RCP · EDOXABAN STADA 30 mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): EDOXABAN STADA 30 mg
- Cod ATC: B01AF03
- Forma farmaceutică: comprimate filmate
- Concentrație: 30mg
- Deținătorul autorizației: GENEPHARM S.A. - GRECIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Prevenirea accidentului vascular cerebral și a emboliei sistemice
Doza recomandată este de 60 mg edoxaban o dată pe zi.
Tratamentul cu edoxaban la pacienții cu FANV trebuie continuat pe termen lung.
Tratamentul TVP, tratamentul EP și prevenirea TVP și EP recurente (TEV) Doza recomandată este de 60 mg edoxaban o dată pe zi după utilizarea inițială de anticoagulante parenterale timp de cel puțin 5 zile (vezi pct. 5.1). Edoxabanul și anticoagulantul parenteral inițial nu trebuie administrate concomitent.
Durata tratamentului pentru TVP și EP (tromboembolism venos, TEV) și pentru prevenirea TEV recurent trebuie individualizată după evaluarea atentă a beneficiului tratamentului raportat la riscul hemoragic (vezi pct. 4.4). O durată scurtă a tratamentului (de cel puțin 3 luni) trebuie să se bazeze pe factori de risc tranzitorii (de exemplu, intervenții chirurgicale recente, traumatisme, imobilizare), iar tratamentele mai lungi trebuie să se bazeze pe factorii de risc permanenți sau pe caracterul idiopatic al TVP sau EP.
Pentru FANV și TEV, doza recomandată este de 30 mg edoxaban o dată pe zi la pacienții cu unul sau mai mulți dintre următorii factori clinici:
• Insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei (ClCr) 15 – 50 ml/min)
• Greutate corporală scăzută ≤ 60 kg
• Utilizarea concomitentă a următorilor inhibitori ai glicoproteinei P (gp-P): ciclosporină, dronedaronă, eritromicină sau ketoconazol.
Tabelul 1: Rezumatul dozelor în cazul FANV și TEV (TVP și EP)
| Ghid rezumativ privind administrarea dozelor | ||
|---|---|---|
| Doza recomandată | 60 mg edoxaban o dată pe zi | |
| Doză recomandată pentru pacienții cu unul sau mai mulți dintre următorii factori clinici: | ||
| Insuficiență renală | Moderată sau severă (ClCr 15 – 50 ml/min) | 30 mg edoxaban o dată pe zi |
| Greutate corporală scăzută | ≤ 60 kg | |
| Inhibitori ai P-gp | Ciclosporină, dronedaronă, eritromicină, ketoconazol |
Omiterea administrării unei doze
Dacă o doză de edoxaban este omisă, aceasta trebuie administrată imediat, iar apoi trebuie să se continue în ziua următoare cu administrarea o dată pe zi, conform recomandărilor. Pacientul nu trebuie să utilizeze o doză dublă față de cea prescrisă în aceeași zi pentru a compensa o doză omisă. Trecerea la și de la edoxaban
Tratamentul anticoagulant continuu este important la pacienții cu FNAV și TEV. Pot exista situații care să justifice o schimbare a tratamentului anticoagulant (Tabelul 2).
