RCP · CRYSVITA 10 mg

Tratamentul trebuie inițiat de către un medic cu experiență în tratamentul pacienților cu boli osoase metabolice.

Doze

Toate vârstele și indicațiile

Administrarea pe cale orală a fosfatului și analogilor activi ai vitaminei D (de exemplu, calcitriol) trebuie oprită cu 1 săptămână înainte de inițierea tratamentului. Deoarece burosumabul crește sinteza vitaminei D active (vezi pct. 5.1), trebuie evaluate necesitățile pacienților în ceea ce privește înlocuirea sau suplimentarea cu vitamina D inactivă. Înlocuirea sau suplimentarea vitaminei D cu forme inactive poate fi începută sau continuată conform recomandărilor la nivel local, în condițiile monitorizării concentrației de calciu și fosfat seric. La momentul inițierii, nivelul seric al fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie să fie sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă (vezi pct. 4.3).

Concentrația de calciu seric trebuie monitorizată înainte de inițierea tratamentului și la 1-2 săptămâni după inițiere și ajustarea dozelor, în plus față de monitorizarea regulată în timpul tratamentului (vezi pct. 4.4).

Hipofosfatemie X-linkată (HXL)

Doze la sugarii cu HXL cu vârsta cuprinsă între 1 lună și sub 6 luni

Înainte de începerea tratamentului, hipofosfatemia trebuia confirmată prin valori ale concentrației serice a fosfatului în condiții de repaus alimentar situate sub limita inferioară a normalului (LIN) ajustată în funcție de vârstă.

Doza inițială recomandată la sugari cu vârsta cuprinsă între 1 lună și sub 6 luni este de 0,4 mg/kg de greutate corporală, administrată la interval de 2 săptămâni. Dozele trebuie rotunjite la cel mai apropiat multiplu de 1 mg.

După inițierea tratamentului și după ajustarea dozei, concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată o dată la 2 săptămâni timp de 6 săptămâni, apoi o dată la 4 săptămâni în următoarele 2 luni și ulterior după caz (vezi și pct. 4.2, Toate vârstele și indicațiile). Probele de sânge pentru măsurarea concentrației serice a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie prelevate întotdeauna la aproximativ 2 săptămâni după administrarea dozei. În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar se încadrează în intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, trebuie menținută aceeași doză.

Creșterea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar este sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, doza poate fi crescută treptat, cu câte 0,2-0,4 mg/kg, până la o doză maximă de 0,8 mg/kg. Doza de burosumab nu trebuie ajustată cu o frecvență mai mare decât la interval de 4 săptămâni.

Reducerea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar este peste intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, următoarea doză nu trebuie administrată, iar concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie reevaluată în decurs de 2 săptămâni. Pacientul trebuie să aibă o valoare a concentrației serice a fosfatului în condiții de repaus alimentar sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă pentru a reîncepe administrarea burosumabului, la jumătate din doza anterioară, rotunjind cantitatea conform indicațiilor de mai sus. Dacă nivelul rămâne sub intervalul de referință după prima doză de reinițiere, doza poate fi crescută conform descrierii de la „Creșterea dozei” (de mai sus).

Conversia dozei la vârsta de 6 luni

Începând cu vârsta de 6 luni, dacă pacientul necesită o creștere a dozei, trebuie respectat regimul de administrare prezentat mai jos.

Doze la sugarii cu HXL cu vârsta cuprinsă între 6 luni și sub 1 an

Înainte de începerea tratamentului, hipofosfatemia trebuia confirmată prin valori ale concentrației serice a fosfatului în condiții de repaus alimentar situate sub LIN ajustată în funcție de vârstă.

Doza inițială recomandată la sugari cu vârsta cuprinsă între 6 luni și sub 1 an este de 0,8 mg/kg de greutate corporală, administrată la interval de 2 săptămâni. Dozele trebuie rotunjite la cel mai apropiat multiplu de 1 mg.

După inițierea tratamentului și după ajustarea dozei, concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată o dată la 2 săptămâni timp de 6 săptămâni, apoi o dată la 4 săptămâni în următoarele 2 luni și ulterior după caz (vezi și pct. 4.2, Toate vârstele și indicațiile). Probele de sânge pentru măsurarea concentrației serice a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie prelevate întotdeauna la aproximativ 2 săptămâni după administrarea dozei. În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar se încadrează în intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, trebuie menținută aceeași doză.

