RCP · ELONTRIL 150 mg

Doze

Utilizarea la adulţi

Doza iniţială recomandată este de 150 mg o dată pe zi. Doza optimă nu a fost stabilită în studii clinice. Dacă după 4 săptămâni de tratament cu doza de 150 mg nu se obţine nici o ameliorare, doza se poate creşte la 300 mg o dată pe zi. Dozele trebuie administrate la intervale de cel puţin 24 de ore.

Debutul acţiunii bupropionei a fost observat după 14 zile de la începerea tratamentului. Ca în cazul tuturor antidepresivelor, este posibil ca efectul antidepresiv complet al ELONTRIL să nu fie evident decât după câteva săptămâni de tratament.

Pacienţii cu depresie trebuie trataţi o perioadă suficientă de timp, de cel puţin 6 luni, pentru obţinerea remisiunii complete a simptomelor.

Insomnia este un eveniment advers foarte frecvent, adesea tranzitoriu. Insomnia poate fi prevenită prin evitarea administrării dozei înainte de culcare (cu condiţia să existe un interval de timp de minim 24 de ore între administrarea dozelor).

– Trecerea de la tratamentul cu bupropionă sub formă de comprimate cu eliberare prelungită:

Când pacienţii sunt trecuţi de la tratamentul cu bupropionă sub formă de comprimate cu eliberare prelungită, administrate în două prize zilnice, la tratamentul cu ELONTRIL comprimate cu eliberare modificată, se recomandă menţinerea aceleiaşi doze zilnice, dacă acest lucru este posibil.

Copii şi adolescenţi

Nu se recomandă administrarea ELONTRIL la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4). Siguranţa şi eficacitatea ELONTRIL la pacienţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Pacienţi vârstnici

Eficacitatea a fost demonstrată în mod echivoc la pacienţii vârstnici. Într-un studiu clinic, pacienţilor vârstnici li s-a administrat aceeaşi doză ca şi în cazul pacienţilor adulţi (Vezi „Utilizarea la adulţi”). Nu poate fi exclusă o sensibilitate mai mare la unele persoane vârstnice.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

ELONTRIL trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). Din cauza variabilităţii crescute a farmacocineticii la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza recomandată la aceşti pacienţi este de 150 mg o dată pe zi.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Doza recomandată la aceşti pacienţi este de 150 mg, o dată pe zi, deoarece, în cazul lor, bupropiona şi metaboliţii săi activi se pot acumula într-o proporţie mai mare decât în mod obişnuit (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Comprimatele ELONTRIL trebuie înghiţite întregi. Comprimatele nu trebuie tăiate, zdrobite sau mestecate deoarece acest lucru poate duce la creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse, inclusiv al convulsiilor.

Comprimatele ELONTRIL se pot administra cu sau fără alimente.

Întreruperea tratamentului

Deşi în studiile clinice cu ELONTRIL nu au fost observate reacţii la întreruperea tratamentului (evaluate mai degrabă ca evenimente raportate spontan decât pe scale de evaluare), se recomandă scăderea progresivă a dozelor. Bupropiona este un inhibitor selectiv al recaptării neuronale a catecolaminelor şi, din această cauză, nu poate fi exclusă apariţia unui efect de rebound sau a simptomelor de întrerupere observate la oprirea tratamentului.

