RCP · ENALAPRIL SLAVIA 10 mg

Doze

Absorbția comprimatelor de Enalapril Slavia nu este afectată de alimente.

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi punctul. 4.4) şi de răspunsul terapeutic.

Utilizarea la copii şi adolescenţi Experienţa din studiile clinice este limitată în ceea ce priveşte utilizarea Enalapril Slavia la copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială (vezi punctele. 4.4, 5.1 şi 5.2). Hipertensiune arterială Doza iniţială este 5 mg până la maximum 20 mg, în funcţie de gradul hipertensiunii arteriale şi de starea clinică a pacientului (vezi mai jos). Enalapril Slavia se administrează zilnic, în priză unică. În hipertensiune arterială uşoară, doza iniţială recomandată este 5-10 mg. Pacienţii cu sistemul renină- angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu în cazul: hipertensiunii arteriale renovasculare, depleţiei de sare şi/sau volemică, decompensării cardiace sau hipertensiunii arteriale severe) pot prezenta scăderea marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale. La aceşti pacienţi se recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg, iar tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală.

Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea riscului de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti pacienţi se recomandată administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu Enalapril Slavia. Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate.

Doza uzuală de întreţinere este 20 mg pe zi. Doza maximă de întreţinere este 40 mg pe zi.

Insuficienţă cardiacă/Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică

În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, Enalapril Slavia se utilizează în asociere cu diuretice şi, atunci când este indicat, cu digitalice sau beta-blocante. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică doza iniţială de enalapril este 2,5 mg şi trebuie administrată sub supraveghere medicală atentă, pentru a observa răspunsul la tratament al tensiunii arteriale. În absenţa sau după tratamentul eficace al hipotensiunii arteriale determinate de iniţierea tratamentului, doza trebuie crescută treptat până la doza de întreţinere uzuală de 20 mg, administrată în doză unică sau divizată în 2 prize, în funcţie de tolerabilitatea pacientului. Se recomandă creşterea treptată a dozei într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă este de 40 mg, divizată în 2 prize.

Tabelul 1: Recomandări referitoare la creşterea treptată a dozei de Enalapril Slavia la pacienţii cu insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică

Săptămâna Doza (mg/zi) Zilele 1 - 3: 2,5 mg pe zi* în doză unică Săptămâna 1 Zilele 4 - 7: 5 mg pe zi divizată în 2 prize Săptămâna 2 10 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize Săptămânile 3 şi 4 20 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize * Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează diuretice (vezi pct. 4.4). Presiunea arterială şi funcţia renală trebuie monitorizate atent, atât înainte cât şi după iniţierea tratamentului cu Enalapril Slavia (vezi pct. 4.4), deoarece s-au raportat hipotensiune arterială şi, mai

2 rar, insuficienţă renală consecutive. La pacienţii trataţi cu diuretice, doza de diuretic trebuie redusă, pe cât posibil, înainte de iniţierea tratamentului cu Enalapril Slavia. Apariţia hipotensiunii arteriale, consecutivă iniţierii tratamentului cu Enalapril Slavia nu presupune reapariţia hipotensiunii arteriale în timpul terapiei cronice cu Enalapril Slavia şi nu reprezintă o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului. De asemenea, trebuie monitorizate potasemia şi funcţia renală.

Utilizarea la pacienți cu insuficienţa renală În general, se recomandă prelungirea intervalului dintre doze şi/sau administrarea unor doze mai mici de enalapril.

Tabelul 2: Doze în insuficiența renală

Clearance-ul creatininei (ClCr) Doza iniţială [ml/min] [mg/zi] 30<ClCr<80 ml/min 5-10 mg 10<ClCr≤30 ml/min 2,5 mg ClCr≤10 ml/min 2,5 mg în zilele în care se efectuează şedinţe de dializă*)

*) Vezi punctul. 4.4 - Pacienţi hemodializaţi. Enalaprilatul poate fi eliminat prin hemodializă. În zilele în care nu se efectuează şedinţe de dializă, doza de enalapril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic.

Enalapril Slavia nu se administrează la nou-născuţi şi la copii sau adolescenţi cu rata filtrării glomerulare <30 ml/min/1,73 m2, deoarece nu sunt date disponibile pentru aceste grupe speciale de pacienţi.

Utilizarea la vârstnici La vârstnici, doza trebuie ajustată conform funcţiei renale (vezi punctul. 4.4 - Insuficienţă renală).

La pacienţii care pot înghiţi comprimate, doza trebuie individualizată în funcţie de caracteristicile pacientului şi răspunsul terapeutic. La pacienţii cu greutate de 20 până la 50 kg, doza iniţială recomandată este 2,5 mg enalapril, iar la pacienţii cu greutate peste 50 kg doza iniţială recomandată este 5 mg enalapril. Enalapril Slavia se administrează zilnic, în priză unică. Doza trebuie ajustată în funcţie de necesarul pacientului, până la maximum 20 mg pe zi la pacienţii cu greutate de 20 până la 50 kg şi de maximum 40 mg enalapril la pacienţii cu greutate peste 50 kg (vezi punctul. 4.4).

Mod de administrare Enalapril Slavia comprimate se administrează doar oral.

