RCP · CORYOL 6,25mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): CORYOL 6,25mg
- Cod ATC: C07AG02
- Forma farmaceutică: comprimate
- Concentrație: 6,25mg
- Deținătorul autorizației: KRKA, D.D., NOVO MESTO - SLOVENIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Dozele trebuie stabilite pentru fiecare pacient în parte. Tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă eficace, care trebuie crescută treptat, până la obținerea efectului terapeutic optim. După administrarea primei doze şi la fiecare creştere a dozei, se recomandă determinarea valorilor tensiunii arteriale în
1 ortostatism, la o 1 oră după administrare, pentru a exclude apariția unei hipotensiuni arteriale ortostatice. Tratamentul cu carvedilol trebuie întrerupt treptat prin scăderea treptată a dozei într-un interval de 1 până la 2 săptămâni. Dacă tratamentul a fost întrerupt mai mult de 2 săptămâni, trebuie reluat cu doza minimă eficace.
Hipertensiune arterială esenţială Doza zilnică iniţială recomandată este de 12,5 mg carvedilol, administrată dimineaţa, după micul dejun sau de 6,25 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi (dimineaţa şi seara).
După 7 până la 14 zile de tratament, posibil chiar după 2 zile, doza poate fi crescută până la 25 mg carvedilol, administrată dimineaţa sau o doză de 12,5 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi. După 14 zile de tratament, doza poate fi crescută în continuare, până la 25 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi.
În tratamentul hipertensiunii arteriale doza maximă zilnică este de 25 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi.
Doza iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale la pacienţii cu insuficienţă cardiacă este de 3,125 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi
Angină pectorală cronică stabilă Doza iniţială recomandată este de 12,5 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi. După 7 până la 14 zile de tratament posibil chiar după 2 zile, doza poate fi crescută până la 25 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi. Doza maximă zilnică recomandată în tratamentul anginei pectorale cronice este de 25 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi). În tratamentul anginei pectorale la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza maximă zilnică recomandată este de 3,125 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi.
Insuficienţă cardiacă cronică Carvedilolul este recomandat în tratamentul insuficienţei cardiace cronice uşoare, până la moderată şi severă, ca adjuvant al terapiei standard cu diuretice, inhibitori ai ECA sau glicozide tonicardiace. Poate fi administrat şi pacienţilor care nu tolerează inhibitori ai ECA. Carvedilolul poate fi administrat numai pacientului stabil clinic în urma tratamentului cu diuretice, inhibitori ai ECA sau glicozide tonicardiace.
Doza trebuie stabilită pentru fiecare pacient în parte. În primele 2 până la 3 ore după administrarea dozei iniţiale şi la creşterea dozei, pacientul trebuie monitorizat, testându-se tolerabilitatea pacientului.
Dacă frecvenţa cardiacă scade sub 55 bătăi pe minut, doza de carvedilol trebuie scăzută. Dacă apar simptome de hipotensiune arterială, pentru început trebuie avută în vedere scăderea dozei de diuretice sau de inhibitori ai ECA; dacă aceste măsuri nu sunt eficace, se recomandă scăderea dozei de carvedilol.
La iniţierea tratamentului cu carvedilol sau la creşterea dozei, poate apărea agravarea tranzitorie a simptomelor insuficienţei cardiace. În acest caz, trebuie crescută doza de diuretice. Poate fi necesară scăderea temporară a dozei de carvedilol sau chiar întreruperea administrării carvedilolului. După ce pacientul este stabil clinic, tratamentul cu carvedilol sau creşterile dozei pot fi reluate.
Doza iniţială este de 3,125 mg carvedilol , administrată de două ori pe zi. Dacă doza iniţială este bine tolerată, se poate crește doza la intervale de două săptămâni, până la doza eficace. Următoarea doză este de 6,25 mg carvedilol, de două ori pe zi, apoi 12,5 mg carvedilol, de două ori pe zi şi în final, 25 mg carvedilol, de două ori pe zi. Pacientului trebuie să i se administreze cea mai mare doză bine tolerată. Doza maximă recomandată este de 25 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi. La pacienţii cu greutatea corporală de peste 85 kg, doza poate fi crescută cu precauţie până la 50 mg carvedilol, administrată de două ori pe zi.
Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării carvedilolului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică Coryol nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Pacienţi cu insuficienţă renală La pacienţii cu valoarea tensiunii arteriale sistolice peste 100 mm Hg nu este necesară ajustarea dozei (vezi şi pct. 4.4).
