RCP · DIOXID DE CARBON LINDE 100%

Doze

Când dioxidul de carbon este utilizat pentru inhalare, gazul este amestecat cu oxigen. Concentrația dioxidului de carbon trebuie să fie de 5-8 procente volumetrice. Este posibilă utilizarea de concentrații mai mari în studii clinice și experimentale.

În cazul examinărilor cavităților corporale dioxidul de carbon este utilizat pentru insuflare (100 procente volumetrice).

Dioxidul de carbon (100 procente volumetrice) este utilizat ca agent de înghețare în criochirurgie. Această procedură poate fi utilizată pentru leziuni cutanate minore, cum ar fi în cazul verucilor, prin contact direct (de exemplu cu tampoane de bumbac); pentru tratamentul modificărilor dermice superficiale (de exemplu, înghețarea superficială a unei zone mai extinse) se recomandă utilizarea unor echipamente special concepute pentru proceduri criochirugicale.

Pentru schimbări ale țesuturilor cu caracter mai invaziv, însoțite de penetrare în straturile mai profunde ale țesuturilor (de exemplu pentru tratamentul cancerului de col uterin și a modificărilor precanceroase ale țesuturilor), se impune utilizarea unor echipamente specifice special concepute pentru proceduri criochirurgicale.

Copii și adolescenți

Nu există date suficiente cu privire la siguranța și eficacitatea inhalării la copii și adolescenți. Pentru dozajele utilizate pentru insuflare și criochirurgie, consultați textul de mai sus.

Mod de administrare

Inhalare

Doza recomandată este de 5 procente volumetrice de dioxid de carbon în oxigen. Cantitatea, frecvența administrării și durata tratamentului trebuie să fie adaptate individual, de către un specialist. Concentrația dioxidului de carbon nu trebuie să depășească 8 procente volumetrice. Tratamentul prin inhalare trebuie să fie administrat exclusiv de către un specialist. Amestecul de dioxid de carbon și oxigen este obținut prin amestecarea gazelor cu ajutorul echipamentelor speciale destinate acestei proceduri și trebuie să fie administrat cu echipamente speciale utilizate în anestezie.

Insuflare

Insuflarea trebuie să fie efectuată cu ajutorul unui sistem de insuflare controlat automat, care să asigure cel puțin afișarea continuă a debitului și a presiunii gazului în cavitatea în care se efectuează insuflarea. Cantitatea de gaz, viteza și durata insuflării trebuie să fie adaptate individual de către medicul care efectuează procedura.

Se recomandă ca insuflarea dioxidului de carbon în zona abdominală inferioară, în zona inghinală și în zona toracică să fie efectuată sub anestezie generală și în condiții de ventilație controlată. La examinarea cavităților abdominale se recomandă utilizarea unui dispozitiv special conceput pentru această operațiune. Se recomandă utilizarea celei mai scăzute presiuni intraabdominale care este eficientă, de obicei aceasta nu depășește 12-15 mmHg. Se recomandă utilizarea celei mai scăzute presiuni intraabdominale care permite o expunere adecvată a câmpului chirurgical.

Când se efectuează insuflarea de gaz în zona toracică, presiunea intratoracică trebuie să fie setată la 6 mmHg, iar debitul de gaz la 1,0 l/minut. O presiune mai ridicată și un debit mai mare de gaz pot provoca leziuni mediastinale sau reducerea acută a debitului cardiac.

Riscul de embolie gazoasă poate fi redus prin pre-umplerea dispozitivului la începutul examinării. Trebuie să vă asigurați că dioxidul de carbon este încălzit și umezit suficient. Se recomandă utilizarea unui filtru adecvat plasat la nivelul orificiului de intrare în organismul pacientului, pentru protecția împotriva infecțiilor bacteriene și a agenților patogeni care puteau contamina gazul. De asemenea, trebuie evaluat riscul de hipercapnie. Apariția hipercapniei poate fi prevenită prin măsuri de supraveghere și control adecvate (respectiv prin creșterea debitului respirator de repaus).

Atunci când se utilizează pentru proceduri imagistice, gazul trebuie să fie administrat cu ajutorul unui dispozitiv special conceput pentru utilizarea dioxidului de carbon ca mediu de contrast.

Criochirurgie

Pentru contact direct se vor utiliza tampoane din bumbac. Pentru alte modalități de administrare, se recomandă utilizarea de echipamente special concepute pentru proceduri criochirurgicale.

În timpul administrării concomitente a medicamentelor cu acțiune asupra SNC (de exemplu analgezice și anestezice), stimularea centrului respirator poate fi afectată de aportul de dioxid de carbon. Acest risc este prezent mai ales la pacienții care suferă de hipercapnie. Concentrația mai ridicată de dioxid de carbon din sânge, în combinație cu anestezicele și catecolaminele, poate provoca aritmii cardiace. Inhalarea dioxidului de carbon poate influența dozarea și efectele medicamentelor miorelaxante și antihipertensive. Nu există interacțiuni farmacocinetice atunci când dioxidul de carbon este utilizat în intervenții criochirurgicale. Copii și adolescenți Nu există date specifice cu privire la copii și adolescenți.

Sarcina Datele legate de utilizarea dioxidului de carbon medicinal în timpul sarcinii sunt foarte limitate. Studiile la animale nu au indicat prezența efecte adverse directe sau indirecte asupra fertilității (vezi pct. 5.3). Din motive de precauție, administrarea acestui medicament trebuie să fie evitată în timpul sarcinii, dacă nu există motive medicale urgente care să justifice utilizarea acestuia. În principiu, se recomandă ca intervențiile laparoscopice cu utilizarea capnoperitoneului să fie efectuate numai în cel de-al doilea trimestru de sarcină, din cauza riscului de afectare a fătului. Dacă se efectuează intervenții laparoscopice în timpul celui de-al treilea trimestru, se recomandă monitorizarea cordului fetal. Se recomandă să se ia în considerare orientările Asociației Europene pentru Chirurgie Endoscopică (EAES). Alăptarea Nu se recomandă alăptarea în timpul administrării de dioxid de carbon sau în apropierea zonelor în care se administrează dioxid de carbon. Fertilitatea Nu există studii care să examineze efectele utilizării dioxidului de carbon asupra fertilității sau asupra dezvoltării embrionare timpurii.