RCP · ENAP 1,25 mg/ml

Doze

Doza trebuie individualizată în funcție de profilul pacientului (vezi pct 4.4) și de răspunsul tensiunii arteriale.

Adulţi

Doza uzuală pentru tratamentul hipertensiunii arteriale este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore. La trecerea de la terapia orală cu enalapril la tratamentul parenteral cu enalaprilat, doza recomandată este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore.

Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă trebuie administrat lent, intravenos, într-o perioadă de cel puţin 5 minute. Poate fi, de asemenea, administrat prin dizolvare în 50 ml glucoză 5%, soluţie de clorură de sodiu 0,9% (ser fiziologic), glucoză 5% în soluţie de clorură de sodiu 0,9%, sau glucoză 5% în soluţie Ringer lactat.

La pacienţii cărora li se administrează diuretice, doza iniţială este de ½ fiolă (0,625 mg). Dacă după o oră răspunsul clinic este neadecvat, se poate repeta aceeaşi doză, iar tratamentul va fi continuat după 6 ore cu doza întreagă (1 fiolă la interval de 6 ore).

Tratamentul cu enalaprilat durează, de obicei, 48 ore. Ulterior, pacientul va continua tratamentul cu enalapril. La trecerea de la terapia parenterală cu enalaprilat la tratament oral cu enalapril, doza iniţială recomandată este de 5 mg pe zi, pentru pacienţii în tratament iniţial cu 1 fiolă (1,25 mg) de enalaprilat la interval de 6 ore. La nevoie, doza poate fi crescută. La pacienţii trataţi iniţial cu o jumătate din doza obişnuită de enalaprilat (0,625 mg), doza orală recomandată este de 2,5 mg enalapril pe zi.

Pacienți cu insuficienţă renală

La pacienţii cu clearance-ul creatininei >0,5 ml/s (30 ml/min, creatininemie de până la 265 µmol/l), doza iniţială este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore.

La pacienţii cu clearance-ul creatininei <0,5 ml/s (30 ml/min, creatininemie >265 µmol/l), doza iniţială este de ½ fiolă (0,625 mg). Dacă după o oră răspunsul clinic este neadecvat, se poate repeta aceeaşi doză, iar tratamentul va fi continuat după 6 ore cu doza întreagă (1 fiolă la interval de 6 ore).

Doza în hemodializă

Enalaprilatul este dializabil. În zilele fără dializă, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile tensiunii arteriale.

La pacienţi hemodializaţi, doza recomandată este de ½ fiolă (0,625 mg) la interval de 6 ore.

Persoane vârstnice

La vârstnici, doza administrată depinde de funcţia renală (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Siguranţa şi eficacitatea Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite.

Mod de administrare

Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă se administrează intravenos, în urgenţe medicale sau în cazul în care tratamentul oral nu este posibil.