Tabelul 2: Schimbarea tratamentului anticoagulant în FANV și TEV (TVP și EP)
| Trecerea la edoxaban | ||
|---|---|---|
| De la | La | Recomandare |
| Antagonist al vitaminei K (AVK) | Edoxaban | Opriți AVK și începeți administrarea de edoxaban atunci când raportul internațional normalizat (INR) este ≤ 2,5. |
| Anticoagulante orale altele decât AVK: • dabigatran • rivaroxaban • apixaban | Edoxaban | Opriți dabigatran, rivaroxaban sau apixaban și începeți administrarea edoxabanului la momentul următoarei doze de anticoagulant oral (vezi pct. 5.1) |
| Anticoagulante parenterale | Edoxaban | Aceste medicamente nu trebuie administrate simultan. Anticoagulant subcutanat (de ex. heparină cu greutate moleculară mică (HGMM), fondaparină): Opriți anticoagulantul subcutanat și începeți administrarea edoxabanului în momentul programat pentru administrarea următoarei doze de anticoagulant subcutanat. |
| Heparină nefracționată intravenoasă (HNF): Se întrerupe perfuzia și se începe edoxaban după 4 ore. |
| Trecerea de la edoxaban | ||
|---|---|---|
| De la | La | Recomandare |
| Edoxaban | AVK | Există potențialul de anticoagulare inadecvată în timpul trecerii de la edoxaban la AVK. În timpul oricărei treceri la un anticoagulant alternativ, trebuie să se asigure anticoagularea adecvată continuă. Opțiune orală: Pentru pacienții care iau în prezent o doză de 60 mg, administrați o doză de edoxaban de 30 mg o dată pe zi împreună cu o doză corespunzătoare de AVK. Pentru pacienții care iau în prezent o doză de 30 mg (pentru unul sau mai mulți dintre următorii factori clinici: insuficiență renală moderată până la severă (ClCr 15 – 50 ml/min), greutate corporală scăzută sau utilizarea împreună cu anumiți inhibitori ai gp-P), administrați o doză de edoxaban de 15 mg o dată pe zi împreună cu o doză corespunzătoare de AVK. Pacienții nu trebuie să ia o doză de încărcare de AVK pentru a atinge rapid un INR stabil între 2 și 3. Se recomandă să luați în considerare doza de întreținere de AVK și dacă pacientul a luat înainte o AVK sau utilizați algoritmul de tratament cu AVK în funcție de INR-ul |
| Trecerea de la edoxaban | ||
|---|---|---|
| De la | La | Recomandare |
| valid, în conformitate cu ghidurile de practică locale. Odată ce INR ≥ 2,0, edoxabanul trebuie întrerupt. Majoritatea pacienților (85%) trebuie să poată atinge un INR ≥ 2,0 în 14 zile de administrare concomitentă de edoxaban și AVK. După 14 zile, se recomandă oprirea edoxaban și titrarea în continuare a dozei de AVK pentru a obține un INR între 2 și 3. Se recomandă ca, în primele 14 zile de tratament concomitant, INR să fie determinat de cel puțin 3 ori, chiar înainte de de a lua doza zilnică de edoxaban, pentru a reduce la minimum influența edoxaban asupra determinărilor INR. Administrarea concomitentă de edoxaban și AVK poate crește INR-ul după doza de edoxaban cu până la 46%. Opțiune parenterală: Opriți edoxaban și administrați anticoagulantul parenteral și AVK la momentul stabilit pentru următoarea doză de edoxaban. Odată ce este obținut un INR ≥ 2,0, anticoagulantul parenteral trebuie oprit şi se continuă cu AVK. | ||
| Edoxaban | Anticoagulante orale, altele decât AVK | Opriți edoxaban și începeți tratamentul cu anticoagulantul altul decât AVK la momentul stabilit pentru următoarea doză de edoxaban. |
| Edoxaban | Anticoagulante parenterale | Aceste medicamente nu trebuie administrate simultan. Opriți edoxaban și începeți anticoagulantul parenteral la momentul stabilit pentru următoarea doză de edoxaban. |
Categorii speciale de pacienți
Vârstnici
Nu este necesară scăderea dozei (vezi pct. 5.2).
Insuficiență renală
Funcția renală trebuie evaluată în cazul tuturor pacienților, prin calcularea ClCr înainte de inițierea tratamentului cu edoxaban, pentru a exclude pacienții cu boală renală în stadiu terminal (adică ClCr < 15 ml/min), pentru a utiliza doza corectă de edoxaban la pacienții cu ClCr 15 – 50 ml/min (30 mg o dată pe zi), la pacienții cu ClCr > 50 ml/min (60 mg o dată pe zi), precum și pentru a decide asupra utilizării edoxabanului la pacienții cu valori crescute ale ClCr (vezi pct. 4.4).
De asemenea, funcția renală trebuie evaluată atunci când se suspectează o modificare a funcției renale în timpul tratamentului (de exemplu, hipovolemie, deshidratare, precum și în cazul utilizării concomitente a anumitor medicamente).
Metoda utilizată pentru a estima funcția renală (ClCr în ml/min) în timpul dezvoltării clinice a edoxabanului a fost metoda Cockcroft-Gault. Formula este următoarea:
• Pentru creatinină în µmol/l:
1,23 × (140-vârsta [în ani]) × greutate [kg] (× 0,85 la femeie) creatinină serică [µmol/l]
• Pentru creatinină în mg/dl:
(140vârsta [în ani]) × greutate [kg] (× 0,85 la femeie) 72 x creatinină serică [mg/dl]
Această metodă este recomandată pentru evaluarea valorilor ClCr ale pacienților înainte și în timpul tratamentului cu edoxaban.
La pacienții cu insuficiență renală ușoară (ClCr > 50 – 80 ml/min), doza de edoxaban recomandată este de 60 mg o dată pe zi.
