RCP · DOXICICLINA ARENA 100 mg

Doze

Adulţi: doza uzuală recomandată pentru tratamentul infecţiilor acute este de 200 mg doxiciclină pe zi (administrată ca doză unică sau câte 100 mg la interval de 12 ore), urmată de o doză de întreţinere de 100 mg pe zi în zilele următoare.

În cazul infecţiilor mai severe (în special în infecţiile cronice la nivelul tractului urinar), se recomandă administrarea a 200 mg doxiciclină pe zi pe tot parcursul perioadei de tratament.

Acnee

Doza uzuală recomandată este de 50 mg doxiciclină, administrată o dată pe zi, timp de 6-12 săptămâni.

Infecţiile gonococice necomplicate endocervicale, rectale sau uretrale necomplicate: se recomandă 100 mg doxiciclină, administrată de două ori pe zi, timp de 7 zile.

Orhiepididimite acute determinate de Chlamydia trachomatis sau Neisseria gonorrhoeae: 100 mg doxiciclină, administrată de două ori pe zi, timp de 10 zile.

Sifilis primar şi secundar: 300 mg doxiciclină pe zi în 2-3 prize, timp de 10 zile.

Febrele recurente şi tifosul exantematic: 100 mg doxiciclină sau 200 mg doxiciclină, în funcţie de severitatea afecţiunii.

Malarie determinată de Plasmodium falciparum rezistentă la clorochine: 200 mg doxiciclină pe zi, timp de 7 zile; se asociază întotdeauna un schizontocid cu acţiune rapidă, de exemplu chinina. Doza de chinină recomandată variază în funcţie de zona geografică.

Pentru tratamentul şi profilaxia holerei la adulţi: doza recomandată este de 300 mg în doză unică.

Pentru prevenirea diareei călătorilor la adulţi: 200 mg doxiciclină, în prima zi de călătorie (administrată ca doză unică sau 100 mg doxiciclină la interval de 12 ore), urmate de 100 mg doxiciclină pe zi pe tot parcursul sejurului. Nu există date privind administrarea profilactică mai mult de 21 de zile.

Leptospiroză: doza recomandată este de 100 mg doxiciclină, administrată de două ori pe zi, timp de 7 zile.

Copii şi adolescenţi

Doxiciclină Arena nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani din motive legate de probleme referitoare la siguranţă (vezi pct. 4.3 şi 4.4.).

Mod de administrare

Pentru a reduce riscul iritaţiei şi ulceraţiei esofagiene, capsulele trebuie înghiţite întregi cu mult lichid, în ortostatism sau în poziţie şezândă.

Dacă apare iritaţie gastrică, se recomandă administrarea doxiciclinei cu alimente.

Durata tratamentului

Tratamentul trebuie continuat cel puţin 24-48 de ore după remisia simptomelor şi febrei. În infecţiile streptococice, tratamentul trebuie continuat încă 10 zile pentru prevenirea apariţiei RAA sau glomerulonefritei.

Nu se recomandă administrarea sistemică a retinoizilor în timpul tratamentului cu doxiciclină (creşte riscul hipertensiunii arteriale intracraniene). Anticonvulsivantele cu efect inductor enzimatic scad concentraţia plasmatică a doxiciclinei prin creşterea metabolizării hepatice a acesteia. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminarea doxiciclinei poate fi redus la pacienţii cărora li se administrează concomitent barbiturice, carbamazepină sau fenitoină. Se va lua în considerare creşterea dozei zilnice de doxiciclină. Didanosina scade absorbţia digestivă a doxiciclinei datorită creşterii pH-ului gastric. Este indicată un interval de peste 2 ore între administrarea didanosinei şi doxiciclinei. Sărurile de fier administrate oral scad absorbţia digestivă a doxiciclinei (prin formarea de complexe neresorbabile). Este recomandată administrarea sărurilor de fier la intervale de 2 – 3 ore de la administrarea dozei de doxiciclină. Absorbţia doxiciclinei din tractul gastro-intestinal este scăzută de ionii bi- sau trivalenţi, cum sunt cei de aluminiu, magneziu (aflat, de exemplu, în antiacide), calciu, produse cu care formează chelaţi neabsorbabili. S-a raportat creşterea timpului de protrombină la pacienţii care au luat warfarină împreună cu doxiciclină. Tetraciclinele scad activitatea protrombinei plasmatice, potenţează efectele anticoagulantelor cumarinice. Dacă doxiciclina este administrată în asociere cu aceste medicamente, este necesară monitorizarea parametrilor coagulării, inclusiv INR, şi, dacă este necesar, vor fi reduse dozele de medicamente anticoagulante. Trebuie avută mereu în vedere posibilitatea unui risc crescut de evenimente hemoragice. Doxiciclina potenţează efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor antidiabetice cu administrare orală şi al insulinei. De asemenea, poate modifica rezultatele dozării glucozei şi catecolaminelor în urină (vezi şi pct. 4.4.). Acţiunea bactericidă a beta-lactaminelor poate fi inhibată de tetracicline. Alcoolul etilic scade timpul de înjumătăţire plasmatică al doxiciclinei. Doxiciclina poate creşte concentraţia plasmatică a ciclosporinei. Administrarea concomitentă a celor două medicamente necesită monitorizarea concentraţiilor plasmatice. Anestezia cu metoxifluran în timpul administrării de tetracicline poate duce la apariţia nefrotoxicităţii, care poate fi letală. Doxiciclina poate modifica rezultatele dozării catecolaminelor urinare, determinând valori falspozitive datorită interferenţei cu testele de fluorescenţă. Tetraciclinele scad concentraţiile plasmatice ale estrogenilor, respectiv micşorează eficacitatea contraceptivelor orale care îi conţin. În consecinţă, se recomandă utilizarea unor măsuri contraceptive suplimentare (non-hormonale) în timpul tratamentului şi încă 7 zile după întreruperea tratamentului.

Sarcina Studiile la animale nu au demonstrat efecte teratogene ale doxiciclinei. În absenţa efectelor teratogene la animale, este puţin probabilă apariţia unui efect malformativ la om. În clinică, utilizarea tetraciclinelor într-un număr limitat de sarcini nu a determinat apariţia niciunei malformaţii. Totuşi, sunt necesare studii complementare pentru a evalua corect consecinţele unei expuneri la doxiciclină în timpul sarcinii. Administrarea de tetracicline în timpul trimestrului II şi III de sarcină a expus fătul riscului de colorare a dentiţiei de lapte. În consecinţă, nu este indicată administrarea tetraciclinelor în timpul primului trimestru de sarcină. Începând cu trimestrul II de sarcină este contraindicată administrarea doxiciclinei. Alăptarea Deoarece doxiciclina se excretă în lapte, trebuie avută în vedere fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.