RCP · ENTECAVIR LABORMED 1 mg

Tratamentul trebuie să fie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiei hepatice cronice de tip B.

Doze

Boală hepatică compensată

Pacienţi netrataţi anterior cu nucleozide: doza recomandată la adulţi este 0,5 mg o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Pacienţi care nu răspund la tratamentul cu lamivudină (de exemplu: cu dovezi de viremie în timpul tratamentului cu lamivudină sau cu evidenţierea rezistenţei la lamivudină [mutaţii rLVD]) (vezi pct. 4.4 şi 5.1): doza recomandată la adulţi este de 1 mg în priză unică zilnică, care trebuie administrată în condiţii de repaus alimentar (cu mai mult de 2 ore înainte şi cu mai mult de 2 ore după o masă) (vezi pct. 5.2). În prezenţa mutaţiilor rLVD, utilizarea de entecavir în asociere cu un al doilea medicament antiviral (care nu are rezistenţă încrucişată nici la lamivudină, nici la entecavir) trebuie considerată preferabilă monoterapiei cu entecavir (vezi pct. 4.4).

Boală hepatică decompensată

Doza recomandată pentru pacienţii adulţi cu boală hepatică decompensată este de 1 mg o dată pe zi, care trebuie luată fără alimente (cu mai mult de 2 ore înainte de masă şi cu mai mult de 2 ore după masă) (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cu hepatită B care nu răspund la tratamentul cu lamivudină, vezi pct. 4.4 şi 5.1.

Durata tratamentului Durata optimă a tratamentului nu se cunoaşte. Întreruperea tratamentului poate fi luată în considerare în următoarele cazuri: - la pacienţii adulţi cu AgHBe pozitiv, tratamentul trebuie administrat cel puţin până la 12 luni după obţinerea seroconversiei HBe (dispariţia AgHBe şi a ADN VHB cu evidenţierea anticorpilor anti-HBe în două probe serice consecutive recoltate la interval de cel puţin 3-6 luni) sau până la seroconversia HBs sau până la pierderea eficacităţii (vezi pct. 4.4); - la pacienţii adulţi cu AgHBe negativ, tratamentul trebuie administrat cel puţin până la seroconversia HBs sau până la apariţia unei dovezi de pierdere a eficacităţii. În cazul tratamentelor cu durată mai mare de 2 ani, se recomandă reevaluarea periodică pentru a dovedi că utilizarea în continuare a terapiei stabilite este adecvată pentru pacient.

La pacienţii cu boală hepatică decompensată sau ciroză, nu se recomandă întreruperea tratamentului.

2 Copii şi adolescenţi

Pentru administrarea unei doze adecvate la copii și adolescenți, este disponibil Entecavir Labormed 0,5 mg comprimate filmate, iar pentru doze mai mici de 0,5 mg, poate fi disponibil entecavir sub formă de soluţie orală.

Decizia de iniţiere a tratamentului la copii şi adolescenţi trebuie să se bazeze pe o analiză atentă a necesităţilor individuale ale pacientului şi pe consultarea ghidurilor actuale de tratament la această grupă de pacienţi, inclusiv valoarea datelor histologice iniţiale. Beneficiile supresiei virusologice pe termen lung cu tratament continuu trebuie evaluate comparativ cu riscul asociat tratamentului prelungit, inclusiv apariţia virusului hepatitic B rezistent la tratament.

Concentraţiile serice ale ALT trebuie să fie persistent crescute timp de cel puţin 6 luni înainte de iniţierea tratamentului la copii şi adolescenţi cu boală hepatică compensată ca urmare a hepatitei cronice B cu AgHBe pozitiv şi, respectiv, timp de cel puţin 12 luni la pacienţii cu AgHBe negativ.

La copiii şi adolescenţii cu greutatea corporală de cel puţin 32,6 kg trebuie să se administreze un comprimat de 0,5 mg, o dată pe zi, cu sau fără alimente. La pacienţii cu greutatea corporală sub 32,6 kg trebuie utilizat entecavir sub formă de soluţie orală.

Durata tratamentului la copii şi adolescenţi Durata optimă a tratamentului nu este cunoscută. Conform ghidurilor actuale de tratament la copii şi adolescenţi, întreruperea tratamentului poate fi luată în considerare după cum urmează: - la copii şi adolescenţi cu AgHBe pozitiv, tratamentul trebuie administrat timp de cel puţin 12 luni după obţinerea ADN VHB nedetectabil şi a seroconversiei AgHBe (dispariţia AgHBe şi depistarea anticorpilor anti-HBe la testarea a două probe serice consecutive efectuată la interval de minimum 3-6 luni) sau până la seroconversia HBs sau până la pierderea eficacităţii. Concentraţiile serice ale ALT şi ale ADN VHB trebuie determinate periodic după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4). - la copii şi adolescenţi cu AgHBe negativ, tratamentul trebuie administrat până la seroconversia HBs sau până când există dovezi de pierdere a eficacităţii.

