RCP · DOBUTAMINA ADMEDA 250 mg

Doza de dobutamină trebuie ajustată individual!

Pentru administrarea dobutaminei se recomandă utilizarea pompei de perfuzie (de elecţie atunci când există această posibilitate) sau a perfuzorului. Ritmul de administrare al perfuziei trebuie ajustat în funcţie de răspunsul pacientului la tratament şi de apariţia reacţiilor adverse.

Adulţi Majoritatea pacienţilor adulţi răspund la doze între 2,5 - 10 µg dobutamină/kg şi minut. În cazuri particulare au fost administrate doze de până la 40 µg dobutamină/kg şi minut.

Copii S-au utilizat doze între 1 – 15 µg dobutamină/kg şi minut. A fost evidenţiat faptul că doza minimă eficace este mai mare la copii decât la adulţi. Se recomandă prudenţă la doze mari, deoarece a fost, de asemenea, evidenţiat faptul că doza maximă tolerată este mai mică la copii decât la adulţi. Majoritatea reacţiilor adverse au fost observate la doze mai mari sau egale cu 7,5 µg/kg şi minut (în special tahicardia). De aceea, dozele pentru copii trebuie determinate cu atenţie, ţinându-se cont de ”fereastra terapeutică” mai îngustă la copii. Se recomandă scăderea progresivă a dozei înainte de întreruperea administrării Dobutamin Admeda.

Tabelele indică debitul perfuziei pentru doze diferite la concentraţii iniţiale diferite. Dozele pentru pompe de perfuzie: 1 fiolă a 50 ml solutie perfuzabilă conţinând 250 mg Interval de dozaj dobutamină Debit în ml/oră (ml/min) Greutatea pacientului

5 µg/kg/min

(ml/min)

Dozele pentru perfuzor: 1 fiolă a 50 ml conţinând 250 mg dobutamină la 500 ml soluţie pentru perfuzie Interval de dozaj Debit în ml/oră (picături/min)* Greutatea corporală a pacientului

2 * În cazul în care concentraţia este dublată (de ex. 2 x 250 mg dobutamină în 500 ml soluţie pentru perfuzie sau 250 mg dobutamină în 250 ml soluţie pentru perfuzie), debitul de perfuzie trebuie redus la jumătate.

Datorită timpului de înjumătăţire scăzut al Dobutamin Admeda 250 mg/50 ml soluţie perfuzabilă aceasta trebuie administrată în perfuzie intravenoasă continuă.

În timpul administrării de Dobutamin Admeda 250 mg/50 ml soluţie perfuzabilă trebuie monitorizate cu atenţie frecvenţa cardiacă, ritmul cardiac, presiunea arterială, debitul urinar şi rata de perfuzie. Ori de câte ori este posibil se vor monitoriza debitul cardiac, presiunea venoasă centrală (PVC) şi presiunea capilară pulmonară postcapilară (PCP).

Tratamentul cu dobutamină nu trebuie întrerupt brusc, ci trebuie întreruptă brusc pentru a evita fenomenul de rebound.

Ecocardiografia de stress la dobutamină Administrarea pentru efectuarea ecocardiografiei de stres se face utilizând doze mai mari decât cele terapeutice, prin creşterea treptată a ratei de perfuzie a dobutaminei. În cea mai frecventă schemă de dozaj (vezi tabelul de mai jos) doza de iniţiere este de 5 μg/kg şi min dobutamină. Până la atingerea concentraţiei plasmatice necesară diagnosticului (vezi, de asemenea, modul şi durata administrării prezentată mai jos) doza este crescută la fiecare 3 minute la 10, 20, 30, 40 μg/kg şi min.

În cazul în care nu se atinge obiectivul final, se administrează atropină sulfat 0,25 - 2 mg, în doze fracţionate de 0,25 - 0,5 mg la intervale de 1 minut pentru a creşte ritmul cardiac. Alternativ rata de infuzie a dobutaminei poate fi crescută la 50 μg/kg şi min. Pentru schemele alternative de dozaj se corelează doza maximă a dobutaminei (până la 50 μg/kg şi min) cu doza maximă de atropină (până la 2 mg) şi intervalul la care se administrează atropina.