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (ClCr 15 – 50 ml/minut), doza de edoxaban recomandată este de 30 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).
La pacienții cu boală renală în stadiu terminal (BRST) (ClCr < 15 ml/minut) sau care fac dializă, administrarea edoxabanului nu este recomandată (vezi pct. 4.4. și 5.2)
Insuficiență hepatică
Edoxabanul este contraindicat la pacienții cu afecțiuni hepatice asociate cu coagulopatie și risc hemoragic semnificativ clinic (vezi pct. 4.3).
La pacienții cu insuficiență hepatică severă, administrarea edoxabanului nu este recomandată (vezi pct. 4.4 și 5.2).
La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, doza de edoxaban recomandată este de 60 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2). Edoxabanul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (vezi pct. 4.4).
Pacienții cu enzime hepatice crescute (alanin aminotransferază (ALT) sau aspartat aminotransferază (AST) > 2 x limita superioară a normalului (LSN)) sau cu bilirubină totală ≥ 1,5 x LSN au fost excluși din studiile clinice. Prin urmare, edoxabanul trebuie utilizat cu precauție la această grupă de pacienți (vezi pct. 4.4 și 5.2). Înainte de inițierea tratamentului cu edoxaban trebuie efectuate teste ale funcției hepatice.
Greutate corporală
Pentru pacienții cu greutatea corporală ≤ 60 kg, doza de edoxaban recomandată este de 30 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).
Sex
Nu este necesară scăderea dozei (vezi pct. 5.2).
Utilizarea concomitentă a Edoxaban Stada cu inhibitori ai glicoproteinei P (gp-P) Doza de Edoxaban Stada recomandată pacienților cărora li se administrează concomitent Edoxaban Stada și următorii inhibitori ai gp-P: ciclosporină, dronedaronă, eritromicină sau ketoconazol este de 30 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.5). Nu este necesară reducerea dozei în cazul administrării concomitente de amiodaronă, chinidină sau verapamil (vezi pct. 4.5).
Utilizarea edoxaban împreună cu alți inhibitori ai gp-P, care includ inhibitori ai proteazei HIV, nu a fost studiată.
Pacienți supuși cardioversiei
Edoxaban Stada poate fi inițiat sau continuat la pacienții care ar putea necesita cardioversie. Pentru cardioversia ghidată cu ecocardiogramă transesofagiană (ETE) la pacienții netratați anterior cu anticoagulante, tratamentul cu Edoxaban Stada trebuie început cu cel puțin 2 ore înainte de cardioversie, pentru a asigura anticoagularea adecvată (vezi pct. 5.1 și 5.2). Cardioversia trebuie să se efectueze nu mai târziu de 12 ore după administrarea dozei de Edoxaban Stada în ziua procedurii. Pentru toți pacienții supuși cardioversiei: Trebuie să se solicite confirmarea că pacientul a luat Edoxaban Stada conform prescripției, înainte de cardioversie. Deciziile cu privire la inițierea și durata tratamentului trebuie să respecte ghidurile existente pentru tratamentul cu anticoagulante la pacienții supuși cardioversiei.
Copii și adolescenți
Edoxabanul nu este recomandat la copii și adolescenți, începând de la naștere până la vârsta de 18 ani, cu eveniment confirmat de TEV (EP și/sau TVP), deoarece eficacitatea nu a fost stabilită. Datele disponibile la pacienţii cu TEV sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 şi 5.2.
Mod de administrare
Administrare orală.
Edoxabanul poate fi administrat împreună cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).
În cazul pacienților care nu pot înghiți comprimate întregi, comprimatele de Edoxaban Stada pot fi zdrobite și amestecate cu 75 ml de apă sau cu 2 linguri de piure de mere și administrate imediat pe cale orală (vezi pct. 5.2).
Ca alternativă, comprimatele de Edoxaban Stada pot fi zdrobite și suspendate în 75 ml de apă și administrate imediat prin intermediul unei sonde nazogastrice sau sonde gastrice de alimentare, după care trebuie purjate cu 55 ml de apă (vezi pct. 5.2). Comprimatele zdrobite de Edoxaban Stada sunt stabile în apă și în piure de mere timp de până la 4 ore.
