RCP · DIBAGLEP 100 mg/10 mg

Doze

Doza recomandată este de un comprimat Dibaglep o dată pe zi.

Doza omisă

Dacă se omite o doză și sunt mai ≥ 12 ore până la următoarea doză, doza trebuie utilizată. Dacă este omisă o doză și sunt < 12 ore până la următoarea doză, doza omisă nu trebuie utilizată şi următoarea doză trebuie administrată la momentul obișnuit.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală

Deoarece este necesară ajustarea dozei de sitagliptin la pacienții cu insuficiență renală, se recomandă evaluarea funcției renale înainte de inițierea tratamentului cu Dibaglep și periodic ulterior. La pacienții cu insuficiență renală ușoară (rată de filtrare glomerulară [GFR] ≥ 60 până la < 90 mL/minut) sau insuficiență renală moderată (GFR ≥ 45 până la < 60 mL/minut) nu este necesară ajustarea dozei.

Dibaglep nu trebuie utilizat la pacienții cu rata filtrării glomerulare (RFG) aflate persistent sub 45 ml/minut. De asemenea, nu trebuie utilizat la pacienții cu boală renală în stadiu terminal (BRST). Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată. Dibaglep nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență hepatică severă.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de vârstă (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea acestui medicament la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0 și <18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Dibaglep se administrează pe cale orală, o dată pe zi.

Pentru a asigura o dozare corectă și pentru a evita gustul neplăcut, comprimatele filmate trebuie înghițite întregi și pot fi administrate cu sau fără alimente.