Enalaprilatul este un metabolit al enalaprilului. De aceea, în timpul tratamentului cu enalaprilat injectabil pot apărea aceleaşi interacţiuni ca şi în tratamentul cu enalapril administrat oral. Diuretice care economisesc potasiul, suplimente cu potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu perindopril poate apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamterenă sau amiloridă), suplimente cu potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie avut grijă când perindoprilul este administrat concomitent cu alți agenți care cresc potasiul seric, cum ar fi trimetoprimul și cotrimoxazolul (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiu, cum ar fi amiloridul. Prin urmare, nu se recomandă combinarea enalaprilului cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a potasiului seric (vezi pct. 4.4). Diuretice (tiazidice sau de ansă) Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina scăderea volumului plasmatic şi creşte riscul de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Efectul hipotensiv poate fi redus prin întreruperea tratamentului cu diuretic, creşterea aportului de sare şi lichide, sau prin iniţierea tratamentului cu jumătate din doza uzuală (½ fiolă) de enalaprilat. Alte antihipertensive Administrarea concomitentă de enalapril şi alt medicament antihipertensiv poate creşte efectul hipotensiv al enalaprilului. Utilizarea concomitentă de nitroglicerină, alţi nitraţi, sau alte vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială. Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină- aldosteron (SRAA) prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Litiu După administrarea concomitentă de litiu şi inhibitori ECA, a fost raportată o creştere reversibilă a concentraţiilor plasmatice ale litiului şi a toxicităţii acestuia. Utilizarea concomitentă de inhibitori ai ECA şi diuretice tiazidice poate creşte suplimentar valorile litemiei şi riscul de toxicitate a litiului. Utilizarea concomitentă de enalapril şi litiu nu este recomandată. În caz de necesitate a terapiei asociate, se recomandă monitorizarea atentă a valorilor litemiei (vezi pct. 4.4). Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice/narcotice Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice împreună cu inhibitori ECA poate duce la reducerea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). Antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) Administrarea prelungită de AINS poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. AINS (incluzând inhibitorii COX 2) şi inhibitori ECA determină un efect cumulat asupra creşterii potasemiei, care poate duce la afectarea funcţiei renale. Acest efect este, de obicei, reversibil. Rareori, poate apărea insuficienţa renală, în special la pacienţii cu funcţia renală afectată, de exemplu, la vârstnici şi pacienţii cu depleţie de volum circulator, incluzând pe aceia în tratament cu diuretice. Pacienţii necesită hidratare adecvată şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent, apoi periodic. Săruri de aur Rareori, la pacienţii în tratament asociat cu aur sub formă injectabilă (aurotiomalat de sodiu) şi un inhibitor ECA, incluzând enalaprilul, au fost raportate reacţii nitritoide (simptome care includ eritem facial, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială). Antidiabetice Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea concomitentă de inhibitori ECA şi antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate determina un efect crescut de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen prezintă o probabilitate mai mare de apariţie la pacienţii cu afectare renală, mai ales în primele săptămâni de terapie asociată (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Alcool etilic Alcoolul etilic creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA. Sacubitril/valsartan Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată, deoarece crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4). Racecadotril, inhibitori ai mTOR și vildagliptin Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Co-trimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) Pacienții trataţi concomitent cu cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Simpatomimetice Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. Acid acetilsalicilic, trombolitice şi β blocante Enalaprilul poate fi administrat în siguranţă în combinaţie cu acidul acetilsalicilic (în doze cu efect cardiologic), trombolitice şi β blocante. Ciclosporină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporină, pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Heparină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu.

Sarcina Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Probele epidemiologice referitoare la riscul de teratogenitate după expunere la inhibitori ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost convingătoare; totuşi, nu poate fi exclusă o uşoară creştere a riscului. Dacă continuarea tratamentului cu un inhibitor ECA nu este considerată esenţială, la pacientele care planifică o sarcină trebuie utilizat un tratament antihipertensiv alternativ, în funcţie de profilul de siguranţă al acestor medicamente pentru utilizare în timpul sarcinii. La diagnosticul unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie întrerupt imediat şi, în funcţie de necesităţi, trebuie iniţiat un tratament alternativ. Se ştie că expunerea la tratamentul cu inhibitori ECA în timpul celui de al doilea și al treilea trimestru de sarcină induce la om fetotoxicitate (scăderea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârzierea osificării craniene) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). A apărut oligohidramnios matern, reprezentând probabil afectarea functiei renale fetale, care poate duce la contracturi ale membrelor, deformări craniofaciale şi hipoplazie pulmonară. Dacă în timpul celui de al doilea și al treilea trimestru de sarcină a avut loc o expunere la inhibitori ECA, se recomandă testarea funcţiei renale şi a craniului, prin examen cu ultrasunete. Copiii cu mame care au utilizat inhibitori ECA trebuie observaţi cu atenţie pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Alăptare Date limitate de farmacocinetică au demonstrat prezenţa unor concentraţii foarte mici de medicament în laptele matern (vezi pct. 5.2). Cu toate că aceste concentraţii par să nu fie relevante clinic, utilizarea Enap în timpul alăptării nu este recomandată la copiii născuţi prematur şi în primele săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic de efecte cardiovasculare şi renale, precum şi datorită lipsei experienţei clinice. În cazul unui sugar mai mare, utilizarea Enap de către mamele care alăptează poate fi luată în considerare, în caz de necesitate a tratamentului pentru mamă şi cu monitorizarea copilului în privinţa oricărei reacţii adverse.