RCP · ENTECAVIR TERAPIA 1 mg

Tratamentul trebuie început sub supravegherea unui medic specializat în tratarea infecției hepatice cronice cu virusul hepatitei B.

Doze

Boală hepatică compensată

Pacienți netrataţi anterior cu nucleozide: doza recomandată la adulți este de 0,5 mg, administrată o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Pacienții care nu răspund la tratamentul cu lamivudină (de exemplu cu viremie dovedită în timpul administrării de lamivudină sau prezența mutațiilor de rezistență la lamivudină [LVDr]) (vezi pct. 4.4 și 5.1): doza recomandată la adulți este de 1 mg, administrată o dată pe zi, în condiţii de repaus alimentar (cu mai mult de 2 ore înainte și mai mult de 2 ore după masă) (vezi pct. 5.2). În cazul prezenței mutațiilor LVDr, utilizarea de entecavir în asociere cu un al doilea agent antiviral (care nu prezintă rezistență încrucișată cu lamivudina sau entecavir) trebuie avută în vedere, ca alternativă preferată la monoterapia cu entecavir (vezi pct. 4.4).

Boală hepatică decompensată Doza recomandată la pacienții adulți cu boală hepatică decompensată este de 1 mg, administrată o dată pe zi, în condiţii de repaus alimentar (cu mai mult de 2 ore înainte și mai mult de 2 ore după masă) (vezi pct. 5.2). Pentru pacienții cu hepatită B care nu răspund la tratamentul cu lamivudină, vezi pct. 4.4 și 5.1.

Durata tratamentului Durata optimă a tratamentului nu este cunoscută. Întreruperea tratamentului poate fi avută în vedere în următoarele cazuri: ▪ La pacienții adulți cu AgHBe pozitiv, tratamentul trebuie administrat timp de cel puțin 12 luni după obținerea seroconversiei AgHBe (dispariția AgHBe și a ADN VHB, cu evidenţierea anticorpilor anti-HBe în două probe serice consecutive, recoltate la interval de cel puţin 3-6 luni) până la seroconversia HBs sau până la pierderea eficacității (vezi pct. 4.4). ▪ La pacienții adulți cu AgHBe negativ, tratamentul trebuie administrat cel puțin până la seroconversia HBs sau până când există dovezi ale pierderii eficacității. În cazul tratamentului prelungit cu durata de peste 2 ani, se recomandă reevaluări periodice, pentru a confirma că utilizarea în continuare a terapiei stabilite este adecvată pentru pacient.

La pacienții cu boală hepatică decompensată sau ciroză, nu se recomandă oprirea tratamentului.

Copii și adolescenți Pentru administrarea dozelor adecvate la copii și adolescenți, este disponibil Entecavir Terapia 0,5 mg comprimate filmate iar pentru dozele mai mici de 0,5 mg poate fi disponibilă soluția orală. 2 Decizia de a trata pacienți copii și adolescenți trebuie să se bazeze pe evaluarea atentă a necesităţilor individuale ale pacientului și pe consultarea ghidurilor de tratament pediatric curente, inclusiv informațiile privind valorile histologice la momentul inițial. Beneficiile supresiei virusologice pe termen lung în cazul continuării tratamentului trebuie evaluate în raport cu riscul tratamentului prelungit, inclusiv apariția virusului hepatitei B rezistent la tratament.

Valorile serice ale ALT trebuie să fie crescute în mod persistent, timp de cel puțin 6 luni, înainte de inițierea tratamentului la pacienții copii și adolescenți cu boală hepatică compensată, ca urmare a hepatitei B cronice cu AgHBe pozitiv și, respectiv, timp de cel puțin 12 luni la pacienții cu AgHBe negativ.

Pacienților copii și adolescenți cu o greutate corporală de cel puțin 32,6 kg trebuie să li se administreze o doză zilnică de un comprimat de 0,5 mg sau 10 ml (0,5 mg) de soluţie orală, cu sau fără alimente. Pentru pacienții cu greutatea corporală sub 32,6 kg trebuie utilizată soluția orală.

Durata tratamentului la pacienții copii și adolescenți Durata optimă a tratamentului nu este cunoscută. În conformitate cu ghidurile de practică pediatrică curente, întreruperea tratamentului poate fi avută în vedere după cum urmează: ▪ La pacienții copii și adolescenți cu AgHBe pozitiv, tratamentul trebuie administrat timp de cel puțin 12 luni după ce ADN VHB devine nedetectabil și se obține seroconversia AgHBe (dispariția AgHBe și detectarea anticorpilor anti-HBe la testarea a două probe serice consecutive, la cel puțin 3-6 luni distanță) sau până la seroconversia HBs sau până la pierderea eficacității. După întreruperea tratamentului, valorile serice ale ALT și ADN VHB trebuie monitorizate periodic (vezi pct. 4.4). ▪ La pacienții copii și adolescenți cu AgHBe negativ, tratamentul trebuie administrat până la seroconversia HBs sau până când există dovezi ale pierderii eficacității.

