RCP · DALERON COLD3 325mg/30mg/15mg

Doze

Adulţi

Doza recomandată este de 2 comprimate. Doza poate fi repetată de până la 4 ori pe zi. Intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puţin 4 ore.

Nu trebuie să depăşită doza recomandată.

Copii și adolescenți

Copii cu vârsta peste 12 ani

Doza recomandată la copiii cu vârsta peste 12 ani este de 2 comprimate. Doza poate fi repetată de până la 4 ori pe zi. Intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puţin 4 ore.

Nu trebuie să depăşită doza recomandată.

DALERON COLD3 nu se recomandă la copii cu vârsta sub 12 ani.

Mod de administrare

Administrare orală.

Paracetamol La utilizare regulată şi de lungă durată, paracetamolul potenţează efectele warfarinei şi creşte riscul apariţiei hemoragiilor. Dacă paracetamolul este utilizat în asociere cu colestiramina, absorbţia paracetamolului se reduce (reducerea efectului paracetamolului). Metoclopramida şi domperidona cresc absorbţia paracetamolului. Administrarea paracetamolului în asociere cu antiinflamatoare nesteroidiene creşte riscul insuficienţei renale. În tratamentul paracetamolului în asociere cu cloramfenicol, timpul de înjumătăţire al cloramfenicolului se poate prelungi (de până la 5 ori). Probabilitatea efectelor toxice poate creşte în cazul administrării în asociere cu medicamente cum sunt antiepilepticele, barbituricele şi rifampicina, datorită inducţiei enzimelor hepatice determinate de acestea. Salicilamida prelungeşte timpul de excreţie al paracetamolului, ceea ce duce la acumularea substanţei active şi astfel determină creşterea producerii de metaboliţi toxici. Administrarea paracetamolului în asociere cu alcool etilic poate creşte hepatotoxicitatea paracetamolului. Pseudoefedrină Medicamentul nu trebuie utilizat în asociere cu inhibitorii de monoaminooxidază (MAO) precum şi timp de două săptămîni după întreruperea tratamentului cu inhibitori MAO. Utilizarea în asociere poate determina crize de hipertensiune arterială severă, cefalee, hiperpirexie şi aritmii cardiace severe. Acţionând ca simpatomimetic, pseudoefedrina stimulează eliberarea de norepinefrină prin acţiune indirectă, în timp ce inhibitorii MAO cresc simultan cantitatea de norepinefrină din neuronii adrenergici, prin inhibarea degradării catecolaminelor. Utilizarea în asociere creşte în exces cantitatea de norepinefrină disponibilă şi potenţează activitatea sistemului nervos simpatic. Administrarea pseudoefedrinei în asociere cu metildopa poate duce la tulburări ale reglării tensiunii arteriale, rezultând crize hipertensive. Utilizarea dihidroergotaminei în asociere cu pseudoefedrină poate determina creşterea accentuată a tensiunii arteriale. Utilizarea pseudoefedrinei în asociere cu alcalinizante ale urinii (cum este hidrogen carbonatul de sodiu) scade considerabil excreţia de pseudoefedrină. Dextrometorfan Medicamentul nu trebuie utilizat în asociere cu inhibitorii de monoaminooxidază (MAO) precum şi timp de două săptămîni după întreruperea tratamentului cu inhibitori MAO. Utilizarea în asociere poate determina apariţia unui sindrom serotoninic (greaţă, vărsături, hipertensiune arterială, crampe musculare, tremor, hiperpirexie, tulburări mentale, stop cardiac). Administrarea concomitentă de inhibitori MAO şi dextrometorfan determină modificarea recaptării şi a metabolismului catecolaminelor, precum şi acumularea serotoninei în sistemul nervos central. Administrarea dextrometorfanului în asociere cu fluoxetină (un antidepresiv, inhibitor al recaptării serotoninei la nivelul neuronilor cerebrali) creşte toxicitatea dextrometorfanului (greaţă, vărsături, tulburări vizuale, halucinaţii) sau riscul apariţiei sindromului serotoninic. Fluoxetina inhibă enzima citocrom P450IID6 (CYP2D6), o izoenzimă care catalizează metabolismul dextrometorfanului. Administrarea concomitentă a acestor medicamente determină o inhibiţie competitivă a metabolismului ambelor substanţe active şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestora, cu creşterea toxicităţii. Administrarea dextrometorfanului în asociere cu haloperidol (un neuroleptic, antagonist al dopaminei) creşte toxicitatea dextrometorfanului. Haloperidolul este un inhibitor al enzimei citocrom P450IID6, care catalizează metabolismul dextrometorfanului. Dacă aceste două medicamente sunt utilizate în asociere, metabolismul dextrometorfanului este inhibat, iar concentraţiile sale plasmatice cresc.

Sarcina Studiile preclinice efectuate la animale nu au demonstrat apariţia reacţiilor adverse în timpul sarcinii şi dezvoltării fetale. Totuşi, riscul nu poate fi exclus complet, de aceea medicamentul nu se recomandă în timpul sarcinii. Alăptarea Pseudoefedrina este excretată în laptele matern şi poate determina agitaţie şi insomnie la copiii alăptaţi. De aceea medicamentul nu se recomandă în timpul alăptării.