Creșterea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar este sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, doza poate fi crescută treptat, cu câte 0,4 mg/kg, până la o doză maximă de 2,0 mg/kg. Doza de burosumab nu trebuie ajustată cu o frecvență mai mare decât la interval de 4 săptămâni.

Reducerea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar este peste intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, următoarea doză nu trebuie administrată, iar concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie reevaluată în decurs de 2 săptămâni. Pacientul trebuie să aibă o valoare a concentrației serice a fosfatului în condiții de repaus alimentar sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă pentru a reîncepe administrarea burosumabului, la jumătate din doza anterioară, rotunjind cantitatea conform indicațiilor de mai sus. Dacă nivelul rămâne sub intervalul de referință după prima doză de reinițiere, doza poate fi crescută conform descrierii de la „Creșterea dozei” (de mai sus).

Conversia dozei la vârsta de 1 an

Începând cu vârsta de 1 an, dacă pacientul necesită o creștere a dozei, trebuie respectat regimul de administrare prezentat mai jos.

Doze la copii și adolescenți cu HXL cu vârsta cuprinsă între 1 și 17 ani Doza inițială recomandată la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 1 și 17 ani este de 0,8 mg/kg de greutate corporală, administrată la interval de 2 săptămâni. Dozele trebuie rotunjite la cel mai apropiat multiplu de 10 mg. Doza maximă este de 90 mg.

După inițierea tratamentului cu burosumab, concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată la interval de 2 săptămâni în prima lună de tratament, la interval de 4 săptămâni în următoarele 2 luni și ulterior după caz. Probele de sânge pentru măsurarea concentrației serice a fosfatului trebuie prelevate întotdeauna la aproximativ 2 săptămâni după administrarea dozei. În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar se încadrează în intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, trebuie menținută aceeași doză.

Creșterea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar este sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, doza poate fi crescută treptat, cu câte 0,4 mg/kg, până la o doză maximă de 2,0 mg/kg (doză maximă de 90 mg). Concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată la 4 săptămâni după ajustarea dozei (vezi și pct. 4.2 Toate vârstele și indicațiile). Doza de burosumab nu trebuie ajustată cu o frecvență mai mare decât la interval de 4 săptămâni.

Reducerea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar este peste intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, următoarea doză nu trebuie administrată, iar concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie reevaluată în decurs de 2 săptămâni. Pacientul trebuie să aibă o valoare a concentrației serice a fosfatului în condiții de repaus alimentar sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă pentru a reîncepe administrarea burosumabului, la jumătate din doza anterioară, rotunjind cantitatea conform indicațiilor de mai sus. Dacă nivelul rămâne sub intervalul de referință după prima doză de reinițiere, doza poate fi crescută conform descrierii de la „Creșterea dozei” (de mai sus).

Conversia dozei la vârsta de 18 ani

Copiii și adolescenții cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 17 ani trebuie tratați conform indicațiilor de dozaj descrise mai sus. La vârsta de 18 ani, pacientul trebuie să treacă la doza de la adult și la schema terapeutică descrisă mai jos.

Doze la adulți cu HXL

Doza inițială recomandată la adulți este de 1,0 mg/kg de greutate corporală, rotunjită la cel mai apropiat multiplu de 10 mg, până la doza maximă de 90 mg, administrată la interval de 4 săptămâni.

După inițierea tratamentului cu burosumab, concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată la interval de 2 săptămâni în prima lună de tratament, la interval de 4 săptămâni în următoarele 2 luni și ulterior după caz. Concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată la 2 săptămâni după administrarea dozei anterioare de burosumab. În cazul în care concentrația serică a fosfatului se încadrează în intervalul valorilor de referință, trebuie menținută aceeași doză.

Reducerea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului depășește limita superioară a intervalului valorilor de referință, următoarea doză nu trebuie administrată, iar concentrația serică a fosfatului trebuie reevaluată în decurs de 2 săptămâni. Pacientul trebuie să aibă o valoare a concentrației serice a fosfatului sub intervalul valorilor de referință înainte de a reîncepe administrarea burosumabului. Atunci când concentrația serică a fosfatului este sub intervalul valorilor de referință, tratamentul poate fi reluat la jumătate din doza inițială, până la o doză maximă de 40 mg la interval de 4 săptămâni. Concentrația serică a fosfatului trebuie reevaluată la 2 săptămâni după orice ajustare a dozei.