Interacțiuni farmacodinamice Diuretice Dapagliflozin poate potența efectul diuretic al tiazidei și diureticelor de ansă și poate crește riscul de deshidratare și hipotensiune arterială (vezi pct.4.4). Insulina și secretagogi ai insulinei Insulina și secretagogii insulinei de tipul sulfonilureicelor provoacă hipoglicemie. De aceea, poate fi necesară o doză mai mică de insulină sau secretagog al insulinei pentru reducerea riscului de hipoglicemie, în cazul administrării în asociere cu acest medicament la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 (vezi pct.4.4 și 4.8). Interacțiuni farmacocinetice Absența unei interacțiuni farmacocinetice între dapagliflozin și sitagliptin a fost demonstrată la subiecți sănătoși după administrarea unei doze unice de dapagliflozin și sitagliptin în coadministrare. Studiile privind interacțiunile farmacocinetice ale medicamentului Dibaglep nu au fost efectuate; totuși, astfel de studii au fost realizate cu substanțele active individuale, sitagliptin și dapagliflozin. Sitagliptin Studiile in vitro au indicat că enzima principală responsabilă pentru metabolizarea limitată a sitagliptinei este CYP3A4, cu o contribuție din partea CYP2C8. Dapagliflozin Metabolizarea dapagliflozin are loc în principal prin glucuronoconjugare mediată de UDP glucuronoziltransferaza 1A9 (UGT1A9). În studiile in vitro, dapagliflozin nu a avut acțiune inhibitoare asupra izoenzimelor (CYP)1A2, CYP2A6, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP3A4 ale citocromului P450, și nici acțiune inductoare asupra izoenzimelor CYP1A2, CYP2B6 sau CYP3A4. De aceea, nu se anticipează ca dapagliflozin să modifice eliminarea metabolică a medicamentelor administrate concomitent care sunt metabolizate prin intermediul acestor enzime. Efectul altor medicamente asupra sitagliptin Datele clinice descrise mai jos sugerează că riscul pentru interacţiunile clinic semnificative prin administrarea asociată a acestor medicamente este mic. Studiile in vitro au arătat că principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea limitată a sitagliptinului este CYP3A4, cu contribuţia CYP2C8. La pacienţii cu funcţie renală normală, metabolizarea, inclusiv prin CYP3A4, joacă doar un rol mic în clearance-ul sitagliptinului. În insuficienţa renală severă sau boală renală în stadiu terminal (BRST) metabolizarea poate juca un rol mai important în eliminarea sitagliptinului. Din acest motiv, este posibil ca inhibitorii puternici ai CYP3A4 (adică, ketoconazol, itraconazol, ritonavir, claritromicină) să influenţeze negativ farmacocinetica sitagliptinului la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau BRST. Efectele inhibitorilor puternici ai CYP3A4 în insuficienţa renală nu au fost evaluate în studii clinice. Studiile in vitro privind transportul au arătat că sitagliptinul este un substrat al glicoproteinei p şi al transportorului 3 al anionului organic (OAT3). Transportul de sitagliptin mediat de OAT3 a fost inhibat in vitro de către probenecid, deşi riscul interacţiunilor clinic semnificative este considerat a fi mic. Administrarea concomitentă de inhibitori OAT3 nu a fost evaluată in vivo. Metformin: Administrarea concomitentă a unor doze multiple de 1 000 mg metformin de două ori pe zi cu 50 mg sitagliptin nu a modificat în mod semnificativ farmacocinetica sitagliptin la pacienţii cu diabet zaharat tip 2. Ciclosporină: A fost efectuat un studiu clinic pentru evaluarea efectului ciclosporinei, un inhibitor puternic al glicoproteinei p, asupra farmacocineticii sitagliptinului. Administrarea unei doze orale unice de 100 mg sitagliptin concomitent cu o doză orală unică de 600 mg ciclosporină a crescut ASC şi Cmax ale sitagliptinului cu aproximativ 29 %, respectiv cu aproximativ 68 %. Aceste modificări ale farmacocineticii sitagliptinului nu au fost considerate semnificative clinic. Clearance-ul renal al sitagliptinului nu s-a modificat în mod semnificativ. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative cu alţi inhibitori ai glicoproteinei p. Efectul altor medicamente asupra dapagliflozinului Studiile privind interacțiunile efectuate la subiecți sănătoși, care au utilizat în principal un design cu doză unică, sugerează că farmacocinetica dapagliflozin nu este modificată de către metformin, pioglitazonă, sitagliptin, glimepirid, vogliboză, hidroclorotiazidă, bumetanid, valsartan sau simvastatină. După administrarea dapagliflozin concomitent cu rifampicină (un inductor al mai multor transportori activi și al unor enzime care contribuie la metabolizarea medicamentelor) s-a observat o scădere cu 22% a expunerii sistemice la dapagliflozin (ASC), dar fără efect semnificativ clinic asupra excreției urinare a glucozei în 24 ore. Nu se recomandă ajustarea dozelor. Nu se așteaptă un efect clinic relevant cu alți inductori (de exemplu carbamazepină, fenitoină, fenobarbital). După administrarea dapagliflozin concomitent cu acid mefenamic (un inhibitor al UGT1A9) s-a observat o creștere cu 55% a expunerii sistemice la dapagliflozin, dar fără efect semnificativ clinic asupra excreției urinare a glucozei în 24 ore. Nu se recomandă ajustarea dozelor. Efectele sitagliptinului asupra altor medicamente Digoxin: Sitagliptinul a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxinului. După administrarea zilnică a 0,25 mg digoxin concomitent cu 100 mg sitagliptin, timp de 10 zile, ASC plasmatic al digoxinului a crescut în medie cu 11 %, iar Cmax plasmatică a crescut în medie cu 18 %. Nu se recomandă ajustarea dozei de digoxină. Cu toate acestea, pacienţii cu risc de toxicitate digoxinică trebuie monitorizaţi atunci când sitagliptinul şi digoxinul sunt administrate concomitent. Datele sugerează că in vitro, sitagliptinul nu inhibă, nici nu induce izoenzimele CYP450. În studii clinice, sitagliptinul nu a influenţat semnificativ farmacocinetica metforminului, gliburidei, simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau a contraceptivelor orale, furnizând dovezi in vivo ale unei capacităţi reduse de interacţiune cu substraturi ale CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9 şi transportorului cationic organic (organic cationic transporter - OCT). Sitagliptinul poate fi un inhibitor uşor al glicoproteinei p in vivo. Efectul dapagliflozin asupra altor medicamente Dapagliflozin poate crește excreția renală de litiu și concentrațiile de litiu din sânge pot fi scăzute. Concentrația serică de litiu trebuie monitorizată mai frecvent după începerea administrării dapagliflozin și dozele trebuie ajustate. Se recomandă ca pacientul să se adreseze medicului care prescrie litiul, în vederea monitorizării concentrației serice de litiu. În studiile privind interacțiunile efectuate la subiecți sănătoși, care au utilizat în principal un design cu doză unică, dapagliflozin nu a modificat farmacocinetica metforminului, pioglitazonei, sitagliptinului, glimepiridei, hidroclorotiazidei, bumetanidului, valsartanului, digoxinului (un substrat al P-gp) sau warfarinei (S-warfarină, un substrat al izoenzimei CYP2C9), dar nici efectele anticoagulante ale warfarinei, măsurate prin INR. Administrarea asociată a unei singure doze de dapagliflozin 20 mg și simvastatină (un substrat al izoenzimei CYP3A4) a determinat o creștere de 19% a ASC pentru simvastatină și o creștere de 31% a ASC pentru simvastatină acidă. Creșterea expunerilor la simvastatină și simvastatină acidă nu a fost considerată relevantă din punct de vedere clinic. Interferența cu testul 1,5-anhidroglucitol (1,5-AG) Monitorizarea controlului glicemic cu testul 1,5-AG nu este recomandată deoarece valorile 1,5 AG sunt incerte în evaluarea controlului glicemic la pacienții care iau inhibitori SGLT2. Se recomandă utilizarea metodelor alternative pentru monitorizarea controlului glicemic. Copii şi adolescenţi Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea dapagliflozinului și sitagliptinului la gravide. Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari de sitagliptin (vezi pct. 5.3). Riscul potențial pentru om este necunoscut. Studiile cu dapagliflozin efectuate la șobolan au evidențiat un efect toxic asupra dezvoltării rinichilor în intervalul de timp care corespunde trimestrelor al doilea și al treilea de sarcină la om (vezi pct. 5.3). Din cauza lipsei de date la om, utilizarea Dibaglep nu este recomandată în timpul sarcinii. După identificarea unei sarcini, tratamentul cu Dibaglep trebuie întrerupt. Alăptarea Nu se cunoaște dacă sitagliptin și dapagliflozin și/sau metaboliții acestora sunt excretate în laptele uman. Studiile la animale au arătat excreția sitagliptinului în laptele matern. Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile la animale au evidențiat eliminarea dapagliflozin/metaboliților săi în lapte, precum și existența unor efecte mediate farmacologic asupra puilor alăptați (vezi pct. 5.3). Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Dibaglep nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea Efectul sitagliptin și dapagliflozin asupra fertilității la om nu a fost studiat. Datele obţinute la animale nu sugerează un efect al tratamentului cu sitagliptin sau dapagliflozin asupra fertilităţii la masculi sau femele.