Deoarece doza de 2,5 mg nu poate fi obţinută dintr-un comprimat de Enalapril Slavia 5 mg, trebuie utilizat un alt comprimat de enalapril existent pe piaţă pentru a obţine această doză.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Datele provenite din studiile clinice au demonstrat că blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a IECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acționează asupra SRAA (vezi punctele 4.3, 4.5 şi 5.1). Diuretice care economisesc potasiu,suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare cu conţinut de potasiu Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu lisinopril poate apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamterenă sau amiloridă), suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie avut grijă când lisinoprilul este administrat concomitent cu alți agenți care cresc potasiul seric, cum ar fi trimetoprimul și cotrimoxazolul (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiu, cum ar fi amiloridul. Prin urmare, nu se recomandă combinarea lisinoprilului cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a potasiului seric. Ciclosporină În timpul utilizării concomitente a IECA cu ciclosporină, pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Heparină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Diuretice (diuretice tiazidice sau de ansă) Utilizarea anterioară de doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi risc de apariţie a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril (vezi punctul 4.4). Simptomele consecutive hipotensiunii arteriale pot fi diminuate prin întreruperea tratamentului cu diuretic, prin creşterea aportului hidric sau de sare, sau prin iniţierea tratamentului cu doză mică de enalapril. Alte antihipertensive Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale enalaprilului. Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare poate reduce şi mai mult tensiunea arterială. Litiu În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu litiu s-au raportat creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice ale litiului şi efecte toxice consecutive. Utilizarea concomitentă a diureticelor tiazidice poate creşte suplimentar concentraţiile plasmatice ale litiului şi, consecutiv, riscul apariţiei efectelor toxice determinate de administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a litiului. Nu se recomandă utilizarea enalaprilului în asociere cu litiu, decât dacă este necesar. În acest caz, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a litiului (vezi punctul 4.4). Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice/narcotice Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai ECA a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2) AINS inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2 (inhibitori ai COX-2) pot diminua efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. Prin urmare, efectul antihipertensiv al antagoniştilor receptorilor angiotensinei II sau al inhibitorilor ECA poate fi diminuat de AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai COX-2. Administrarea concomitentă a AINS (inclusiv inhibitori COX-2 selectivi) şi inhibitorii ECA exercită un efect aditiv asupra creşterii potasemiei şi poate determina deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte sunt, de obicei, reversibile. Rar, poate să apară insuficienţă renală acută, în special la pacienţii cu afectare a funcţiei renale, cum sunt vârstnicii şi pacienţii dehidrataţi, inclusiv cei care utilizează tratament diuretic. Prin urmare, această combinaţie trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu funcţia renală afectată. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi periodic după aceea. Săruri de aur La pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv enalapril şi săruri de aur cu administrare injectabilă (aurotiomalat de sodiu), au fost raportate, rar, reacţii vasomotorii nitritoide (simptomele incluzând eritem facial, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială). Inhibitorii selectivi al ţintei rapamicinei la mamifere (mTOR) Pacienții cărora li se administrează concomitent tratament cu inhibitori ai mTOR (de exemplu: temsirolimus, sirolimus, everolimus) pot prezenta un risc crescut de apariție a angioedemului (vezi punctul 4.4). Inhibitori de neprilzină Administrarea concomitentă a IECA cu inhibitori ai neprilzinei (de exemplu: sacubitril, racecadotril) poate duce la creșterea riscului de apariție a angioedemului (vezi punctul 4.4). Din acest motiv, administrarea concomitentă a enalaprilului cu sacubitril/valsartan este contraindicată. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie început mai devreme de 36 de ore de la ultima doza de enalapril. De asemenea, tratamentul cu enalapril nu trebuie început mai devreme de 36 de ore de la ultima doza de sacubitril/valsartan (vezi punctele 4.3 și 4.4). Simpatomimetice Simpatomimeticele pot diminua efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. Medicamente antidiabetice Studiile epidemiologice sugerează că administrarea concomitentă a IECA şi a medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) pot determina creşterea efectului hipoglicemiant cu risc de producere a hipoglicemiei. Acest efect pare a fi prezent cu probabilitate mai mare în timpul primelor săptămâni de tratament asociat, la pacienţii cu funcţia renală afectată (vezi punctele 4.4 şi 4.8). Alcool etilic Alcoolul etilic creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA. Acid acetilsalicilic, trombolitice şi beta-blocante Enalaprilul poate fi administrat în siguranţă concomitent cu acidul acetilsalicilic (în doze utilizate în cardiologie), trombolitice şi beta-blocante. Copii şi adolescenţi Studiile de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi.

Sarcina Utilizarea de inhibitori ai ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi punctul 4.4). Utilizarea de inhibitori ai ECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi punctele 4.3 şi 4.4). În ciuda faptului că dovezile epidemiologice referitoare la riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei în primul trimestru de sarcină, nu au fost concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi punctul 5.3). Dacă mama prezintă oligohidraminoză, aceasta poate duce, probabil, la scăderea funcției renale a fătului, la contracturi ale membrelor, deformații craniofaciale și dezvoltare hiploplastică la nivelul plămânilor. Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi punctele 4.3 şi 4.4). Alăptarea Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi punctul 5.2). Deşi, aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea enalaprilului în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni de după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă clinică. În cazul sugarilor mai mari, utilizarea enalaprilului de către mamele care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă, iar copilul va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.