Dacă nivelul rămâne sub intervalul de referință după prima doză de reinitiere, doza poate fi crescută la latitudinea medicului în trepte de până la 1,0 mg/kg, rotunjite la cea mai apropiată valoare de 10 mg (până la o doză maximă (totală) de 90 mg), administrate la fiecare 4 săptămâni. Concentrația serică a fosfatului trebuie reevaluată la 2 săptămâni după ajustarea dozei.

Osteomalacie indusă de tumori (OIT)

Dozele la copiii și adolescenții cu OIT cu vârsta între 1 an și 17 ani au fost stabilite pe baza modelării și simulării farmacocinetice (vezi pct. 5.2)

Doze la copii cu OIT cu vârsta cuprinsă între 1 și 12 ani

Doza inițială recomandată la copii cu vârsta cuprinsă între 1 și 12 ani este de 0,4 mg/kg de greutate corporală, administrată la interval de două săptămâni. Dozele trebuie rotunjite la cel mai apropiat multiplu de 10 mg. Doza maximă este de 90 mg.

Creșterea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar este sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, doza poate fi crescută treptat. Doza trebuie crescută inițial cu 0,6 mg/kg și apoi în trepte suplimentare de 0,5 mg/kg (până la o doză maximă de 2,0 mg/kg), în funcție de răspunsul pacientului la tratament, rotunjind cantitatea conform indicațiilor de mai sus, până la o doză maximă de 90 mg, administrată la interval de două săptămâni. Concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată la 4 săptămâni după ajustarea dozei. Doza de burosumab nu trebuie ajustată cu o frecvență mai mare decât la interval de 4 săptămâni.

Doze la adolescenți cu OIT cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani

Doza inițială recomandată la adolescenți cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani este de 0,3 mg/kg de greutate corporală, administrată la interval de două săptămâni. Dozele trebuie rotunjite la cel mai apropiat multiplu de 10 mg. Doza maximă este de 180 mg.

Creșterea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar este sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, doza poate fi crescută treptat. Doza trebuie crescută inițial cu 0,3 mg/kg și apoi în trepte suplimentare cuprinse între 0,2 mg/kg - 0,5 mg/kg (treptele de ajustare a dozei depind de răspunsul valorii fosfatului seric al pacientului la tratament), rotunjind cantitatea conform indicațiilor de mai sus, până la o doză maximă de 2,0 mg/kg (maximum 180 mg), administrată la interval de două săptămâni. Concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată la 4 săptămâni după ajustarea dozei. Doza de burosumab nu trebuie ajustată cu o frecvență mai mare decât la interval de 4 săptămâni.

Doze la copii și adolescenți cu OIT cu vârsta cuprinsă între 1 și 17 ani Concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie monitorizată în mod corespunzător în timpul tratamentului cu burosumab, inclusiv după orice ajustare a dozei, pentru a vă asigura că aceasta rămâne în intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă. Probele de sânge pentru măsurarea concentrației serice a fosfatului trebuie prelevate întotdeauna la aproximativ 2 săptămâni după administrarea dozei.

După inițierea tratamentului cu burosumab, concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată la interval de 2 săptămâni în prima lună de tratament, la interval de 4 săptămâni în următoarele 2 luni și ulterior după caz. În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar se încadrează în intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, trebuie menținută aceeași doză.

Dacă concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar nu se încadrează în intervalul valorilor de referință, poate fi necesară ajustarea dozei (creșterea/scăderea dozei) (vezi mai jos). Concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată din nou la 4 săptămâni după orice ajustare a dozei. Dacă concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar se încadrează în intervalul valorilor de referință la remăsurare, trebuie menținută doza nouă, altfel trebuie luată în considerare o ajustare suplimentară a dozei.

Reducerea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar este peste intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă, următoarea doză nu trebuie administrată, iar concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie reevaluată în decurs de 4 săptămâni. Pacientul trebuie să aibă o valoare a concentrației serice a fosfatului în condiții de repaus alimentar sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă pentru a reîncepe administrarea burosumabului, la jumătate din doza anterioară, rotunjind cantitatea conform indicațiilor de mai sus. Concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată la 4 săptămâni după ajustarea dozei. Dacă valoarea rămâne sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă după reluarea dozei, doza poate fi ajustată în continuare.

