RCP · COMBOGESIC 32 mg/ml+9,6 mg/ml

Doze

Numai pentru administrare orală pe termen scurt (a nu se depăși 3 zile).

Utilizați cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru ameliorarea simptomelor (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Combogesic este pentru utilizare la copii cu vârstă între 2 şi 12 ani.

Combogeisc nu este pentru utilizare la copii cu vârstă sub 2 ani și greutate corporală sub 12 kg.

Doza recomandată trebuie administrată la fiecare 6 ore după cum este necesar, fără a depăşi 4 doze în interval de 24 de ore.

La copii cu vârsta până în 10 ani este esenţial să respectaţi dozele calculate în funcţie de greutatea corporală (dozele în funcţie de vârstă fiind aproximate și prezentate doar în scop informativ). .

*la copii cu vârsta peste 10 ani, relaţia dintre greutatea corporală şi vârstă nu mai este relevantă datorită dezvoltării pubertare, cu impact diferit asupra greutăţii corporale în funcţie de sex şi caracteristici individuale.

Pacienţi cu insuficienţă renală/ hepatică

Insuficienţă renală

Se recomandă prudență la pacienți cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Doza trebuie evaluată individual. Doza trebuie menţinută cât mai scăzută posibil şi funcţia renală trebuie monitorizată (vezi pct. 4.4) la această grupă de pacienţi. Tratamentul trebuie întrerupt la acei pacienți care dezvoltă insuficiență renală severă. Acest medicament este contraindicat pacienților cu insuficiență renală severă (vezi pct.4.3).

Insuficienţă hepatică

Se recomandă prudență la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată sau cu sindrom Gilbert. La pacienţi cu funcţie hepatică redusă, dozele trebuie evaluate individual, cu scăderea dozei sau prelungirea intervalului între administrări (vezi pct. 4.4). Acest medicament este contraindicat pacienților cu insuficiență hepatică severă (vezi pct.4.3).

Mod de administrare

Administrare orală.

Agitaţi bine flaconul înainte de utilizare. Utilizaţi seringa gradată pentru a doza corect volumul în ml (vezi pct. 6.5).

Cum să utilizaţi seringa dozatoare:

1. Agitaţi flaconul pentru cel puţin 10 secunde înainte de utilizare.

2. Ȋmpingeţi seringa ferm în deschizătura din gâtul flaconului.

3. Pentru a umple seringa, întoarceţi flaconul cu gâtul în jos. Ȋn timp ce ţineţi seringa în flacon, trageţi încet de piston pentru ca medicamentul să curgă până la dozajul de pe seringă.

4. Ȋntoarceţi flaconul cu gâtul în sus şi răsuciţi uşor seringa pentru a o elibera din flacon.

5. Ȋntroduceţi capătul seringii în gura copilului, în mod normal pe partea laterală a gurii între gingie și obraz. Apăsaţi pistonul seringii în jos încet pentru a elibera cantitatea de medicament.

6. Dacă (conform tabelului de mai sus) trebuie să îi administraţi copilului mai mult de 5 ml de medicament, repetaţi paşii de la punctul 2 până la 5, pentru a-i administra doza corectă de medicament.

7. După utilizare, puneţi capacul flaconul la loc şi închideţi-l bine. Păstraţi medicamentul departe de vederea şi îndemâna copiilor.

8. Spălaţi seringa cu apă caldă şi lăsaţi să se usuce.

Acest medicament este contraindicat în utilizare concomitentă cu alte medicamente care conțin AINS, care includ inhibitorii selectivi de ciclooxigenază-2 (COX-2) și dozele de acid acetilsalicilic mai mari de

75 mg pe zi, și cu alte medicamente care conțin paracetamol (vezi pct. 4.3).

