RCP · EPICOCILLIN 250 mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): EPICOCILLIN 250 mg
- Cod ATC: J01CA01
- Forma farmaceutică: PULB. PT. SOL. INJ./PERF.
- Concentrație: 250mg
- Deținătorul autorizației: FELSIN FARM. SRL - ROMANIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze Doza de ampicilină depinde de vârsta pacientului, de greutate şi de funcţia renală, de severitatea şi localizarea infecţiei şi de microorganismele patogene presupuse sau identificate.
Injectare intravenoasă sau intramusculară
Adulţi şi adolescenţi 500 mg administrate la interval de 4 până la 6 ore (în caz de infecţie severă doza zilnică poate fi crescută până la 6 g).
Injectare sau perfuzare intravenoasă Copii cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 12 ani 25-50 mg/kg (maxim 1 g) administrate la interval de 6 ore (în caz de infecţie severă doza poate fi dublată)
Nou-născuţi cu vârsta cuprinsă între 21-28 zile 30 mg/kg administrate la interval de 6 ore (în caz de infecţie severă doza poate fi dublată)
Nou-născuţi cu vârsta cuprinsă între 7- 21 zile 30 mg/kg administrate la interval de 8 ore (în caz de infecţie severă doza poate fi dublată)
Nou-născuţi cu vârsta sub 7 zile 30 mg/kg administrate la interval de 12 ore (în caz de infecţie severă doza poate fi dublată).
Doze speciale şi recomandări de utilizare
Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, ajustarea dozei de ampicilină se face în funcţie de clearance-ul creatininei: - 30-60 ml/min: 2-4 g ampicilină pe zi (doza maximă este de 4 g ampicilină pe zi, administrată în 2 prize); - 10-30 ml/min: 1 g ampicilină iniţial, ulterior 500 mg ampicilină la intervale de 12 ore; - ‹10 ml/min: 1 g ampicilină iniţial, ulterior 500 mg ampicilină la intervale de 24 ore
Ca regulă generală, în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă, nu trebuie depăşită o doză de 1 g ampicilină în decurs de 8 ore.
Pentru administrarea intramusculară, trebuie respectată limita recomandată a volumului injectat.
Durata tratamentului Durata tratamentului depinde de evoluţia afecţiunii. Ca regulă generală, ampicilina se administrează în interval de 7 - 10 zile, dar timp de cel puţin alte 2- 3 zile după ce simptomele s-au ameliorat.
Pentru tratamentul infecţiilor cu streptococ beta-hemolitic, se recomandă extinderea tratamentului din motive de siguranţă la cel puţin 10 zile pentru a preveni complicaţiile ulterioare (de exemplu: febră reumatică, glomerulonefrită).
Pentru instrucţiuni privind pregătirea în vederea administrării, vezi pct. 6.6.
Interacțiuni
Alopurinol Administrarea alopurinolului în asociere cu ampicilina creşte riscul de apariţie a erupţiei cutanate tranzitorii la pacienţii care urmează tratament cu aceste două medicamente, comparativ cu cei cărora li se administrează numai ampicilină. Nu se cunoaşte dacă apariţia erupţiei cutanate tranzitorii în timpul tratamentului cu ampicilină se datorează alopurinolului sau hiperuricemiei. Aminoglicozide În cazul pacienţilor cu afectarea funcţiei renale, administrarea în asociere a aminoglicozidelor cu peniciline poate avea ca rezultat o scădere a concentraţiilor plasmatice a aminoglicozidelor. Netilmicina şi piperacilina pot fi singura asociere eficace. La pacienţii cu funcţia renală normală, nu s- a raportat nicio interacţiune semnificativă a aminoglicozidelor cu penicilinele sau carbapenemele după administrarea în asociere pe cale intravenoasă. Contraceptive orale Ampicilina poate să scadă eficacitatea contraceptivelor orale. Ca urmare, se recomandă măsuri suplimentare de contracepţie non-hormonală. Alte forme de interacţiune Teste de laborator În cazuri rare, în cursul tratamentului cu ampicilină, testul Coombs poate fi fals-pozitiv (vezi pct. 4.4). Metodele non-enzimatice pentru determinarea glicozuriei pot determina rezultate fals-pozitive. Din acest motiv, în cursul tratamentului cu ampicilină, glicozuria trebuie determinată prin metode enzimatice.
Sarcină și alăptare
Nu există date privind administrarea ampicilinei la gravide . Ampicilina traversează bariera fetoplacentară. Studiile efectuate la animal nu au evidenţiat efecte teratogene (vezi secţiunea 5.3). Ca măsură de precauţie, ampicilina nu trebuie administrată în timpul sarcinii decât după evaluarea raportului risc-beneficiu, în special în timpul primului trimestru de sarcină. La om, ampicilina se excretă în lapte și poate determina reacții de hipersensibilizare la sugar; în acest caz, trebuie avute în vedere întreruperea alăptării.