Mod de administrare Comprimatele trebuie administrate cu lichid. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă comprimatele trebuie administrate cu alimente pentru ca absorbţia medicamentului să fie mai lentă şi să se reducă riscul apariţiei hipotensiunii arteriale ortostatice.
Interacțiuni
Interacţiuni farmacocinetice Carvedilol este atât un substrat, precum şi un inhibitor al glicoproteinei P. Prin urmare, biodisponibilitatea medicamentelor transportate de glicoproteina P poate fi crescută datorită administrării în asociere cu carvedilol. În plus, biodisponibilitatea carvedilolului poate fi modificată de inductori sau inhibitori ai glicoproteinei P. Inhibitorii, precum şi inductorii CYP2D6 şi CYP2C9 pot modifica metabolismul sistemic şi/sau presistemic al carvedilol stereoselectiv, conducând la creşterea sau scăderea concentraţiilor plasmatice de R şi S-carvedilol. Câteva exemple observate la pacienţi sau la subiecţii sănătoşi sunt enumerate mai jos, dar lista nu este completă. Digoxină În cazul administrării concomitente de digoxină şi carvedilol, concentraţiile digoxinei cresc cu 15%. Atât digoxina cât şi carvedilolul determină scăderea conducerii AV. La iniţierea, ajustarea dozei sau întreruperea tratamentului cu carvedilol, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei (vezi pct. 4.4). Insulină sau antidiabetice orale Medicamentele beta blocante adrenergice pot creşte efectele hipoglicemiante ale insulinei şi ale antidiabeticelor orale. Semnele hipoglicemiei pot fi mascate sau atenuate (în special tahicardia). De aceea, se recomandă monitorizarea glicemiei la pacienţii cărora li se administrează insulină sau antidiabetice orale. Inductori sau inhibitori ai metabolizării hepatice Rifampicina: Într-un studiu efectuat la 12 subiecţi sănătoşi, expunerea la carvedilol a scăzut cu aproximativ 60% în cazul administrării concomitente de rifampicină şi s-a observat o diminuare a efectului carvedilol asupra tensiunii arteriale sistolice. Cimetidina a crescut ASC cu aproximativ 30%, dar nu a cauzat nici o schimbare în Cmax. Precauţia poate fi necesară la pacienţii trataţi cu inductori ai oxidazelor cu funcţie mixtă de exemplu, rifampicină, deoarece nivelurile serice de carvedilol pot fi reduse, sau inhibitori ai oxidazelor cu funcţie mixtă de exemplu, cimetidina, deoarece nivelurile serice pot fi crescute Cu toate acestea, datorită efectului relativ mic al cimetidinei asupra concentraţiilor plasmatice ale carvedilolului, probabilitatea unei interacţiuni clinic relevante este minimă. Medicamente care determină depleţia catecolaminelor Pacienţii cărora li se administrează un beta blocant adrenergic şi un medicament care determină depleţia catecolaminelor (de exemplu, rezerpină şi inhibitori ai monoaminoxidazelor) trebuie strict monitorizaţi, pentru apariția semnelor de hipotensiune arterială şi/sau bradicardie severă. Ciclosporină Au fost observate creşteri uşoare ale concentraţiilor de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol la 21 de pacienţi, la care a fost efectuat un transplant renal şi care au prezentat rejecţie vasculară cronică. La aproximativ 30% dintre pacienţi, a fost necesară reducerea dozei de ciclosporină, pentru a menţine concentraţia terapeutică de ciclospină, în timp ce la ceilalţi pacienţi nu a fost necesară o ajustare a dozei. Doza de ciclosporină a fost redusă în medie cu aproximativ 20%. Datorită variabilităţii individuale mari a necesarului de doze, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol şi ajustarea dozei de ciclosporină, după cum este cazul. Amiodaronă La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, amiodarona a scăzut clearance-ul S-carvedilolului, probabil prin inhibarea enzimei CYP2C9. Valorile medii ale concentraţiile plasmatice ale R-carvedilolului nu au fost modificate. Prin urmare, există un risc potenţial de creştere a efectului beta-blocant, determinată de creşterea concentraţiilor plasmatice ale S-carvedilolului. Fluoxetină Într-un studiu randomizat încrucişat la 10 pacienţi cu insuficienţă cardiacă, administrarea concomitentă de fluoxetină, un inhibitor puternic al enzimei CYP2D6, a determinat o inhibare stereoselectivă a