Au fost observate următoarele interacțiuni ale paracetamol cu alte medicamente: - anticoagulante (warfarină) – poate fi necesară reducerea dozei dacă paracetamol și anticoagulantul sunt utilizate concomitent o perioadă mai lungă de timp, cu determinarea periodică a INR - absorbția paracetamol este crescută de medicamente care cresc evacuarea gastrică, de exemplu, metoclopramid sau domperidonă - absorbția de paracetamol este scăzută de medicamente care scad evacuarea gastrică, de exemplu, propantelină, antidepresive cu proprietăți anticolinergice și analgezice narcotice - paracetamol poate crește concentrațiile plasmatice de cloramfenicol - riscul de toxicitate indusă de paracetamol poate fi crescut la pacienți care primesc concomitent alte medicamente cu potențial hepatotoxic sau medicamente care induc enzimele hepatice microzomale, cum sunt alcoolul și medicamentele anticonvulsivante (barbiturice, carbamazepină, fenitoină, primidonă) - poate fi afectată excreția paracetamol cu modificarea concentrațiilor plasmatice în administrare concomitentă cu probenecid. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de paracetamol dacă este administrat concomitent cu probenecid - colestiramina reduce absorbția paracetamol şi din acest motiv nu trebuie administrat în decurs de o oră după administrarea paracetamol. - a fost raportată hepatotoxicitate severă la doze terapeutice sau supradozaj moderat cu paracetamol la pacienți tratați concomitent numai cu izoniazidă sau și cu alte medicamente antituberculoase precum rifampicină. - a apărut hepatotoxicitate severă după utilizarea paracetamol la un pacient în tratament cu zidovudină și cotrimoxazol. Administrarea concomitentă de paracetamol și zidovudină poate induce neutropenie și hepatotoxicitate. Trebuie evitată utilizarea frecventă a paracetamol la pacienți tratați cu zidovudină. - datorită posibilității de inducere a metabolizării hepatice, paracetamol poate scădea biodisponibilitatea lamotriginei cu reducerea efectului terapeutic. - este necesară prudenţă în utilizarea paracetamol concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat, în special la pacienţi cu factori de risc (vezi pct. 4.4). Au fost observate următoarele interacțiuni ale ibuprofen cu alte medicamente: - antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) – risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4) - anticoagulante, includ warfarina – ibuprofen interferă cu stabilitatea INR și poate crește riscul de sângerare severă și uneori de hemoragie cu evoluție letală, mai ales la nivelul tractului gastro- intestinal. Ibuprofen trebuie administrat pacienților care utilizează warfarină numai dacă este absolut necesar și sub monitorizare atentă. - ibuprofen poate reduce clearance-ul renal și crește concentrația plasmatică a litiului - medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot reduce efectul diureticelor și antihipertensivelor. Diureticele pot crește, de asemenea, riscul de nefrotoxicitate a AINS. La pacienți cu insuficiență renală (de exemplu, pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu insuficiență renală), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA, blocant al receptorilor beta sau antagonist al angiotensinei II cu un inhibitor al ciclooxigenazei poate duce la o deteriorare suplimentară a funcției renale, și chiar insuficiență renală acută, care este de obicei reversibilă. Prin urmare, o astfel de combinație trebuie utilizată numai cu prudență, în special la pacienți vârstnici. Pacienții trebuie instruiți să mențină un aport adecvat de lichide, cu monitorizarea periodică a funcției renale după inițierea terapiei combinate. Administrarea concomitentă de ibuprofen și diuretice care economisesc potasiu poate duce la hiperkaliemie. - ibuprofen reduce clearance-ul metotrexat - ibuprofen poate crește nivelurile plasmatice ale glicozidelor cardiace - ibuprofen poate crește riscul de sângerare gastrointestinală, în special în cazul administrării concomitente cu corticosteroizi - riscul unui efect nefrotoxic al ciclosporinei este crescut prin administrarea concomitentă a anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. În mod similar, acest efect nu poate fi exclus pentru combinațiile de ciclosporină cu ibuprofen. - AINS pot crește efectele sulfonilureelor. Au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie la pacienţi care au primit concomitent sulfoniluree şi ibuprofen. Monitorizarea glicemiei este recomandată ca măsură de precauție în timpul utilizării concomitente de ibuprofen și sulfoniluree. - AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor. - utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu fenitoină poate crește nivelul seric al fenitoinei. - riscul de nefrotoxicitate este crescut când tacrolimus este administrat concomitent cu ibuprofen. - risc crescut de toxicitate hematologică când se administrează AINS cu zidovudină. Există dovezi care sugerează un risc mai mare de hemartroză și hematoame la pacienți hemofilici seropozitivi care iau zidovudină concomitent cu ibuprofen. - medicamente care conțin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreția ibuprofen. - date experimentale (provenind din studii efectuate la animale) indică faptul că AINS pot crește riscul apariției convulsiilor în asocierea cu antibiotice chinolone. Pacienții care iau concomitent AINS și chinolone pot prezenta un risc crescut de apariție a convulsiilor. - utilizarea concomitentă a ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate crește expunerea la ibuprofen (un substrat CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol și fluconazol (inhibitori CYP2C9), a fost demonstrată o expunere cu 80-100% mai mare la ibuprofen S(+). O reducere a dozei de ibuprofen trebuie luată în considerare atunci când sunt administrați concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special la doze mari de ibuprofen administrate împreună cu voriconazol sau fluconazol. - Ginkgo biloba poate crește riscul de sângerare cu AINS. - când AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după administrarea mifepristonă, pot reduce efectul mifepristonă. - utilizarea concomitentă cu ritonavir poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale AINS. - alcoolul, bisfosfonații și oxpentifilina (pentoxifilină) pot potența reacțiile adverse gastrointestinale și riscul de sângerare și ulcerație. Acid acetilsalicilic În general, administrarea concomitentă a ibuprofen și acid acetilsalicilic nu este recomandată, din cauza potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofen poate inhiba competitiv efectul acid acetilsalicilic administrat în doze mici asupra agregării plachetare, în utilizare concomitentă. Deși există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca administrarea regulată pe termen lung a ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acid acetilsalicilic în doze mici. Se consideră că apariția unor efecte semnificative clinic la administrarea ocazională de ibuprofen (vezi pct. 5.1) este puțin probabilă. Efecte asupra testelor de laborator Paracetamol poate interfera cu teste de laborator cum sunt determinarea acidului uric seric prin metoda cu acid fosfotungstic și determinarea glicemiei prin metoda glucozo-oxidoreductazei cu reactivi de culoare.

