RCP · DIOXID DE CARBON SIAD 100%

Doze

În cazul în care dioxidul de carbon este utilizat pentru inhalație, gazul este amestecat cu oxigen. Concentrația de dioxid de carbon trebuie să fie de 5-8 % v/v. Pentru studiile clinice se poate utiliza o concentrație mai mare.

La examinarea cavităților se folosește dioxidul de carbon ca gaz de insuflație (100 % v/v).

În criochirurgie, dioxidul de carbon (100 % v/v) este utilizat ca agent frigorific pentru congelare. Leziunile cutanate minore, de exemplu verucile, pot fi tratate prin contact punctual (tifon), tratamentul leziunilor cutanate superficiale extinse necesită un echipament criochirurgical adecvat.

Pentru tratarea leziunilor invazive care pătrund în straturile mai profunde ale țesuturilor (de exemplu, cancerul de col uterin și leziunile preneoplazice) trebuie să se utilizeze echipamente criochirurgicale adecvate.

Populația pediatrică

Siguranța și eficacitatea inhalării pentru copii și adolescenți nu au fost încă stabilite.

A se vedea mai sus dozele pentru insuflație și criochirurgie.

Mod de administrare

Inhalare

Doza recomandată este de 5 % v/v CO în oxigen. Dozele, frecvența administrării și durata 2 tratamentului sunt stabilite de medic, de la caz la caz. Rata de CO a gazului inhalat nu poate depăși 8 2 %. Tratamentul prin inhalație trebuie efectuat de un specialist. Amestecul de gaze CO și O pentru uz 2 2 terapeutic se realizează cu ajutorul unui echipament adecvat de amestecare a gazelor. Amestecul de gaze este administrat pacientului cu ajutorul echipamentului de anestezie.

Insuflaţie

Insuflația este controlată de un dispozitiv automat care permite monitorizarea continuă a volumului de gaz și a presiunii în zona investigată. Volumul de gaz aplicabil, debitul și durata insuflației sunt determinate și adaptate individual de către medicul care a decis asupra necesității procedurii, de la caz la caz.

Se recomandă anestezia și respirația controlată în timpul insuflației cu dioxid de carbon a abdomenului inferior, a regiunii lombare și a zonei toracice. Pentru examinarea cavităților abdominale trebuie să se utilizeze un dispozitiv specific. Presiunea intraabdominală trebuie să fie cât mai scăzută posibil, în mod normal nu mai mare de 12-15 mmHg. Se recomandă utilizarea celei mai mici presiuni intraabdominale posibile pentru a asigura o expunere suficientă a zonei chirurgicale.

În cazul insuflației toracice, presiunea toracică trebuie să fie de aproximativ 6 mmHg, iar debitul de gaz trebuie să fie de 1,0 l/min. O presiune și un debit mai mari pot provoca leziuni mediastinale sau reducerea acută a debitului cardiac.

Saturația dispozitivului înainte de procedură poate reduce riscul de embolie gazoasă la începutul examinării. Dioxidul de carbon trebuie să fie suficient de preîncălzit și umezit. Trebuie utilizat un filtru adecvat la nivelul ieșirii din dispozitiv către pacient, pentru a preveni infecțiile bacteriene și impuritățile din gaz.

Riscul de apariție a hipercapniei trebuie să fie întotdeauna luat în considerare. Dezvoltarea hipercapniei poate fi prevenită prin monitorizare și supraveghere adecvată (creșterea debitului pulmonar).

În cazul în care se utilizează în scopuri imagistice, administrarea gazului trebuie efectuată cu un dispozitiv care să permită utilizarea dioxidului de carbon ca substanță de contrast.

Criochirurgie

Pentru intervenții chirurgicale simple, de contact punctual, se poate folosi, de exemplu, tifon. Pentru alte scopuri criochirurgicale, trebuie utilizat un echipament criochirurgical adecvat.

Utilizarea concomitentă de medicamente cu acțiune centrală (anestezie, etc.) poate împiedica stimularea respiratorie cauzată de inhalarea de CO2. Pacienții cu hipercapnie prezintă un risc deosebit. O concentrație mai mare de CO2 în sânge împreună cu utilizarea concomitentă de anestezice și catecolamine poate provoca aritmii. Utilizarea de CO2 poate influența administrarea, dozele și efectul relaxantelor musculare și al medicamentelor antihipertensive. Nu există interacțiuni farmacocinetice legate de utilizarea dioxidului de carbon în criochirurgie. Populația pediatrică Nu există date specifice privind populația pediatrică.

Sarcina Există o experiență limitată în ceea ce privește utilizarea dioxidului de carbon medicinal în timpul sarcinii. Studiile la animale nu au evidențiat niciun efect advers direct sau indirect asupra fertilității (a se vedea secțiunea 5.3). În absența unei indicații medicale stricte, utilizarea dioxidului de carbon medicinal trebuie evitată în timpul sarcinii, din motive de precauție. Laparoscopia cu utilizarea capnoperitoneului trebuie efectuată numai în al doilea trimestru de sarcină, din cauza posibilității de afectare a fătului. În timpul laparoscopiei din al treilea trimestru, se recomandă insistent monitorizarea continuă a ritmului cardiac fetal. Trebuie urmat ghidul Asociației Europene de Chirurgie Endoscopică (EAES). Alăptarea În timpul aplicării dioxidului de carbon sau în cazul unui contact strâns cu gazul, trebuie evitată alăptarea. Fertilitatea Nu au fost efectuate studii privind efectul utilizării dioxidului de carbon asupra fertilității sau dezvoltării embrionare timpurii.