Conversia dozei la vârsta de 18 ani

La vârsta de 18 ani, pacientul trebuie să treacă la doza de adult și la schema terapeutică descris mai jos.

Doze la adulți cu OIT

Doza inițială recomandată la adulți este de 0,3 mg/kg de greutate corporală, rotunjită la cel mai apropiat multiplu de 10 mg, administrată la interval de 4 săptămâni.

După inițierea tratamentului cu burosumab, concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată la interval de 4 săptămâni, la interval de 2 săptămâni după administrarea fiecărei doze în primele 3 luni de tratament și ulterior după caz. În cazul în care concentrația serică a fosfatului se încadrează în intervalul valorilor de referință, trebuie menținută aceeași doză.

Creșterea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar este sub intervalul valorilor de referință, doza poate fi crescută treptat. Doza trebuie crescută inițial cu 0,3 mg/kg și apoi în trepte suplimentare cuprinse între 0,2 mg/kg - 0,5 mg/kg (în funcție de răspunsul pacientului la tratament), până la o doză maximă de 2,0 mg/kg (maximum 180 mg), administrată la interval de 4 săptămâni. Concentrația serică a fosfatului în condiții de repaus alimentar trebuie măsurată la 2 săptămâni după ajustarea dozei.

La pacienții a căror concentrație serică a fosfatului rămâne sub intervalul valorilor de referință, în pofida administrării dozei maxime la interval de 4 săptămâni, doza anterioară poate fi divizată și administrată la interval de 2 săptămâni, cu creșteri treptate după caz, așa cum se arată mai sus, până la o doză maximă de 2,0 mg/kg, administrată la interval de 2 săptămâni (maximum 180 mg).

Reducerea dozei

În cazul în care concentrația serică a fosfatului este peste intervalul valorilor de referință, următoarea doză nu trebuie administrată, iar concentrația serică a fosfatului trebuie reevaluată în decurs de 2 săptămâni. Pacientul trebuie să aibă o valoare a concentrației serice a fosfatului sub intervalul valorilor de referință înainte de a reîncepe administrarea burosumabului. Atunci când concentrația serică a fosfatului este sub intervalul valorilor de referință, tratamentul poate fi reluat la aproximativ jumătate din doza inițială, administrată la interval de:

• 4 săptămâni (pentru pacienții cărora li se administrează doza la fiecare 4 săptămâni înainte de întreruperea administrării dozei);

• 2 săptămâni (pentru pacienții cărora li se administrează doza la fiecare 2 săptămâni înainte de întreruperea administrării dozei).

Concentrația serică a fosfatului trebuie reevaluată la 2 săptămâni după orice ajustare a dozei.

Dacă valoarea rămâne sub intervalul valorilor de referință pentru vârsta respectivă după reluarea dozei, doza poate fi ajustată în continuare.

Întreruperea dozei la copiii și adulții cu OIT

Dacă un pacient urmează un tratament al tumorii de bază (adică, excizie chirurgicală sau radioterapie), tratamentul cu burosumab trebuie întrerupt.

După terminarea tratamentului tumorii de bază, concentrația serică a fosfatului trebuie reevaluată înainte de a relua tratamentul cu burosumab. Tratamentul cu burosumab trebuie reluat la doza inițială administrată pacientului în cazul în care concentrația serică a fosfatului rămâne sub limita inferioară a intervalului valorilor de referință. Se va respecta ajustarea dozei recomandate descrisă mai sus pentru a menține concentrația serică a fosfatului în intervalul valorilor de referință.

Pentru toți pacienții cu OIT, tratamentul trebuie oprit dacă medicul curant consideră că nu se observă o îmbunătățire semnificativă a răspunsului markerilor biochimici sau clinici, în pofida administrării dozei maxime.

Toți pacienții

Pentru a reduce riscul de mineralizare ectopică, se recomandă stabilirea ca țintă a unei valori a concentrației serice a fosfatului în condiții de repaus alimentar situată la extremitatea inferioară a intervalului valorilor de referință (vezi pct. 4.4).

Omiterea unei doze

Pentru a se evita omiterea administrării dozelor, tratamentele pot fi administrate cu trei zile înainte sau cu trei zile după data programată pentru tratament. Dacă un pacient omite o doză, administrarea burosumabului trebuie reluată în cel mai scurt timp posibil, cu doza prescrisă.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală

Datele disponibile la pacienții cu insuficiență renală sunt inexistente sau limitate. Burosumabul nu trebuie administrat la pacienți cu boală renală severă sau în stadiu terminal (vezi pct. 4.3).

