RCP · DEXAMETAZONA ROMPHARM 1mg/ml

Doze

Un ml picături oftalmice, suspensie = 1 mg dexametazonă = 23 picături

O picătură = 0,043 mg dexametazonă

În inflamaţiile acute severe, se instilează iniţial 1 picătură în sacul conjunctival la fiecare 60 minute, apoi la 2-4 ore, până la diminuarea simptomatologiei. După obţinerea răspunsului favorabil, se reduce doza la 1 picătură de 3-4 ori pe zi.

În inflamaţiile cronice se administrează 1-2 picături în sacul conjunctival la 3-6 ore sau după necesităţi.

În inflamaţiile minore şi alergii se administrează 1-2 picături în sacul conjunctival la 3-4 ore până la ameliorare.

Dacă este necesară administrarea în paralel cu un alt medicament cu administrare oftalmică, se va menţine o durată de minim 15 minute între administrări.

Copii şi adolescenţi

DEXAMETAZONĂ Rompharm nu este recomandat pentru utilizarea la copii cu vârsta sub 1 an.

Durata tratamentului trebuie să fie stabilită de medic în funcţie de severitatea afecţiunii şi de răspunsul terapeutic. Nu se recomandă ca durata tratamentului să depăşească 2 săptămâni. Dacă situaţia impune 4.4.).prelungirea tratamentului se recomandă supraveghere oftalmologică atentă (vezi punctul

Mod de administrare

Flaconul trebuie agitat înaintea fiecărei utilizări.

Pentru a nu contamina vârful picurător şi medicamentul, se va evita atingerea acestuia de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe.

După administrare, se recomandă închiderea uşoară a pleoapelor şi ocluzia orificiului nazo-lacrimal. Aceasta poate reduce absorbţia sistemică a medicamentelor administrate oftalmic, având ca rezultat scăderea reacţiilor adverse sistemice.

Asocierea cu medicamente care pot determina creşterea presiunii intraoculare (atropină sau alte anticolinergice) creşte riscul hipertensiunii intraoculare.

Sarcina Nu există date suficiente privind efectele dexametazonei administrate pe cale oftalmică femeilor gravide sau care alăptează. Corticoterapia de lungă durată în timpul sarcinii poate întârzia creşterea fătului. Dozele mari administrate la femeia gravidă pot determina, în mod excepţional, insuficienţă corticosuprarenaliană la nou-născut. Deoarece nu există studii clinice privitoare la siguranţa administrării glucocorticoizilor la gravide, glucocorticoizii pot fi utilizaţi în timpul sarcinii numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului după evaluarea raportului risc potenţial al fătului/beneficiu terapeutic al mamei. Alăptarea Nu se recomandă utilizarea în timpul alăptării.