RCP · CORDAMIL 80 mg

Doza de clorhidrat de verapamil trebuie ajustată individual în funcţie de severitatea afecţiunii. Experienţa clinică de lungă durată demonstrează că doza medie pentru toate indicaţiile este cuprinsă în intervalul de doze de 240 mg - 360 mg.

Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 480 mg în cazul tratamentului de lungă durată; în cazul tratamentului de scurtă durată se poate administra o doză mai mare.

Tratamentul cu verapamil nu trebuie întrerupt brusc. Se recomandă scăderea treptată a dozei.

Forma farmaceutică cu concentraţia de 40 mg clorhidrat de verapamil este recomandată pacienţilor care necesită administrarea de doze mici (de exemplu pacienţii cu afecţiuni hepatice şi pacienţii vârstnici).

Pentru pacienţii care necesită doze mai mari (de la 360 până la 480 mg clorhidrat de verapamil pe zi), trebuie administrate alte formulări cu concentraţii adecvate ale substanţei active.

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi cu greutate corporală peste 50 kg.

Boală coronariană, tahicardie paroxistică supraventriculară, fibrilaţie atrială şi flutter atrial. Doza recomandată este de 120-480 mg clorhidrat de verapamil, administrată în 3-4 prize.

Hipertensiune arterială

Doza recomandată este de 120-480 mg clorhidrat de verapamil, administrată în 3 prize.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6-14 ani (numai pentru tulburări ale ritmului cardiac) Doza recomandată este de 80 mg - 360 mg clorhidrat de verapamil, administrată în 2-4 prize.

Insuficienţă hepatică

În funcţie de severitatea afectării hepatice, metabolizarea clorhidratului de verapamil este întârziată, ceea ce determină intensificarea efectelor acestuia. De aceea, la acest grup de pacienţi doza trebuie ajustată şi tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă eficace.

Mod de administrare

Comprimatele vor fi înghiţite întregi, cu lichid, preferabil în timpul mesei sau imediat după masă.