Deoarece inhibitorii de monoaminooxidază A şi B stimulează, de asemenea, căile de metabolizare catecolaminergice, printr-un mecanism diferit de cel al bupropionei, este contraindicată administrarea concomitentă a ELONTRIL cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) (vezi pct. 4.3), deoarece există o posibilitate crescută de apariţie a reacţiilor adverse în urma administrării asociate. Între oprirea tratamentului cu inhibitori ireversibili ai MAO şi iniţierea tratamentului cu ELONTRIL trebuie să treacă o perioadă de cel puţin 14 zile. Pentru inhibitorii reversibili ai MAO este suficientă o perioadă de 24 de ore. Efectul bupropionei asupra altor medicamente Deşi nu sunt metabolizate de izoenzima CYP2D6, bupropiona şi metabolitul principal al acesteia, hidroxibupropiona, inhibă calea de metabolizare la nivelul CYP2D6. Administrarea concomitentă de bupropionă şi desipramină la voluntari sănătoşi cunoscuţi a fi metabolizatori rapizi prin intermediul izoenzimei CYP2D6 a determinat creşteri importante (de 2 – 5 ori) ale Cmax şi ASC ale desipraminei. CYP2D6 a fost inhibată timp de cel puţin 7 zile după administrarea ultimei doze de bupropionă. Tratamentul concomitent cu medicamente cu indice terapeutic îngust, care sunt predominat metabolizate de CYP2D6, trebuie iniţiat cu doza cea mai mică din intervalul de doze al medicamentului administrat concomitent. Astfel de medicamente includ unele antidepresive (de exemplu desipramină, imipramină), antipsihotice (de exemplu risperidonă, tioridazină), beta-blocante (de exemplu metoprolol), inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) şi antiaritmice de clasă I C (propafenonă, flecainidă). Dacă se adaugă ELONTRIL la schema terapeutică a unui pacient tratat deja cu un astfel de medicament, trebuie avută în vedere necesitatea scăderii dozei medicamentului administrat iniţial. În aceste cazuri, beneficiul aşteptat al tratamentului cu ELONTRIL trebuie comparat cu atenţie cu riscurile potenţiale. După punerea pe piață a medicamentului, au existat raportări de sindrom serotoninergic, o afecțiune care poate pune viața în pericol, atunci când ELONTRIL este administrat concomitent cu un medicament serotoninergic, cum sunt inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) sau inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (SNRI) (vezi pct. 4.4). Eficacitatea medicamentelor care necesită activare metabolică la nivel de CYP2D6 pentru a-şi exercita activitatea (de exemplu tamoxifen), poate fi redusă, dacă acestea sunt administrate concomitent cu inhibitori de CYP2D6, cum este bupropiona (vezi pct. 4.4). Deşi citalopramul (un ISRS) nu este metabolizat în principal de CYP2D6, într-un studiu, bupropiona a determinat creşterea Cmax şi ASC ale citalopramului cu 30%, respectiv 40%. Administrarea concomitentă a digoxinei cu bupropiona poate reduce valorile plasmatice ale digoxinei. Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, ASC 0-24 ore a digoxinei a scăzut, iar clearance-ul renal a crescut, pe baza unui studiu comparativ încrucişat. Medicii trebuie să cunoască faptul că valorile plasmatice ale digoxinei pot creşte după întreruperea administrării bupropionei şi pacienţii trebuie monitorizaţi pentru o posibilă toxicitate a digoxinei. Efectele altor medicamente asupra bupropionei Bupropiona este metabolizată la principalul său metabolit activ, hidroxibupropiona, în principal de către citocromul P450 CYP2B6 (vezi pct. 5.2). Administrarea concomitentă cu medicamente care pot influenţa metabolizarea bupropionei prin intermediul izoenzimei CYP2B6 (de exemplu, substraturi ale CYP2B6: ciclofosfamidă, ifosfamidă şi inhibitori ai CYP2B6: orfenadrină, ticlopidină, clopidogrel) poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de bupropionă şi concentraţii plasmatice mai mici ale metabolitului activ, hidroxibupropiona. Consecinţele clinice ale inhibării metabolizării bupropionei prin intermediul izoenzimei CYP2B6 şi modificările consecutive ale raportului concentraţiilor plasmatice de bupropionă – hidroxibupropionă nu sunt cunoscute în prezent. Deoarece bupropiona este metabolizată în proporţie mare, se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente a bupropionei cu medicamente cunoscute a fi inductoare metabolice (de exemplu carbamazepină, fenitoină, ritonavir, efavirenz) sau inhibitoare metabolice (de exemplu valproat), deoarece acestea pot influenţa eficacitatea şi siguranţa clinică a acesteia. Într-o serie de studii la voluntari sănătoşi, administrarea de ritonavir (100 mg de două ori pe zi sau 600 mg de două ori pe zi) sau utilizarea de ritonavir 100 mg plus lopinavir 400 mg de două ori pe zi au redus expunerea la bupropionă şi la principalii săi metaboliţi proporţional cu doza, cu aproximativ