3 Schema de dozaj Ecocardiografia de stress la dobutamină

0 5

---

---

3 10

---

---

6 20 ---

---

9 30 ---

---

12 40

---

---

15 0,25

--- 0,25

--- 0,25

--- 0,25

Experienţa administrării la copii şi adolescenţi este limitată la tratamentul pacienţilor care au necesitat un tratament inotrop pozitiv. 4 Mod de administrare şi durata administrării

Instrucţiuni în privinţa reconstituirii soluţiei perfuzabile Dobutamina este recomandată doar pentru utilizare în perfuzie intravenoasă. Nu necesită diluare suplimentară.

Dobutamin Admeda poate fi utilizata diluată în perfuzie intravenoasă. Stabilitatea chimică și fizică dupp diluare a fost testată pentru următoarele soluții cu următorul rezultat: • Soluție izotonică de clorură de sodiu: stabilă timp de 24 ore la 25°C. • Soluție Ringer lactat: stabilă timp de 6 ore la 25°C.

Soluţiile care conţin Dobutamin Admeda pot avea o culoare roz care se accentuează cu trecerea timpului. Aceasta se datorează oxidării uşoare a substanţei active, dar nu afectează semnificativ efectul dobutaminei dacă sunt respectate corect instrucţiunile de păstrare. Este posibil să apară un miros sulfuros pentru o perioadă scurtă de timp după ce fiola este deschisă. Acesta nu afectează calitatea medicamentului. Durata perfuziei cu dobutamină depinde de starea clinică a pacientului şi va fi stabilită de medic.

Datorită timpului de înjumătăţire scăzut al dobutaminei aceasta trebuie administrată în perfuzie intravenoasă continuă.

Atunci când se opreşte tratamentul cu dobutamină, doza trebuie redusă treptat.

Ecocardiografia de stres la dobutamină: Dobutamin Admeda va fi utilizată pentru testarea în scop diagnostic a ischemiei şi vitalităţii miocardice doar de către un medic cu experienţă adecvată în testele cardiologice de stres şi terapia intensivă. Este necesară monitorizarea continuă ecocardiografică a tuturor regiunilor cardiace împreună cu monitorizarea ECG şi a tensiunii arteriale. Trebuie să fie disponibile echipament de monitorizare şi medicaţie de urgenţă (de exemplu defibrilator, beta-blocante, nitraţi, etc.) şi personal instruit pentru resuscitare în cazul în care aceasta ar fi necesară.

Încărcarea cu Dobutamin Admeda, ca parte a testării în scop diagnostic a ischemiei şi viabilităţii miocardice, trebuie întreruptă dacă s-a atins doza maximă recomandată sau dacă apare unul din următoarele semne: - noi modificări ale cineticii segmentare la mai mult de 1 segment (modelul cu 16 segmente), - la atingerea frecvenţei cardiace ţintă [(220-vârsta) x 85%], - creşterea volumului telesistolic, - aritmii cu potenţial evolutiv (de exemplu apariţia cupletelor, salve ventriculare, etc.) - tulburări de conducere cu potenţial evolutiv, - tulburări de repolarizare (sugestive de ischemie – segment izoelectric sau subdenivelarea descendentă a segmentului ST cu peste 0,2 mV la un interval de 60 – 80 ms după punctul J, supradenivelarea ST evolutivă sau monofazică cu peste 0,1 mV la pacienţii fără infarct miocardic în antecedente), - creşterea valorilor tensiunii arteriale (de exemplu > 220 mmHg sistolică şi > 120 mmHg diastolică), - scăderea valorilor presiunii arteriale cu mai mult de 20 mmHg, - simptome evolutive (durere anginoasă, dispnee) - apariţia şi accentuarea vertijului, - apariţia ataxiei, - atingerea dozei maxime. După oprirea perfuziei pacientul trebuie monitorizat până la stabilizarea stării clinice a acestuia. Dacă în timpul utilizării în scop diagnostic a dobutaminei apar complicaţii severe (vezi pct.4.8), perfuzia trebuie întreruptă imediat şi trebuie asigurat accesul la oxigen şi ventilaţie.

