RCP · DIAZEPAM TERAPIA 10 mg

Doza standard

Pentru un efect optim, doza trebuie individualizată cu atenție. Tratamentul trebuie să înceapă cu cea mai mică doză eficace adecvată stării clinice.

Durata tratamentului

Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi pct. 4.4), în funcție de indicație, dar nu trebuie să depășească 4 săptămâni pentru insomnie şi 8 până la 12 săptămâni în cazurile de anxietate, inclusiv perioada de reducere treptată a dozelor. Extensia tratamentului dincolo de aceste perioade nu trebuie să aibă loc fără o reevaluare a situaţiei.

Poate fi utilă informarea pacientului la începerea tratamentului că acesta va fi cu durată limitată și să se explice exact cum dozajul va fi redus progresiv. În plus, este important ca pacientul să fie avertizat de posibilitatea fenomenelor de rebound, minimizând astfel anxietatea pentru aceste simptome care ar putea să apară în timp ce medicamentul este întrerupt.

Există indicaţii, în care, fenomenele de întrerupere pot deveni manifeste în intervalul de dozare, în special atunci când doza este mare, în cazul benzodiazepinelor cu durată scurtă de acțiune. Atunci când sunt utilizate benzodiazepine cu o durată lungă de acțiune, este important să se avertizeze împotriva schimbării cu benzodiazepine cu o durată scurtă de acțiune, deoarece pot apare simptome de întrerupere.

Adulţi

Stări de anxietate

Doza uzuală este între 5 mg şi 30 mg pe zi, ȋmpărţită ȋn câteva prize.

Dozele se ajustează în funcție de pacient.

Insomnie asociată cu anxietate 5 până la 15 mg înainte de culcare.

Trebuie utilizată cea mai mică doză care poate controla simptomele.

Tratamentul nu trebuie continuat cu doza maximă mai mult de 4 săptămâni.

Nu se recomandă utilizarea cronică pe termen lung.

Tratamentul trebuie întotdeauna să conţină perioada de reducere treptată a dozelor. Pacienţii care au luat benzodiazepine pentru un timp prelungit pot necesita o perioadă mai lungă în care dozele sunt reduse. Poate fi adecvat un ajutor de specialitate.

Afecţiuni asociate cu spasme musculare

Spasme musculare: 5 până la 15 mg pe zi în doze divizate.

Managementul spasticităţii cerebrale: 5 până la 60 mg pe zi, în doze divizate.

Epilepsie: 2 până la 60 mg pe zi, în doze divizate.

Premedicaţie 5 până la 20 mg.

Sevraj alcoolic 5-20 mg, repetate dacă este necesar la 2-4 ore.

Copii

Spasticitatea cerebrală: 2 până la 40 mg pe zi, în doze divizate.

Premedicaţie: 2 până la 10 mg.

Benzodiazepinele nu trebuie administrate la copii, fără o evaluare atentă a indicației.

Durata tratamentului trebuie să fie păstrată la un nivel minim.

Vârstnici

Vârstnici sau pacienţi debili: Dozele nu trebuie să depăşească jumătate din cele recomandate în mod normal. Aceşti pacienți trebuie verificaţi periodic la începutul tratamentului, în scopul de a minimiza doza şi/sau frecvenţa de administrare pentru a preveni supradozajul din cauza acumulării.

Insuficiență hepatică şi renală

Utilizarea diazepamului în insuficiența hepatică poate precipita coma, prin urmare, pacienții cu insuficiență hepatică trebuie să primească o doză redusă. În insuficiența renală severă doza trebuie redusă.

Mod de administrare

Comprimatele de Diazepam Terapia 10 mg sunt pentru administrare orală.

Diazepam Terapia 10 mg comprimate nu poate fi utilizat pentru a administra o doză de 5 mg sau mai mică. Pentru a administra o doză de 5 mg sau mai mică sunt adecvate alte forme farmaceutice/concentraţii.