Copii și adolescenți

Hipofosfatemie X-linkată (HXL)

Siguranța și eficacitatea burosumabului la pacienții copii și adolescenți cu HXL cu vârsta mai mică de 4 luni nu au fost stabilite în studiile clinice.

Pe baza datelor disponibile din studiile clinice efectuate la subiecți cu vârsta < 12 luni (vezi pct. 5.1), eliminarea pare să fie relativ mai lentă la pacienții copii și adolescenți cu vârsta < 12 luni, comparativ cu pacienții copii și adolescenți cu vârsta ≥ 12 luni (vezi pct. 5.2). Vă rugăm să consultați detaliile privind doza inițială și ajustările de doză la această grupă de pacienți, prezentate mai sus.

Osteomalacie indusă de tumori (OIT)

Siguranța și eficacitatea burosumabului la pacienții copii și adolescenți cu OIT nu au fost stabilite în studiile clinice.

Vârstnici

Datele disponibile la pacienții cu vârsta peste 65 ani sunt limitate.

Mod de administrare

Pentru administrare subcutanată.

Burosumabul trebuie injectat în braț, abdomen, fesă sau coapsă.

Volumul maxim de medicament per loc de injecție este de 1,5 ml. Dacă este necesară o doză mai mare de 1,5 ml într-o zi de administrare dată, volumul total de medicament trebuie divizat și administrat în două sau mai multe locuri de injecție diferite. Locurile de injecție trebuie schimbate prin rotație și monitorizate cu atenție pentru depistarea semnelor unor posibile reacții (vezi pct. 4.4).

Pentru doze mai mici de 10 mg, trebuie utilizată forma de prezentare în flacon de 10 mg/ml pentru a asigura precizia administrării dozei.

Pentru manipularea burosumabului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Pentru unii pacienți, poate fi adecvată autoadministrarea/administrarea de către îngrijitor folosind fie flaconul, fie seringa preumplută. Odată ce nu se anticipează nicio ajustare imediată a dozei, administrarea poate fi efectuată de către o persoană care a fost instruită corespunzător privind tehnicile de injectare. Prima doză autoadministrată după inițierea medicamentului sau după ajustarea dozei trebuie efectuată sub supravegherea unui profesionist din domeniul sănătății. Monitorizarea clinică a pacientului, inclusiv monitorizarea concentrațiilor de fosfați, trebuie să continue după cum este necesar și menționat mai jos. O secțiune de „Instrucțiuni de utilizare” detaliată, destinată pacientului este furnizată la finalul Prospectului.

Utilizarea concomitentă de burosumab cu fosfat și analogi activi ai vitaminei D cu administrare pe cale orală este contraindicată, întrucât poate cauza un risc crescut de hiperfosfatemie și hipercalcemie (vezi pct. 4.3). Trebuie luate măsuri de precauție în cazul administrării concomitente de burosumab cu medicamente calcimimetice (adică substanțe care mimează efectul calciului asupra țesuturilor, prin activarea receptorului de calciu). Administrarea concomitentă a acestor medicamente nu a fost studiată în cadrul studiilor clinice și prezintă un potențial de exacerbare a hipocalcemiei, prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a concentrației serice de calciu (vezi pct. 4.4).

Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul cu burosumab şi până la 14 săptămâni după oprirea tratamentului. Sarcina Datele provenite din utilizarea burosumabului la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Burosumab nu este recomandat în timpul sarcinii și la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive. Alăptarea Nu se cunoaște dacă burosumabul se excretă în laptele uman. Se știe că IgG umani sunt excretați în laptele matern în primele zile după naștere, concentrația acestora scăzând la valori reduse la scurt timp după aceea. În consecință, nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți. alăptați la sân în această perioadă scurtă. Ulterior, utilizarea burosumabului poate fi luată în considerare în timpul alăptării numai dacă este necesar din punct de vedere clinic. Fertilitatea Studiile la animale au evidențiat efecte asupra organelor reproducătoare masculine (vezi pct. 5.3). Nu sunt disponibile date clinice privind efectul burosumabului asupra fertilității la om. Nu s-au efectuat studii specifice cu burosumab cu privire la fertilitate la animale.