Nu a fost studiat profilul farmacocinetic la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală sau hepatică.

Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală a pacientului (vezi dozele recomandate în caz de insuficienţă renală şi pct. 5.2).

Sexul şi rasa: nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex sau rasă.

Insuficienţă renală: clearance-ul entecavirului scade o dată cu scăderea clearance-ului creatininei (vezi pct. 5.2). Se recomandă ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei < 50 ml/min, inclusiv la cei care efectuează hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (DPAC). Se recomandă reducerea dozei zilnice utilizând entecavir sub formă de soluţie orală, după cum se prezintă în tabelul de mai jos. În cazul în care soluţia orală nu este disponibilă, ca alternativă, doza poate fi ajustată prin creşterea intervalului dintre administrarea dozelor, de asemenea, prezentat mai jos în tabel. Siguranţa şi eficacitatea nu au fost evaluate din punct de vedere clinic, propunerile de modificare a dozelor fiind bazate pe extrapolarea datelor limitate disponibile. Din acest motiv, răspunsul virusologic trebuie atent monitorizat.

Doza de entecavir

decompensată

3 ≥ 50 0,5 mg o dată pe zi 1 mg o dată pe zi 30 - 49 0,25 mg o dată pe zi* SAU 0,5 mg o dată pe zi 0,5 mg la intervale de 48 ore

10 - 29 0,15 mg o dată pe zi* 0,3 mg o dată pe zi* SAU SAU 0,5 mg la intervale de 72 ore 0,5 mg la intervale de 48 ore

< 10 0,05 mg o dată pe zi* 0,1 mg o dată pe zi* Pacienţi care efectuează SAU SAU hemodializă sau 0,5 mg la intervale de 5-7 0,5 mg la intervale de 72 ore DPAC** zile * pentru doze < 0,5 mg, se recomandă soluţie orală cu entecavir ** în zilele în care se efectuează hemodializă, se administrează entecavirul după şedinţa de hemodializă

Insuficienţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Mod de administrare Administrare orală.

Deoarece entecavirul este eliminat predominant pe cale renală (vezi pct. 5.2), administrarea concomitentă cu medicamente care reduc funcţia renală sau intră în competiţie pentru secreţia tubulară activă poate creşte concentraţiile plasmatice ale ambelor medicamente. Spre deosebire de lamivudină, adefovir dipivoxil şi fumarat de tenofovir disoproxil, nu au fost evaluate efectele administrării concomitente a entecavirului cu medicamente care sunt excretate pe cale renală sau care afectează funcţia renală. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru observarea reacţiilor adverse atunci când entecavirul este administrat concomitent cu asemenea medicamente. Nu s-au observat interacţiuni de ordin farmacocinetic între entecavir şi lamivudină, adefovir sau tenofovir. Entecavirul nu este substrat și nu are efect inductor sau inhibitor asupra izoenzimelor citocromului P450 (CYP450) (vezi pct. 5.2). Ca urmare, în cazul entecavirului este puţin probabil să apară interacţiuni medicamentoase mediate prin intermediul CYP450. Copii şi adolescenţi Studii de interacţiune au fost efectuate numai la adulţi.

Femeile aflate la vârsta fertilă: având în vedere faptul că riscul potenţial asupra dezvoltării fetale nu este cunoscut, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri de contracepţie eficace. Sarcina: nu există date adecvate privind utilizarea entecavirului la gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. Entecavir Labormed nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Nu există date privind efectul entecavirului asupra transmisiei VHB de la mamă la nou-născut. Prin urmare, trebuie utilizate măsuri adecvate pentru a preveni infectarea neo-natală cu VHB. Alăptarea: nu se cunoaşte dacă entecavirul se excretă în laptele uman. Datele toxicologice la animale au evidenţiat excreţia entecavirului în lapte (pentru informaţii detaliate, vezi pct. 5.3). Nu poate fi exclus un risc la sugari. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Entecavir Labormed. Fertilitatea: studiile de toxicologie efectuate la animale cărora li s-a administrat entecavir nu au evidenţiat afectarea fertilităţii (vezi pct. 5.3).