Studiile metabolice efectuate in vitro, au demonstrat că verapamilulul este metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromilor CYP3A4 P450, CYP1A2, CYP2C8, CYP2C9 şi CYP2C18. S-a demonstrat că verapamilul este un inhibitor al enzimelor CYP3A4. Au fost raportate interacţiuni clinice semnificative cu inhibitori ai CYP3A4 determinând creşterea concentraţiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil, în timp ce inductori ai CYP3A4 au determinat scăderea concentraţiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil, de aceea, pacienţii trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte interacţiunile medicamentoase. Următorul tabel prezintă o listă de interacţiuni medicamentoase posibile pe baza proprietăţilor farmacocinetice: Interacţiuni potenţiale asociate administrării verapamilului Medicamente administrate în asociere Efecte posibile ale altor medicamente asupra verapamilului şi efecte ale verapamilului asupra altor medicamente Comentarii Alfa blocante Prazosin Creşte Cmax al prazosinului (cu aproximativ 40%) fără efect asupra timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare Efect hipotensiv suplimentar Terazosin Creşte ASC (cu aproximativ 24%) şi Cmax (cu aproximativ 25%) Acid acetilsalicilic Tendinţă crescută de sângerare Alcool etilic Creşterea concentraţiilor plasmatice ale alcoolului etilic Antiaritmice Flecainidă Efect minim asupra clearance-ului plasmatic al flecainidei (cu aproximativ 10%); clearance-ul plasmatic al verapamilului nu este influenţat Hipotensiune arterială La pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă poate să apară edem pulmonar Chinidină Scade clearance-ul chinidinei (cu aproximativ 35%) Antihistaminice Teofilină Scade clearance-ul teofilinei (aproximativ 20%) La fumători clearance-ul a fost redus într-o proporţie mai mică Anticonvulsivante Carbamazepină Creşte ASC al carbamazepinei (cu aproximativ 46%) în cazul pacienţilor cu convulsii care nu răspund complet la tratament. Concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei crescute. Cresc concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei; aceasta poate să determine apariţia reacţiilor adverse ale carbamazepinei, cum sunt: diplopie, cefalee, ataxie şi ameţeli Antidepresive Imipramină Creşte ASC al imipraminei (cu aproximativ 15%) Niciun efect asupra concentraţiilor plasmatice ale metabolitului activ, desipramina Antidiabetice orale Gliburidă Creşte ASC (cu aproximativ 26%) şi Cmax (cu aproximativ 28%) Antibiotice Eritromicină Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale verapamilului Rifampicină Scade ASC (cu aproximativ 97%), Cmax (cu aproximativ 94%) şi biodisponibilitatea orală (cu aproximativ 92%) a verapamilului Efectul hipotensiv poate fi redus Telitromicină Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale verapamilului Antihpertensive, diuretice, vasodilatatoare Potenţarea efectului hipotensiv Antineoplazice Doxorubicina După administrarea orală de verapamil creşte ASC (cu aproximativ 89%) şi Cmax (cu aproximativ 61%) al doxorubicinei La pacienţii cu carcinom pulmonar cu celule mici Antiretrovirale Ritonavir Datorită potenţialului inhibitor al metabolizării al unora dintre medicamentele antiretrovirale utilizate în infecţia HIV, cum este ritonavirul, concentraţiile plasmatice ale verapamilului pot să crească. Barbiturice Fenobarbital Creşte clearance-ul plasmatic al verapamilului de aproximativ 5 ori Benzodiazepine şi alte anxiolitice Buspironă Creşte ASC şi Cmax al buspironei de aproximativ 3, respectiv 4 ori. Midazolam Creşte ASC şi Cmax al midazolamului de aproximativ 3 ori, respectiv 2 ori. Betablocante Metoprolol La pacienţii cu angină pectorală creşte ASC şi Cmax al metoprololui, cu aproximativ 32,5%, respectiv 41% Propranolol La pacienţii cu angină pectorală creşte ASC şi Cmax al metoprololui, cu aproximativ 65%, respectiv 94% Antiaritmice, beta- blocante Creşte ASC (cu aproximativ 24%) Accentuarea reciprocă a efectelor cardiovasculare (agravarea blocului AV, accentuarea scăderii frecvenţei cardiace, apariţia insuficienţei cardiace, agravarea hipotensiunii arteriale) Anestezice inhalatorii Accentuarea reciprocă a efectelor cardiovasculare (agravarea blocului AV, accentuarea scăderii frecvenţei cardiace, apariţia insuficienţei cardiace, agravarea hipotensiunii arteriale Blocante neuromusculare Efectele blocantelor neuromusculare pot fi amplificate Glicozide tonicardiace Digoxină Scade clearance-ul total al digoxinei (cu aproximativ 27%). La subiecţii sănătoşi: creşte Cmax cu aproximativ 45-53%, creşte concentraţia plasmatică la starea de echilibru cu aproximativ 42%, creşte ASC cu aproximativ 52%. Blocantele H2-histaminergice Cimetidină Creşterea ASC pentru medicamentul de referinţă cu aproximativ 25% şi cu aproximativ 40% pentru medicamentul de studiu, respectiv scăderea clearance- ului pentru medicamentul de referinţă şi pentru medicamentul de studiu. Imunosupresoare Ciclosporină Creşte ASC a ciclosporinei, creşte concentraţia plasmatică la starea de echilibru, Cmax cu aproximativ 45%. Sicrolimus Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale sicrolimusului. Tacrolimus Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale tacrolimusului. Hipolipemiante Atorvastatina Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale atorvastatinei. Lovastatina Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale lovastatinei. Simvastatina Creşterea ASC şi Cmax ale simvastatinei de aproximativ 2,6 ori, respectiv 4,6 ori. Antagonişti ai serotoninei Almotriptan Creşterea ASC şi Cmax ale almotriptanului cu aproximativ 20%, respectiv 24%. Uricozurice Sulfinpirazona Creşte de 3 ori clearance-ul verapamilului, scade biodisponibilitatea cu aproximativ 60%. Efectul hipotensiv al verapamilului poate fi redus Stabilizatoare ale dispoziţiei Litiu Creşte neurotoxicitatea litiului Altele Suc de grapefruit Creşterea ASC pentru medicamentul de referinţă cu aproximativ 49% şi cu aproximativ 37% pentru medicamentul de studiu, respectiv creşterea Cmax pentru medicamentul de referinţă (75%) şi pentru medicamentul de studiu (51%). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi clearance-ul renal nu se modifică. Preparate pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) Scăderea ASC pentru medicamentul de referinţă cu aproximativ 78% şi cu aproximativ 80% pentru medicamentul de studiu, respectiv scăderea Cmax. Inhibitori ai HMG-CoA reductazei ("Statine”) Tratamentul cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatină/ lovastatină) la pacienţii cărora li se administrează verapamil trebuie început cu doza minimă eficace şi crescut treptat. Trebuie luată în considerare o scădere a dozei de statină şi o reajustare, în funcţie de concentraţiile plasmatice ale colesterolului, dacă tratamentul cu verapamil este adăugat pacienţilor cărora li se administrează sau care utilizau deja inhibitori ai HMG-CoA reductazei (de exemplu: simvastatină, atorvastatină sau lovastatină). Nu există date clinice directe in vivo de interacţiune între atorvastatină şi verapamil. Cu toate acestea, există o mare probabilitate ca verapamilul să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale atorvastatinei şi, în aceeaşi măsură, ale simvastatinei şi lovastatinei. Trebuie luate măsuri de precauţie la administrarea concomitentă a atorvastatinei cu verapamil. Fluvastatina, pravastatina şi rosuvastatina nu sunt metabolizate prin intermediul CYP3A4 şi este puţin probabilă interacţiunea acestora cu verapamilul.

Nu sunt date disponibile privind utilizarea verapamilului la gravide. Verapamilul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Verapamil traversează bariera feto-placentară şi a fost determinată concentraţia acestuia. Verapamilul se excretă în laptele matern. Sunt dovezi care indică faptul că verapamilul creşte secreţia de prolactină şi poate determina creşterea galactoreei, în cazuri izolate. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu verapamil.