Nu este recomandat Alcoolul Diazepamul nu trebuie utilizat împreună cu alcool (inhibiție CNS creşterea efectelor sedative: afectarea capacității de a conduce/a folosi utilaje). Oxibatul de sodiu De evitat utilizarea concomitentă (creşterea efectelor oxibatului de sodiu). Inhibitori de protează HIV De evitat utilizarea concomitentă (risc crescut de sedare prelungită) - vezi mai jos pentru zidovudină. De luat în considerare Interacțiuni farmacodinamice Dacă diazepamul este utilizat cu alte medicamente care acționează la nivel central, trebuie acordată o atenție specială farmacologiei medicamentelor, în special pentru cele care pot potența sau pot fi potențate prin acțiunea diazepam, cum sunt neuroleptice, anxiolitice/sedative, hipnotice, antidepresive, anticonvulsivante, antihistaminice sedative, antipsihotice, anestezice pentru anestezie generală și analgezice narcotice. O astfel de utilizare concomitentă poate crește efectele sedative și poate provoca depresia funcțiilor respiratorii și cardiovasculare. Utilizarea concomitentă de analgezice narcotice poate promova dependența psihică din cauza creşterii efectelor euforigene. Medicamente antiepileptice Studii farmacocinetice privind posibilele interacţiuni ȋntre diazepam și medicamente antiepileptice au arătat rezultate contradictorii. Au fost raportate depresie și creşterea nivelului medicamentelor, precum și fără modificări. Fenobarbital administrat concomitent poate duce la un efect aditiv al SNC. Risc crescut de sedare și deprimare respiratorie. Fenobarbitalul este un inductor cunoscut al CYP3A4 și crește metabolismul hepatic pentru diazepam. Efect redus al diazepamului. O atenție specială trebuie acordată în ajustarea dozei în stadiile inițiale ale tratamentului. Efectele secundare pot fi mai evidente cu hidantoine sau barbiturice. S-a raportat că diazepamul este deplasat de pe site-urile de legare de proteine de către valproatul de sodiu (creșterea concentrațiilor serice: risc crescut de somnolență). Analgezice narcotice Creșterea euforiei poate duce la creşterea dependenței psihologice. Alte medicamente care cresc efectul sedativ al diazepamului Cisapridă, lofexidină, nabilonă, disulfiram și relaxante musculare - baclofen, tizanidină, suxametoniu și tubocurarin. Opioide Utilizarea concomitentă a medicamentelor sedative, cum sunt benzodiazepine sau medicamente asociate, cum este Diazepam Terapia cu opioide, crește riscul de sedare, depresie respiratorie, comă și deces datorită efectului deprimant adițional al SNC. Doza și durata administrării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4). Medicamente care afectează enzimele hepatice (în special ale citocromului P450): Inhibitorii (de exemplu cimetidină, izoniazidă, eritromicină, omeprazol, esomeprazol) reduc clearance-ul și pot potența acțiunea benzodiazepinelor. Itraconazol, ketoconazol, și într-o măsură mai mică fluconazol și voriconazol sunt inhibitori puternici ai citocromului P450 izoenzima CYP3A4 și pot crește concentrațiile plasmatice ale benzodiazepinelor. Efectele benzodiazepinelor pot fi crescute și prelungite prin administrarea concomitentă. Poate fi necesară o reducere a dozei de benzodiazepine. Rifamicină (rifampicină) Rifampicina este un inductor puternic al CYP3A4 și crește substanțial metabolismul hepatic și clearance-ul de diazepam. Într-un studiu cu subiecți sănătoși administrarea a 600 mg sau 1,2 g pe zi rifampicină timp de 7 zile a dus la creşterea clearance-ului de diazepam de aproximativ patru ori. Administrarea concomitentă cu rifampicină determină scăderea semnificativă a concentrațiilor de diazepam. Efect redus pentru diazepam. Trebuie evitată utilizarea concomitentă de rifampicină și diazepam. Antihipertensive, vasodilatatoare și diuretice Creşterea efectului hipotensiv al inhibitorilor ECA, alfa-blocante, antagoniști ai receptorilor angiotensinei-II, canalelor de calciu, blocante adrenergice, blocante neuronale, beta-blocante, moxonidină, nitrați, hidralazină, minoxidil, nitroprusiat de sodiu și diuretice. Creşterea efectului sedativ cu alfa-blocante sau moxonidină. Dopaminergice Posibil antagonism cu efectul levodopa. Antiacide Utilizarea concomitentă poate întârzia absorbția de diazepam. Medicamente antivirale (atazanavir, ritonavir, delavirdină, efavirenz, indinavir, nelfinavir, saquinavir) Medicamentele antivirale pot inhiba calea metabolică a CYP3A4 a diazepamului. Risc crescut de sedare și deprimare respiratorie. Prin urmare, utilizarea concomitentă trebuie evitată. Zidovudină Creşterea clearance-ului zidovudinei de către diazepam. Contraceptive orale Inhibarea metabolismului oxidativ al diazepam. Efecte crescute de diazepam. Administrarea concomitentă de diazepam și contraceptive orale combinate se ştie că determină sângerări. Mecanismul acestei reacții nu este cunoscută. S-au raportat sângerari, dar nu ineficienţa contraceptivelor. Teofilină Un mecanism propus este legarea competitivă a teofilinei de receptorii de adenozină din creier. Contracararea efectelor farmacodinamice ale diazepamului, de exemplu, reducerea efectelor de sedare și psihomotorii. Cafeina Utilizarea concomitentă poate duce la reducerea efectelor de sedare și efectelor anxiolitice ale diazepamului. Sucul de grapefruit Inhibarea CYP3A4 poate crește concentrația plasmatică de diazepam (posibil sedare crescută și amnezie). Cmax este crescută de 1,5 ori și ASC de 3,2 ori. Posibil efect crescut al diazepamului. Această interacțiune poate avea o semnificație redusă la persoanele sănătoase, dar nu este clar dacă alți factori, cum sunt vârsta sau ciroza hepatică cresc riscul de reacții adverse la utilizarea concomitentă. Clozapină Mecanismul: sinergism farmacodinamic. Efect: hipotensiune arterială severă, depresie respiratorie, stare de inconștiență și potențial letal de stop cardiac și/sau respirator. De aceea, nu este recomandată utilizarea concomitentă și trebuie evitată. Interacțiuni farmacocinetice medicament-medicament Diazepamul este metabolizat în principal la metaboliții activi farmacologic N-desmetildiazepam, temazepam și oxazepam. Metabolizarea oxidativă a diazepamului este mediată de izoenzimele CYP3A4 și CYP2C19. Oxazepamul şi temazepamul sunt conjugate în continuare la acid glucuronic. Inhibitorii de CYP3A4 și/sau CYP2C19 pot duce la concentrații crescute de diazepam ȋn timp ce medicamentele inductoare enzimatice, cum sunt rifampicina, Hypericum perforatum și anumite antiepileptice pot avea ca rezultat substanțial scăderea concentrațiilor plasmatice ale diazepamului. Carbamazepina Carbamazepina este un inductor cunoscut al CYP3A4 și crește metabolismul hepatic de diazepam. Acest lucru poate duce la creşterea de până la trei ori a clearance-ul plasmatic şi la un timp de înjumătățire mai scurt pentru diazepam. Reducerea efectului diazepamului. Fenitoina Fenitoina este un inductor cunoscut al CYP3A4 și crește metabolismul hepatic de diazepam. Reducerea efectului diazepamului. Metabolismul fenitoinei poate fi mărit sau micșorat sau să rămână neschimbat de către diazepam într-un mod imprevizibil. Concentrația serică de fenitoină poate fi crescută sau scăzută. Concentrațiile de fenitoină trebuie monitorizate mai atent atunci când se adaugă sau se întrerupe administrarea de diazepam. Azoli (fluconazol, itraconazol, ketoconazol, voriconazol) Creșterea concentrației plasmatice de benzodiazepine, datorită inhibării CYP3A4 și/sau CYP2C19 în calea metabolică. Fluconazol: Administrarea concomitentă cu 400 mg fluconazol în prima zi și 200 mg în a doua zi a crescut ASC de diazepam 5 mg doză unică orală de 2,5 ori și a prelungit timpul de înjumătățire de la 31 de ore la 73 de ore. Voriconazol: Un studiu cu subiecți sănătoși a constatat că 400 mg de voriconazol de două ori pe zi în prima zi și 200 mg de două ori pe zi, în a doua zi a crescut ASC diazepam 5 mg doză unică orală de 2,2 ori și a prelungit timpul de înjumătățire de 31 ore la 61 de ore. Risc crescut de efecte nedorite și de toxicitate a benzodiazepinelor. Utilizarea concomitentă trebuie evitată sau doza de diazepam redusă. Fluvoxamină Fluvoxamina inhibă atât CYP3A4 cât și CYP2C19 care duce la inhibarea metabolismului oxidativ de diazepam. Administrarea concomitentă cu fluvoxamina determină creşterea timpului de înjumătățire și creşterea de aproximativ 190% a concentrațiilor plasmatice (ASC) de diazepam. Somnolență, reducerea performanțelor psihomotorii și a memoriei. De preferat, se vor utiliza benzodiazepine metabolizate printr-o cale non-oxidativă. Corticosteroizi Utilizarea cronică de corticosteroizi poate determina metabolizarea crescută de diazepam din cauza inducției izoenzimei citocromului P450 CYP3A4, sau a enzimelor responsabile de glucuronoconjugare. Reducerea efectului diazepamului. Cimetidina Cimetidina inhibă metabolizarea hepatică a diazepamului, reducerea clearance-ul și prelungirea timpului de înjumătățire. Într-un studiu în care a fost administrată doza de 300 mg cimetidină de patru ori pe zi timp de 2 săptămâni, nivelul plasmatic combinat de diazepam și metabolitul său activ, demetildiazepamul, s-a dovedit a fi crescut cu 57%, dar timpii de reacție și alte teste motorii și intelectuale au rămas neafectate. Creșterea acțiunii diazepamului și risc crescut de somnolență. Reducerea dozei de diazepam poate fi necesară. Omeprazol Omeprazolul inhibă calea metabolică CYP2C19 pentru diazepam. Omeprazol prelungeste timpul de înjumătățire prin eliminare de diazepam și crește concentrațiile plasmatice (ASC) de diazepam aproximativ între 30% - 120%. Efectul se vede la CYP2C19 metabolizatori rapizi, dar nu la metabolizatorii lenţi, cu un clearance scăzut de diazepam. Acțiune crescută a diazepamului. Reducerea dozei de diazepam poate fi necesară. Esomeprazol Esomeprazol inhibă calea metabolică CYP2C19 pentru diazepam. Administrarea concomitentă cu esomeprazol determină timp de înjumătățire prelungit și o creștere a concentrațiilor plasmatice (ASC) de diazepam cu aproximativ 80%. Efect crescut al diazepamului. Reducerea dozei de diazepam poate fi necesară. Izoniazida Izoniazida inhibă calea metabolică CYP2C19 și CYP3A4 pentru diazepam. Administrarea concomitentă cu izoniazidă 90 mg două ori pe zi timp de 3 zile a dus la un timp de eliminare prelungit pentru diazepam și la o creştere de 35% a concentrației plasmatice a (ASC) de diazepam. Efect crescut al diazepamului. Fluoxetina Fluoxetina inhibă metabolizarea diazepamului prin CYP2C19 și alte căi, determinând concentrații plasmatice crescute și scăderea clearance-ul pentru diazepam. Efect crescut al diazepamului. Utilizarea concomitentă trebuie monitorizată îndeaproape. Disulfiram Reducerea metabolismului de diazepam duce la prelungirea timpului de înjumătățire și la creşterea concentrației plasmatice de diazepam. Eliminarea metaboliților N-demetil de diazepam este încetinită, poate duce la efecte sedative marcate. Risc crescut de inhibare a CNS cum este sedarea. Cisaprida Absorbție mai rapidă a diazepamului. Creștere temporară a efectelor sedative ale diazepamului administrat oral. Levodopa Utilizarea concomitentă cu diazepam a dus la efecte reduse de levodopa într-un număr mic de cazuri raportate. Ketamina Datorită proceselor oxidative similare, diazepamul inhibă competitiv metabolismul ketaminei. Premedicaţia cu diazepam duce la prelungirea timpului de înjumătățire de ketamină, cu creşterea efectelor. Creșterea sedării.