metabolizării carvedilolului, cu o creştere de 77% a valorilor medii ale ASC a enantiomerului R(+). Totuşi, nu s-a observat nicio diferenţă între grupurile de tratament privind evenimentele adverse, tensiunea arterială sau frecvenţa cardiacă. Interacţiuni farmacodinamice Insulină sau hipoglicemiante orale Efectul de reducere a glicemiei exercitat de insulină şi antidiabetice orale poate fi intensificat de agenţi cu proprietăţi beta-blocante. Beta-blocantele pot creşte rezistenţa la insulină şi pot masca sau atenua simptomele hipoglicemiei (în special tahicardia). De aceea, la pacienţii în tratament cu insulină sau hipoglicemiante orale, se recomandă monitorizarea glicemiei. Medicamente care determină depleţia catecolaminelor Pacienţii care sunt în tratament în asociere cu un medicament cu proprietăţi beta-blocante şi un medicament care poate produce depleţie de catecolamine (de exemplu rezerpină şi inhibitori ai monoaminooxidazei), trebuie monitorizaţi atent pentru a observa eventuale semne de hipotensiune arterială şi/sau bradicardie severă. Digoxină Utilizarea concomitentă de beta-blocante şi digoxină poate determina prelungirea suplimentară a timpului de conducere atrioventriculară (AV). Verapamil, diltiazem, aminodaronă sau alte antiaritmice Asocierea acestora cu carvedilolul poate creşte riscul tulburărilor de conducere AV (vezi pct. 4.4). Clonidină Administrarea concomitentă de clonidină şi beta blocante adrenergice poate potenţa efectul hipotensor şi de scădere a frecvenţei cardiace. Când se efectuează întreruperea administrării de carvedilol asociat cu clonidină, beta blocantul trebuie întrerupt primul. Tratamentului cu clonidină trebuie întrerupt câteva zile înainte de reducerea treptată a dozei. Blocante ale canalelor de calciu (vezi pct. 4.4). Au fost observate cazuri izolate de tulburări de conducere (rar cu manifestări hemodinamice) la administrarea carvedilolului în asociere cu diltiazem. Similar altor beta blocante adrenergice, în cazul administrării orale a carvedilolului în asociere cu blocante ale canalelor de calciu, cum sunt verapamil sau diltiazem, se recomandă monitorizarea ECG şi a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). Aceste medicamente nu trebuie administrate intravenos. Alte medicamente antihipertensive Similar altor beta blocante adrenergice, carvedilolul poate potenţa efectul altor antihipertensive administrate concomitent (de exemplu, antagonişti ai alfa1-receptorilor) şi care determină ca reacție adversă hipotensiune arterială. Anestezice În timpul anesteziei generale, trebuie acordată atenţie posibilelor interacţiuni sinergice, cu efect inotrop negativ şi hipotensor în cazul asocierii de carvedilol şi anumite anestezice. AINS Utilizarea concomitentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi a blocantelor beta- adrenergice, poate determina o creştere a valorilor tensiunii arteriale şi o scădere a controlului tensiunii arteriale. Medicamente bronhodilatatoare beta-agoniste Medicamentele beta-blocante cardio-neselective scad efectul bronhodilatatoarelor beta-agoniste. Se recomandă monitorizarea cu atenţie a pacienţilor.
Sarcină și alăptare
Sarcina Nu există suficiente date clinice asupra utilizării carvedilolului la gravide. Studiile la animale nu prezintă suficiente date clinice privind efectele asupra sarcinii, dezvoltării embriofetale, travaliului şi evoluţiei postnatale (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial la om. Carvedilolul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt/nou născut. Beta blocantele adrenergice reduc perfuzia placentară, care poate determina deces fetal intrauterin şi naştere prematură. În plus, pot să apară la făt şi nou născut reacţii adverse (în special hipoglicemie şi bradicardie). Există un risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la nou născut şi în perioada postnatală. În studiile la animale nu s-au demonstrat efecte teratogene pentru carvedilol (vezi pct. 5.3) Alăptarea Conform studiilor la animale, carvedilol şi metaboliţii acestuia se excretă în lapte. Nu se cunoaşte dacă carvedilol se excretă în laptele uman. De aceea, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu carvedilol.