet zaharat tratați cu adrenalină să se crească doza de insulină sau medicamente antidiabetice orale. Efectele stimulatoare ale epinefrinei asupra receptorilor alfa- și beta- pot fi antagonizate în cazul administrării concomitente de blocanți ai receptorilor alfa- și beta- sau cu agenți parasimpatomimetici.

Sarcina Experiența clinică în tratamentul la gravide este limitată. În timpul sarcinii adrenalina trebuie utilizată numai dacă beneficiul aşteptat justifică riscul potenţial asupra fătului. Alăptarea Adrenalina administrată oral nu prezintă biodisponibilitate; adrenalina excretată în laptele matern nu este de așteptat să aibă vreun efect asupra sugarului. Fertilitate Deoarece adrenalina este o substanță care apare în mod natural în organism, este puțin probabil ca acest medicament să poată avea efecte negative asupra fertilității.