Studiile cu benzodiazepine la animale au arătat efecte minore asupra fătului în timp ce câteva studii au raportat tulburări de comportament târzii la puii expuși in utero. Nu se utilizează în timpul sarcinii, mai ales în primele și ultimele trimestre, cu excepția cazului în care există motive întemeiate. Utilizarea benzodiazepinelor în primul trimestru ar putea duce la o creștere mică a riscului de malformații congenitale, în special de cheiloschizis, dar o relație de cauzalitate nu a fost stabilită. În cazul în care medicamentul este prescris pentru o femeie de vârsta fertilă, ea trebuie să fie avertizată să se adreseze medicului ei în ceea ce privește întreruperea medicamentului în cazul în care intenționează să rămână gravidă sau bănuiește că este gravidă. Sarcina În cazul în care, din motive medicale întemeiate, medicamentul este administrat în ultima perioadă a sarcinii, sau în timpul travaliului ȋn doze mari, pot fi aşteptate efecte ale nou-născutului precum hipotermie, hipotonie (“sindromul copilului flasc”), aritmie cardiacă fetală, supt slab şi depresie respiratorie moderată ca urmare a acțiunii farmacologice a medicamentului. La nou-născuți trebuie amintit că sistemul de enzime implicate în metabolizarea medicamentului nu este încă pe deplin dezvoltat (mai ales la copiii prematuri). Mai mult de atât, copiii născuți din mame care au luat benzodiazepine cronic în timpul ultimelor etape ale sarcinii pot să dezvolte dependență fizică şi pot avea un risc de a dezvolta simptome de întrerupere în perioada postnatală. Alăptare Benzodiazepinele se găsesc în laptele matern. Rapoartele au demonstrat că raportul concentraţiei lapte/plasmă variază între 0,2 și 2,7. Prin urmare, există un risc de acumulare la copilul alăptat. Benzodiazepinele nu trebuie administrate mamelor care alăptează. Fertilitate Studiile de fertilitate la animale au evidențiat o scădere a ratei sarcinii şi a redus numărul de pui supraviețuitori la șobolani, la doze mari. Nu există date la om.