RCP · CORDARONE 200 mg

Doză de încărcare

În mod obişnuit, se administrează 600 mg clorhidrat de amiodaronă (3 comprimate Cordarone) pe zi, timp de 8-10 zile.

În unele cazuri, poate fi necesară o doză de încărcare mai mare, de până la 800-1000 mg clorhidrat de amiodaronă (4-5 comprimate Cordarone pe zi), dar numai pentru perioade scurte de timp şi sub monitorizare electrocardiografică.

Doză de întreținere

Trebuie utilizată doza minimă eficace, care variază în funcție de răspunsul individual, de la ½ comprimat Cordarone pe zi (1 comprimat Cordarone la 2 zile, echivalent a 100 mg clorhidrat de amiodaronă pe zi) la 400 mg clorhidrat de amiodaronă pe zi (2 comprimate Cordarone pe zi).

Vârstnici

Ca în cazul tuturor pacienților, trebuie utilizată doza minimă eficace. Deși nu există dovezi că dozele necesare pentru vârstnici sunt diferite, aceștia pot fi mai predispuși la bradicardie și tulburări de conducere cardiacă la administrarea unei doze prea mari.

Trebuie acordată o atenție deosebită monitorizării funcției tiroidiene (vezi pct. 4.3, 4.4 și 4.8).

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea amiodaronei la copii și adolescenți nu au fost stabilite.

Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctele 5.1 și 5.2.