Interacțiuni
Edoxabanul este absorbit predominant în tractul gastrointestinal (GI) superior. Astfel, medicamentele sau condițiile patologice care cresc viteza de golire a conținutului gastric și motilitatea intestinală au potențialul de a reduce dizolvarea și absorbția edoxabanului. Inhibitori ai gp-P Edoxabanul este un substrat pentru transportorul de eflux gp-P. În cadrul studiilor farmacocinetice (FC), administrarea concomitentă a edoxabanului cu inhibitori ai gp-P, ciclosporină, dronedaronă, eritromicină, ketoconazol, chinidină sau verapamil, a avut ca rezultat creșterea concentrațiilor plasmatice ale edoxabanului. Utilizarea concomitentă a edoxabanului cu ciclosporină, dronedaronă, eritromicină sau ketoconazol impune o scădere a dozei la 30 mg o dată pe zi. Utilizarea concomitentă a edoxabanului cu chinidină, verapamil sau amiodaronă nu impune scăderea dozei pe baza datelor clinice (vezi pct. 4.2). Utilizarea edoxabanului împreună cu alți inhibitori ai gp-P, inclusiv inhibitori ai proteazei virusului imunodeficienței umane (HIV), nu a fost studiată. Doza de edoxaban 30 mg o dată pe zi trebuie administrată în timpul utilizării concomitente cu următorii inhibitori ai gp-P: • Ciclosporină: Administrarea simultană a unei doze unice de ciclosporină 500 mg și a unei doze unice de edoxaban 60 mg a crescut ASC și concentrația serică maximă (Cmax) pentru edoxaban cu 73% și, respectiv, cu 74%. • Dronedaronă: Administrarea de dronedaronă 400 mg de două ori pe zi timp de 7 zile, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 5, a crescut ASC și Cmax pentru edoxaban cu 85% și, respectiv, cu 46% • Eritromicină: Administrarea de eritromicină 500 mg de patru ori pe zi timp de 8 zile, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 7, a crescut ASC și Cmax pentru edoxaban cu 85% și, respectiv, cu 68%. • Ketoconazol: Administrarea de ketoconazol 400 mg o dată pe zi timp de 7 zile, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 4, a crescut ASC și Cmax pentru edoxaban cu 87% și, respectiv, cu 89%. Doza de edoxaban 60 mg o dată pe zi este recomandată în timpul utilizării concomitente cu următorii inhibitori ai gp-P: • Chinidină: Administrarea de chinidină 300 mg o dată pe zi în zilele 1 și 4 și de trei ori pe zi în zilele 2 și 3, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 3, a crescut ASC pentru edoxaban pe parcursul a 24 ore cu 77% și, respectiv, Cmax pentru edoxaban cu 85%. • Verapamil: Administrarea de verapamil 240 mg o dată pe zi timp de 11 zile, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 10, a crescut ASC și Cmax pentru edoxaban cu aproximativ 53%. • Amiodaronă: Administrarea concomitentă de amiodaronă 400 mg o dată pe zi și edoxaban
60 mg o dată pe zi a crescut ASC cu 40% și Cmax cu 66%. Acest lucru nu a fost considerat
semnificativ din punct de vedere clinic. În cadrul studiului ENGAGE AF-TIMI 48 privind FANV, rezultatele de eficacitate și siguranță au fost similare la subiecții cu sau fără administrare concomitentă de amiodaronă. • Claritromicină: Administrarea de claritromicină (500 mg de două ori pe zi) timp de 10 zile, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 9, a crescut ASC şi Cmax pentru edoxaban cu aproximativ 53% și, respectiv, 27%. Inductori ai gp P Administrarea concomitentă de edoxaban și rifampicină, un inductor al gp P, a determinat o scădere a valorilor medii ale ASC și o scurtare a timpului de înjumătățire pentru edoxaban, cu posibila scădere a efectelor farmacodinamice ale acestuia. Utilizarea concomitentă de edoxaban și alți inductori ai gp-P (de exemplu, fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau sunătoare) poate duce la scăderea concentrațiilor plasmatice ale edoxabanului. Edoxabanul trebuie utilizat cu precauție în cazul administrării concomitente de inductori ai gp-P. Substraturi ale gp-P Digoxină Administrarea de edoxaban 60 mg o dată pe zi în zilele 1 până la 14, concomitent cu administrarea mai multor doze zilnice de digoxină 0,25 mg de două ori pe zi (zilele 8 și 9) și 0,25 mg o dată pe zi (zilele 10 până la 14), a crescut Cmax pentru edoxaban cu 17%, fără niciun efect semnificativ asupra ASC sau clearance-ului renal la starea de echilibru. Atunci când au fost examinate, de asemenea, efectele edoxabanului asupra farmacocineticii