RCP · ENDOXAN 50 mg

Endoxan trebuie administrat numai de medici cu experienţă.

Dozele trebuie adaptate individual pentru fiecare pacient.

Dacă nu este prescris într-un alt mod, dozele recomandate sunt următoarele:

Adulţi şi copii:

În terapie continuă, se administrează 1-4 drajeuri Endoxan (50-200 mg ciclofosfamidă anhidră) zilnic; dacă este necesar, se pot administra mai multe drajeuri, dar numai pentru cure terapeutice de scurtă durată. Dozele recomandate mai sus se aplică, în principal, monoterapiei cu ciclofosfamidă. În cadrul polichimioterapiei în asociere cu alte citostatice cu toxicitate similară, poate fi necesară reducerea dozelor sau prelungirea intervalelor dintre tratamente.

Recomandări pentru reducerea dozelor la pacienţii cu mielosupresie

Recomandări pentru ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală Insuficienţa hepatică sau renală severă necesită reducerea dozelor. Se recomandă o reducere cu 25% pentru o bilirubinemie de 3,1-5 mg/100 ml şi de 50% pentru o rată a filtrării glomerulare sub 10 ml/minut. Ciclofosfamida este dializabilă.

Endoxan trebuie administrat dimineaţa. În timpul administrării sau imediat după administrare, trebuie consumată o cantitate corespunzătoare de lichide. Este important ca pacienţii să urineze la intervale regulate.

Durata tratamentului şi intervalele dintre cure vor depinde de indicaţii, schema de tratament aplicată (monoterapie sau polichimioterapie), starea generală de sănătate a pacientului, valorile hemogramei şi a altor rezultate de laborator.

Efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor poate fi accentuat, precum şi efectul mielosupresor atunci când se administrează concomitent alopurinol sau hidroclorotiazidă. Tratamentul anterior sau concomitent cu fenobarbital, fenitoină, benzodiazepine sau cloralhidrat implică posibilitatea efectului inductor la nivelul enzimelor microzomale hepatice. Antibioticele fluorochinolonice (cum ar fi: ciprofloxacina) administrate înainte de tratamentul cu Endoxan (mai ales în cazul pregătirii dinaintea transplantului de măduvă osoasă) pot reduce eficacitatea ciclofosfamidei şi astfel recidivarea bolii de bază. Deoarece ciclofosfamida are efecte imunosupresive, este de aşteptat ca pacientul să dovedească un răspuns diminuat la orice vaccinare; administrarea de vaccinuri cu virusuri vii poate fi însoţită de infecţia indusă de vaccin. Dacă se utilizează concomitent miorelaxante depolarizante (de exemplu, succinilcolină halogenat), poate apare apnee prelungită, datorită reducerii concentraţiei pseudocolinesterazei. Administrarea concomitentă de cloramfenicol determină prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică a ciclofosfamidei şi metabolizarea lentă a acesteia. Tratamentul cu antracicline, pentostatin sau trastuzumab poate creşte potenţialul cardiotoxic al ciclofosfamidei. De asemenea, intensificarea efectului cardiotoxic poate apare şi după radioterapia regiunii cardiace. Administrarea concomitentă de indometacin trebuie efectuată cu mare grijă deoarece a fost raportat un caz de intoxicaţie acută cu apă. Deoarece în grapefruit se găseşte un compus care poate inhiba activarea ciclofosfamidei şi, prin urmare, eficacitatea sa, pacientul nu trebuie să consume grapefruit sau să bea suc de grapefruit în perioada tratamentului cu Endoxan. La animale cu tumori, s-a observat o activitate antitumorală redusă la administrarea concomitentă a etanolului (alcoolului) şi a dozelor scăzute de ciclofosfamidă. Raportări izolate au sugerat un risc mai mare de toxicitate pulmonară (pneumonii, fibroze alvolare) în cazul pacienţilor aflaţi sub tratament citotoxic cu ciclofosfamidă şi G-CSF (factorul de stimulare a coloniilor formatoare de granulocite) sau GM-CSF(factorul de stimulare a coloniilor formatoare de granulocite şi macrofage). După administrarea ciclofosfamidei urmată de azathioprină, în cazul a trei pacienţi, s-a observat o posibilă interacţiune cu azathioprina manifestată prin necroze hepatice. Antifungicele azolice (fluconazolul, itraconazolul) sunt cunoscute ca fiind inhibitori ai enzimelor citocromului P450 implicate în metabolizarea ciclofosfamidei. Pacienţii care primesc doze mari de ciclofosfamidă în mai puţin de 24 de ore după tratamentul cu doze mari de busulfan pot avea un clearance mai scăzut şi un timp de înjumătăţire mai lung al ciclofosfamidei. Acest lucru poate duce la incidenţa crescută a bolii obstructive venoase şi a mucozitelor. Concentraţia plasmatică a ciclosporinei a fost mai mică la pacienţii cărora li s-a administrat o combinaţie de ciclofosfamidă şi ciclosporină decât la pacienţii care fost trataţi numai cu ciclosporină. Interacţiunea poate conduce la creşterea incidenţei rejetului de grefă în cazul transplantului. Administrarea dozelor mari de ciclofosfamidă şi citarabină în aceeaşi zi, într-un interval foarte scurt, potenţează cardiotoxicitatea prin cumularea cardiotoxicităţii fiecărei substanţe active în parte. Interacţiunile dintre ondansetron şi ciclofosfamidă (în doze mari) au dus la scăderea ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru ciclofosfamidă. S-a raportat o inhibare intensă a bioactivării ciclofosfamidei de către thiotepa atunci când aceasta a fost administrată în doze terapeutice mari cu o oră înainte de ciclofosfamidă. Schema de administrare şi succesiunea acestor două medicamente poate fi de importanţă critică.

Rezultatele din studiile pe animale arată că tratamentul cu Endoxan poate avea efect genotoxic şi poate cauza afectare fetală atunci când este administrat la femeile gravide. Dacă tratamentul cu ciclofosfamidă este absolut necesar în cursul primului trimestru de sarcină, se impune o consultaţie medicală de specialitate în vederea avortului. După primul trimestru de sarcină, dacă terapia nu poate fi amânată, chimioterapia poate fi administrată după informarea pacientei despre riscul minor, dar posibil, de efecte teratogene şi de potenţialul risc pentru făt. Deoarece ciclofosfamida se elimină în laptele matern, mamele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului. Trebuie luată în considerare expunerea fătului la Endoxan prin intermediul placentei materne. Bărbaţii trataţi cu Endoxan trebuie informaţi despre posibilitatea prelevării şi conservării spermei înaintea tratamentului. După întreruperea chimioterapiei, durata perioadei de contracepţie la bărbaţi şi femei depinde de prognosticul bolii primare şi de dorinţa părinţilor de a avea un copil.