Datorită inhibiţiei competitive la nivelul receptorilor, efectele simpatomimetice ale dobutaminei pot fi scăzute prin administrarea concomitentă cu beta-blocante. De asemenea, consecutiv asocierii pot determina vasoconstricţie periferică cu creşterea consecutivă a tensiunii arteriale. În cazul inhibării concomitente a receptorilor alfa, efectele dominante beta-mimetice, pot determina tahicardie şi vasodilataţie periferică. Utilizarea concomitentă a dobutaminei cu vasodilatatoare care acţionează predominant la nivel venos (de exemplu nitraţi, nitroprusiat de sodiu) poate determina creşterea debitului cardiac ca şi rezistenţă periferică vasculară şi presiune de umplere ventriculară scăzute comparativ cu utilizarea în monoterapie. Administarea dobutaminei la pacienţii cu diabet zaharat poate determina creşterea necesarului de insulină; de aceea, valorile glicemiei la aceşti pacienţi trebuie verificate la iniţierea tratamentului cu dobutamină, şi, după caz, debitul perfuziei se poate modifica sau se poate întrerupe perfuzia. Dacă este necesar, se va ajusta doza de insulină . Administrarea concomitentă de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (de exemplu captopril) şi doze crescute de dobutamină, poate duce la o creştere a debitului cardiac însoţită de un consum crescut de oxigen la nivel miocardic. În acest caz, au fost raportate apariţia durerilor anginoase şi a aritmiilor. Dobutamina poate fi utilă în asociere cu dopamina în caz de tulburări ale funcţiei ventriculare, creşterea presiunii de umplere a ventriculilor cu sau fără creşterea rezistenţei vasculare sistemice. Asocierea dobutaminei cu dopamina- dependent de doza de dopamină şi în contrast cu utilizarea dopaminei în monoterapie- determină o creştere mai pronunţată a tensiunii arteriale, iar presiunea de umplere ventriculară scade sau se menţine nemodificată. Dobutamina poate interfera cu metoda de analiză HPLC utilizând cloramfenicol. Atunci când dobutamina este administrată împreună cu anestezice inhalatorii este necesară o atenţie deosebită deoarece poate creşte excitabilitatea miocardului şi riscul de apariţie a extrasistolelor ventriculare. Ecocardiografia de stres la dobutamină În cazul în care pacientul a primit anterior tratament antianginos (în special medicamente care scad frecvenţa cardiacă precum beta-blocantele) reacţia ischemică la stresul indus farmacologic poate fi diminuată sau chiar absentă. În general se evită administrarea tratamentului antianginos cu 12 ore înainte de efectuarea echocardiografiei de stres cu dobutamină. Când atropina este administrată concomitent cu doze mari de dobutamină (conform schemei de administrare) pot fi observate următoarele: datorită prelungirii duratei protocolului ecocardiografiei de stres, doza totală mare de dobutamină şi administrarea concomitentă de atropină creşte riscul reacţiilor adverse.

Studiile la animal nu indică apariţia unui efect teratogen, dar s-a remarcat fetotoxicitate. Având în vedere absenţa efectului teratogen la animale, nu este de aşteptat apariţia de malformaţii la om. În studii desfăşurate la două specii de animale, substanţele responsabile pentru apariţia malformaţiilor la specia umană s-au dovedit teratogene la animale. Deoarece nu sunt date disponibile referitoare la siguranţa utilizării în timpul sarcinii şi nu se ştie dacă dobutamina traversează placenta, Dobutamin Admeda poate fi utilizat la gravide doar dacă este absolut necesar, după analiza raportului risc potenţial fetal/beneficiu matern şi dacă nu există alt tratament cu risc mai mic. Nu se ştie dacă dobutamina se excretă în lapte, de aceea sunt necesare măsuri de precauţie. Dacă tratamentul cu dobutamină la mamă este necesar în timpul alăptării, aceasta trebuie întreruptă pe durata tratamentului.