Interacțiuni farmacodinamice Medicamente care pot determina torsada vârfurilor sau prelungirea intervalului QT Asocieri contraindicate: Medicamente care pot determina torsada vârfurilor Această tulburare gravă de ritm cardiac poate fi provocată de anumite medicamente, antiaritmice sau nu. Hipokaliemia este un factor favorizant, ca și bradicardia sau alungirea preexistentă a intervalului QT, congenitală sau dobândită. Tratamentul asociat cu medicamente care pot determina torsada vârfurilor este contraindicat (vezi pct. 4.3): - antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă); - antiaritmice din clasa III (dofetilidă, ibutilidă, sotalol); - bepridil; - alte medicamente non-antiaritmice, cum sunt: vincamină, anumite neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină), anumite neuroleptice benzamidice (amisulpridă, sulpiridă, tiapridă, veralipridă), unele neuroleptice butirofenonice (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozidă, sultopridă), cisapridă, difemanil, eritromicină administrată intravenos, pentamidină (administrată parenteral), mizolastină, moxifloxacină, spiramicină administrată intravenos, deoarece există un risc crescut de torsada vârfurilor, cu potenţial letal. Medicamente care pot determina prelungirea intervalului QT Tratamentul asociat cu medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT trebuie să se bazeze pe o evaluare atentă a riscurilor potențiale și a beneficiilor pentru fiecare pacient, deoarece riscul de apariție a torsadei vârfurilor poate crește, iar pacienții trebuie monitorizați pentru prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4). Fluorochinolone: Trebuie evitată administrarea fluorochinolonelor la pacienţii trataţi cu amiodaronă. Asocieri nerecomandate: Halofantrină, pentamidină, lumefantrină Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor. Dacă este posibil, se va întrerupe administrarea medicamentului care determină torsada vârfurilor. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, trebuie să se efectueze anterior un control al intervalului QT și monitorizare electrocardiografică. Medicamente cu efect bradicardizant sau care determină tulburări de conducere și de automatism cardiac Tratamentul asociat cu aceste medicamente nu este recomandat: Beta-blocante și blocante ale canalelor de calciu cu efect bradicardizant (verapamil și diltiazem deoarece pot să apară tulburări de conducere și de automatism cardiac (bradicardie excesivă). Asocieri care trebuie avute în vedere: • clonidină, guanfacină, meflochină, anticolinesterazice (donepezil, galantamină, rivastigmină, tacrin, ambenoniu, piridostigmină, neostigmină), pilocarpină. Risc de bradicardie excesivă (efecte aditive). Medicamente care pot determina hipokaliemie Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor favorizant). Tratamentul asociat cu următoarele medicamente nu este recomandat: - laxative stimulante deoarece pot determina hipokaliemie, crescând astfel riscul apariției torsadei vârfurilor; trebuie utilizate alte tipuri de laxative. Este necesară prudență la utilizarea următoarelor medicamente în asociere cu Cordarone: - diuretice care determină pierdere de potasiu (în monoterapie sau în asociere), - amfotericină B (pe cale intravenoasă), - corticosteroizi sistemici (gluco-, mineralo-), tetracosactid. Este necesar să se prevină apariția hipokaliemiei și să fie corectată; intervalul QT trebuie urmărit; în caz de torsada vârfurilor, nu trebuie administrate medicamente antiaritmice (se inițiază pacing ventricular și se poate utiliza magneziu i.v.). Sunt necesare monitorizare clinică, biologică și electrocardiografică. Anestezie generală (vezi pct. 4.4 și 4.8): Au fost raportate complicații potențial severe la pacienții supuși anesteziei generale: bradicardie (care nu răspunde la atropină), hipotensiune arterială, tulburări de conducere, debit cardiac scăzut. Au fost observate, de obicei în perioada imediat următoare intervenției chirurgicale, cazuri foarte rare de complicații respiratorii severe (sindrom de detresă respiratorie acută la adult), uneori letale. Este posibil ca aceste tulburări să fie determinate de o interacțiune cu concentrații crescute de oxigen. Efectul Cordarone asupra altor medicamente Amiodarona și/sau metabolitul său dezetilat, inhibă CYP1A1, CYP1A2, CYP3A4, CYP2C9, CYP2D6 și glicoproteina P și poate crește expunerea la substraturile acestora. Din cauza timpului de înjumătățire crescut al amiodaronei, interacţiunile se pot observa câteva luni după întreruperea tratamentului cu amiodaronă. • Substraturi ale glicoproteinei P (gp-P) Amiodarona este un inhibitor al gp-P. Administrarea asociată cu substraturi ale gp-P este de așteptat să determine o creștere a expunerii la acestea. - Digitalice Pot apărea tulburări ale automatismului (bradicardie excesivă) și tulburări de conducere atrioventriculară (acțiune sinergică); în plus, este posibilă creșterea concentrațiilor plasmatice ale digoxinei din cauza scăderii clearance-ului acesteia. Sunt necesare monitorizarea clinică, electrocardiografică și determinarea digoxinemiei. Pacienții trebuie supravegheați pentru semnele clinice de toxicitate digitalică. Dacă este necesar, se ajustează dozele de digoxină. - Dabigatran Este necesară prudență la administrarea amiodaronei în asociere cu dabigatran, din cauza riscului de hemoragie. Poate fi necesară ajustarea dozei de dabigatran conform informațiilor de prescriere ale acestuia. • Substraturi ale CYP 2C9 Amiodarona crește concentrația plasmatică a substraturilor CYP 2C9 cum sunt warfarina sau fenitoina prin inhibarea citocromului P450 2C9. - Warfarina Asocierea warfarinei cu amiodarona poate exacerba efectul anticoagulantului oral, crescând astfel riscul hemoragic. Sunt necesare controlul mai frecvent al protrombinemiei și monitorizarea INR. În timpul tratamentului cu amiodaronă cât și după întreruperea acestuia, este necesară ajustarea dozelor de anticoagulante orale. - Fenitoină Asocierea fenitoinei cu amiodarona poate duce la supradozaj cu fenitoină (prin scăderea metabolizării hepatice a fenitoinei), manifestându-se prin semne neurologice. Trebuie realizată supravegherea clinică și scăderea dozelor de fenitoină imediat ce apar semne clinice de supradozaj; trebuie determinate concentrațiile plasmatice ale fenitoinei. • Substraturi ale CYP2D6 - Flecainidă Amiodarona crește concentrația plasmatică a flecainidei prin inhibarea citocromului CYP 2D6. Prin urmare, doza de flecainidă trebuie ajustată. • Substraturi ale CYP P450 3A4 Concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente pot crește dacă sunt administrate în asociere cu amiodarona, care este un inhibitor al CYP 3A4, ceea ce poate duce la creșterea toxicității lor: - Ciclosporină: concentrație plasmatică mai mare în asociere cu amiodarona. Dozele trebuie ajustate. - Fentanil: în asociere cu amiodarona, efectul farmacologic al fentanilului este crescut, cu mărirea riscului de toxicitate. - Statine: crește riscul de toxicitate musculară (de exemplu rabdomioliză) prin administrarea asociată de amiodaronă și statine metabolizate prin intermediul CYP 3A4, cum sunt simvastatin, atorvastatin și lovastatin. Se recomandă asocierea unor statine care nu sunt metabolizate de CYP 3A4, atunci când se administrează cu amiodaronă. - Lidocaină: Risc de creștere a concentrațiilor plasmatice ale lidocainei, din cauza scăderii metabolizării hepatice de către amiodaronă, cu posibile reacții adverse neurologice și cardiace. Sunt necesare monitorizare clinică și efectuarea periodică a ECG, eventual controlul concentrațiilor plasmatice ale lidocainei. Dacă este necesar, dozele de lidocaină se vor ajusta în timpul tratamentului cu amiodaronă și după întreruperea acestuia. - Alte medicamente metabolizate de CYP 3A4: tacrolimus, sildenafil, midazolam, triazolam, dihidroergotamină, ergotamină, colchicină. Efectul altor medicamente asupra Cordarone Inhibitorii CYP3A4 și CYP2C8 pot inhiba metabolizarea amiodaronei și pot crește expunerea la aceasta. Este recomandat să se evite inhibitorii CYP3A4 (de exemplu sucul de grapefruit și anumite medicamente) în timpul tratamentului cu amiodaronă. - Orlistat Risc de scădere a concentrațiilor plasmatice ale amiodaronei şi ale metabolitului activ. Sunt necesare monitorizare clinică și, eventual, efectuarea periodică a ECG. Alte interacţiuni medicamentoase cu Cordarone (vezi pct. 4.4) Administrarea concomitentă a amiodaronei cu o schemă terapeutică ce conține sofosbuvir poate determina bradicardie simptomatică gravă. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, se recomandă monitorizarea cardiacă (vezi pct. 4.4).

Sarcina Având în vedere efectele sale asupra glandei tiroide a fătului, amiodarona este contraindicată în timpul sarcinii, cu excepția situațiilor în care beneficiul terapeutic pentru mamă depășește riscul potențial pentru făt. Alăptarea Amiodarona și metabolitul său, ca și iodul, se excretă în laptele uman în concentrații mai mari decât concentrațiile plasmatice la mamă. Din cauza riscului de hipotiroidism la sugar, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu amiodaronă.