digoxinei, Cmax pentru digoxină a crescut cu aproximativ 28% și ASC cu 7%. Această creștere nu a fost considerată semnificativă clinic. Nu este necesară modificarea dozei atunci când edoxabanul este administrat împreună cu digoxină. Anticoagulante, antiagregante plachetare, AINS și ISRS/IRSN Anticoagulante: Administrarea concomitentă a edoxabanului împreună cu alte anticoagulante este contraindicată, din cauza riscului crescut de sângerare (vezi pct. 4.3). AAS Administrarea concomitentă de AAS (100 mg sau 325 mg) și edoxaban a crescut timpul de sângerare în raport cu oricare dintre aceste medicamente administrate în monoterapie. Administrarea concomitentă a unei doze ridicate de AAS (325 mg) a crescut Cmax și ASC la starea de echilibru pentru edoxaban cu 35% și, respectiv, cu 32%. Administrarea concomitentă cronică a dozelor crescute de AAS (325 mg) împreună cu edoxaban nu este recomandată. Administrarea concomitentă a dozelor de AAS mai mari de 100 mg trebuie efectuată numai sub supraveghere medicală. În cadrul studiilor clinice, utilizarea concomitentă de AAS (doză scăzută ≤ 100 mg/zi), alte medicamente antiagregante plachetare și tienopiridine a fost permisă și a avut ca rezultat o creștere de aproximativ 2 ori a sângerării majore, comparativ cu absența utilizării concomitente, deși aceasta a apărut într-o măsură similară în grupurile cu edoxaban și cele cu warfarină (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitentă a unei doze scăzute de AAS (≤ 100 mg) nu a afectat expunerea maximă sau totală a edoxabanului, nici după doza unică, nici la starea stabilă. Edoxabanul poate fi administrat concomitent cu doze scăzute de AAS (≤ 100 mg/zi). Inhibitori ai trombocitelor: În cadrul studiului ENGAGE AF-TIMI 48, utilizarea concomitentă a monoterapiei cu tienopiridine (de exemplu, clopidogrel) a fost permisă și a avut ca rezultat o creștere a sângerării, relevantă din punct de vedere clinic, deși s-a înregistrat un risc de sângerare mai scăzut în asociere cu edoxabanul, comparativ cu warfarina (vezi pct. 4.4). Experiența privind utilizarea edoxabanului împreună cu tratamentul antiplachetar dual sau cu medicamente fibrinolitice este foarte limitată. AINS Administrarea concomitentă a naproxenului și edoxabanului a crescut timpul de sângerare în raport cu oricare dintre aceste medicamente administrate în monoterapie. Naproxen nu a avut niciun efect asupra Cmax și ASC pentru edoxaban. În cadrul studiilor clinice, administrarea concomitentă de AINS a avut ca rezultat o creștere a sângerării, relevantă din punct de vedere clinic. Utilizarea cronică de AINS împreună cu edoxaban nu este recomandată. ISRS/IRSN Ca și în cazul altor anticoagulante, există posibilitatea ca pacienții să prezinte risc crescut de sângerare în cazul utilizării concomitente cu ISRS sau IRSN din cauza efectului raportat al acestora asupra trombocitelor (vezi pct. 4.4). Efectul edoxabanului asupra altor medicamente Edoxabanul a crescut Cmax pentru digoxina administrată concomitent cu 28%; cu toate acestea, ASC nu a fost afectată. Edoxabanul nu a avut niciun efect asupra Cmax și ASC pentru chinidină. Edoxabanul a scăzut Cmax și ASC pentru verapamilul administrat concomitent cu 14% și, respectiv, 16%.
Sarcină și alăptare
Femeile cu potențial fertil Femeile cu potențial fertil trebuie să evite să rămână gravide în timpul tratamentului cu edoxaban. Sarcina Siguranța și eficacitatea edoxabanului nu au fost stabilite la femeile gravide. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Din cauza potențialului de efecte toxice asupra funcției de reproducere, riscului intrinsec de sângerare și dovezilor conform cărora edoxabanul trece în placentă, Edoxaban Stada este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Alăptarea Siguranța și eficacitatea edoxabanului nu au fost stabilite la femeile care alăptează. Datele provenite de la animale indică faptul că edoxabanul se elimină în laptele uman. Prin urmare, Edoxaban Stada este contraindicat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratament. Fertilitatea Nu s-au efectuat studii specifice cu edoxaban la om, pentru a se evalua efectele asupra fertilității. În cadrul unui studiu privind fertilitatea la masculi și femele de șobolan, nu s-au observat efecte (vezi pct. 5.3).