Farmacocinetica la pacienți copii și adolescenți cu insuficiență renală sau hepatică nu a fost studiată.

Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Doza trebuie ajustată pe baza funcției renale a pacientului (vezi recomandările privind doza în caz de insuficiență renală și pct. 5.2).

Sex și rasă: nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex sau rasă.

Insuficiență renală: clearance-ul entecavirului scade odată cu scăderea clearance-ului creatininei (vezi pct. 5.2). Se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu clearance al creatininei < 50 ml/min, inclusiv cei care efectuează hemodializă sau dializă peritoneală continuă în ambulatoriu (DPCA). Se recomandă o reducere a dozei zilnice, utilizând entecavir sub formă de soluție orală, conform informațiilor detaliate în tabel. Ca alternativă, în cazul în care nu este disponibilă soluția orală, doza poate fi ajustată crescând intervalul dintre administrarea dozelor, după cum se arată, de asemenea, în tabel. Modificările propuse ale dozei se bazează pe extrapolarea unor date limitate și siguranța și eficacitatea acestora nu a fost evaluată clinic. Prin urmare, răspunsul virusologic trebuie monitorizat cu atenție.

Doza de entecavir* Clearance al creatininei Pacienți netrataţi anterior cu Boală hepatică refractară la (ml/min) nucleozide lamivudină sau decompensată

SAU 0,5 mg o dată la interval de 48 ore 3 10 - 29 0,15 mg o dată pe zi* 0,3 mg o dată pe zi* SAU SAU 0,5 mg o dată la interval de 72 ore 0,5 mg o dată la interval de 48 ore < 10 0,05 mg o dată pe zi* 0,1 mg4848 o dată orepe zi* Hemodializă sau SAU SAU DPCA** 0,5 mg o dată la interval de 5- 0,5 mg o dată la interval de 72 ore 7 zile * pentru doze < 0,5 mg, se recomandă entecavir sub forma unei soluții orale. ** în zilele în care se efectuează hemodializă, se va administra entecavir după hemodializă.

Insuficiență hepatică: nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică.

Mod de administrare

Administrare orală.

Întrucât entecavirul este eliminat preponderent pe cale renală (vezi pct. 5.2), administrarea concomitentă cu medicamente care reduc funcția renală sau concurează pentru secreția tubulară activă poate crește concentrațiile serice ale oricăruia dintre medicamente. În afară de lamivudină, adefovir dipivoxil și fumarat de tenofovir disoproxil, efectele administrării concomitente a entecavirului cu medicamente care se excretă pe cale renală sau afectează funcția renală nu au fost evaluate. Pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru depistarea eventualelor reacții adverse când entecavirul este administrat concomitent cu astfel de medicamente. Nu s-au observat interacțiuni farmacocinetice între entecavir și lamivudină, adefovir sau tenofovir. Entecavirul nu este substrat, inductor sau inhibitor al enzimelor citocromului P450 (CYP450) (vezi pct. 5.2). Prin urmare, în cazul entecavirului este puţin probabil să apară interacțiuni medicamentoase mediate prin intermediul CYP450. Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Femeile aflate la vârsta fertilă: dat fiind că riscurile potențiale asupra dezvoltării fetale nu sunt cunoscute, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace. Sarcina: nu există date adecvate privind utilizarea entecavirului la femeile gravide. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3). Riscul potențial pentru om nu este cunoscut. Entecavirul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care este absolut necesar. Nu există date privind efectul entecavirului asupra transmiterii VHB de la mamă la nou-născut. Prin urmare, trebuie utilizate măsuri adecvate pentru preveni infectarea neonatală cu VHB. Alăptarea: nu se cunoaște dacă entecavirul se excretă în laptele uman. Datele toxicologice la animale au evidențiat excreția entecavirului în lapte (pentru informații detaliate, vezi pct. 5.3). Nu se poate exclude un risc pentru sugari. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu entecavir. Fertilitatea: studiile toxicologice efectuate la animalele cărora li se administra entecavir nu au evidențiat efecte asupra fertilității (vezi pct. 5.3).