Sarcina Nu există date cu privire la utilizarea acestui medicament la femeie în timpul sarcinii. Pentru ibuprofen Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele provenite din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine determină creşterea avorturilor pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s-a observat o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv malformaţii cardiovasculare. Începând cu săptămâna a 20-a de sarcină, utilizarea Combogesic suspensie orală poate provoca oligohidramnios ca o consecință a disfuncției renale fetale. Aceasta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibilă la întreruperea administrării. În plus, a fost raportată constricția canalului arterial după tratamentul efectuat în al doilea trimestru de sarcină, care este reversibilăîn cea mai mare parte la oprirea tratamentului. Prin urmare, ibuprofen nu trebuie administrat în primul şi al doilea trimestru sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă ibuprofen este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în primul şi al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil pentru o durată a tratamentului cât mai scurtă posibil. Trebuie instituită monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricție a canalului arterial după expunere la Combogesic suspensie orală timp de mai multe zile începând cu săptămâna a 20-a de sarcină. Administrarea Combogesic suspensie orală trebuie întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios și constricția canalului arterial. În al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la următoarele riscuri: - toxicitate cardiopulmonară (cu constricţia / închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); - afectarea funcţiei renale (a se vedea mai sus); mama şi nou-născutul la sfârşitul sarcinii la: - posibilitatea prelungirii timpului de sângerare, ca efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici. - inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea nașterii sau prelungirea travaliului. Ca urmare, ibuprofen este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină (vezi punctele 4.3 şi 5.3). Pentru paracetamol Un volum amplu de date provenind de la femei gravide care au utilizat paracetamol nu indică nici apariția malformațiilor și nici toxicitatea fetală/neonatală. Studiile epidemiologice privind dezvoltarea neurologică a copiilor expuși la paracetamol in utero nu sunt concludente. Dacă situația clinică o impune, paracetamol poate fi utilizat în timpul sarcinii, în cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt interval de timp posibil cu cea mai scăzută frecvență de administrare. Alăptarea Paracetamol este excretat în laptele matern într-o cantitate nesemnificativă clinic, iar datele disponibile publicate nu contraindică alăptarea. Ibuprofen și metaboliții săi pot trece în cantități foarte mici în laptele matern. Nu se cunosc efecte nocive la sugari. Având în vedere dovezile menționate anterior, nu este necesară întreruperea alăptării în cazul tratamentului pe termen scurt cu acest medicament în doza recomandată. Fertilitatea Utilizarea ibuprofen poate afecta fertilitatea la femeie și nu este recomandat în cazul femeilor care încearcă să rămână gravide. Femeile care nu reușesc să rămână gravide sau care efectuează investigații privind infertilitatea trebuie să ia în considerare întreruperea administrării medicamentului.