20 - 80% (vezi pct. 5.2). În mod asemănător, efavirenz administrat în doză de 600 mg o dată pe zi,

timp de două săptămâni, a scăzut expunerea la bupropionă cu aproximativ 55% la voluntarii sănătoşi. Consecinţele clinice ale scăderii expunerii nu sunt cunoscute în totalitate, dar pot include o scădere a eficacităţii în cazul tratamentului episoadelor depresive majore. Acest efect se consideră a fi determinat de inducerea metabolizării bupropionei. Pacienţii trataţi cu oricare dintre aceste medicamente concomitent cu bupropiona pot necesita administrarea de doze crescute de bupropionă, dar doza maximă de bupropionă nu trebuie depăşită. Alte informaţii referitoare la interacţiuni Administrarea ELONTRIL la pacienţii trataţi concomitent cu levodopa sau amantadină se va face cu prudenţă. Date clinice limitate sugerează o incidenţă mai mare a reacţiilor adverse (de exemplu greaţă, vărsături şi evenimente neuropsihice – vezi pct. 4.8) la pacienţii trataţi cu bupropionă la care se administrează concomitent levodopa sau amantadină. Deşi datele clinice nu au identificat o interacţiune farmacocinetică între bupropionă şi alcool, au fost raportate cazuri rare de evenimente adverse neuropsihice sau de toleranţă scăzută la alcool la pacienţii care au consumat alcool în timpul tratamentului cu bupropionă. Consumul de alcool în timpul tratamentului cu ELONTRIL trebuie scăzut la minim sau evitat. Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică în cazul administrării concomitente a bupropionei şi a benzodiazepinelor. Pe baza studiilor efectuate in vitro cu privire la căile metabolice, nu există argumente pentru susţinerea unei astfel de interacţiuni. După administrarea concomitentă de bupropionă cu diazepam la voluntari sănătoşi, s-a înregistrat o sedare mai scăzută decât atunci când diazepamul a fost administrat în monoterapie. Nu a fost efectuată o evaluare sistematică a asocierii bupropionei cu antidepresive (cu excepţia desipraminei şi citalopramului), benzodiazepine (cu excepţia diazepamului) sau neuroleptice. De asemenea, experienţa clinică în cazul asocierii cu sunătoarea este limitată. Utilizarea concomitentă a ELONTRIL cu un plasture transdermic cu nicotină poate determina creşteri ale tensiunii arteriale.

Sarcina Unele studii epidemiologice privind rezultatele sarcinii în urma expunerii materne la bupropionă în primul trimestru de sarcină au raportat o asociere cu un risc crescut de apariţie a anumitor malformaţii congenitale cardiovasculare, în special defecte septale ventriculare şi defecte cardiace la nivelul tractului de ejecţie al ventriculului stâng. Aceste constatări nu sunt uniforme în toate studiile. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Elontril nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii necesită tratament cu bupropionă, iar tratamentele alternative nu sunt o opţiune. Alăptarea Bupropiona şi metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. Decizia cu privire la întreruperea alăptării sau întreruperea tratamentului cu Elontril trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru nou-născut/copil şi de beneficiul tratamentului cu Elontril pentru mamă. Fertilitatea Nu există date cu privire la efectul bupropionei asupra fertilităţii la om. Un studiu de reproducere la şobolani nu a identificat dovezi de afectare a fertilităţii (vezi pct. 5.3).