RCP · COMBOGESIC 1000 mg/300 mg

Doze

Pentru administrare orală şi doar pe termen scurt (nu mai mult de 3 zile).

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Pacientul trebuie să solicite consultul unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează sau dacă administrarea medicamentului este necesară mai mult de 3 zile.

Adulți (cu greutatea corporală 50 kg)>

Doza uzuală este de un plic, luat la interval de șase ore, după cum este necesar, până la un maxim de trei plicuri în decurs de 24 de ore.

Intervalul dintre dozele unice trebuie să fie de cel puțin șase ore. Nu trebuie depășită doza zilnică maximă de 3000 mg paracetamol și 900 mg ibuprofen într-un interval de 24 de ore.

Cu excepția cazului în care este recomandat de un medic, doza zilnică maximă de paracetamol nu trebuie să depășească 2 g de paracetamol pe zi în următoarele situații:

- Alcoolism cronic

- Deshidratare

- Malnutriție cronică

Copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani

Acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Vârstnici

Nu sunt necesare ajustări speciale ale dozei; cu toate acestea, la subiecții vârstnici fragili, imobilizați sau la pacienții vârstnici cu insuficiență renală sau hepatică, poate fi necesară o reducere a dozei sau a frecvenței administrării (vezi pct. 4.4). Vârstnicii prezintă un risc crescut de consecințe grave ale reacțiilor adverse. Dacă se consideră necesar a fi administrat un AINS, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă perioadă posibilă de timp. Pacientul trebuie monitorizat periodic pentru hemoragii gastrointestinale în timpul tratamentului cu AINS.

Pacienţi cu insuficienţă renală/ hepatică

Se recomandă prudență la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Doza trebuie menţinută cât mai mică posibil (vezi pct. 4.4).

Acest medicament este contraindicat pacienților care prezintă insuficiență renală severă sau pacienților care prezintă insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Pentru a reduce la minimum reacțiile adverse, se recomandă ca pacienții să ia acest medicament după masă.

Combogesic trebuie administrat prin dizolvarea conținutului plicului într-un pahar cu apă fierbinte.

Acest medicament este contraindicat pentru utilizarea concomitentă cu alte medicamente care conțin paracetamol, ibuprofen, acid acetilsalicilic în doze mai mari de 75 mg pe zi, salicilați sau cu alte medicamente anti-inflamatoare (AINS) (vezi pct. 4.3). Au fost raportate următoarele interacțiuni ale paracetamolului cu alte medicamente: • medicamente anticoagulante (de exemplu, warfarina) – poate fi necesară reducerea dozei dacă paracetamolul și anticoagulantele sunt utilizate concomitent pentru o perioadă prelungită de timp. Ȋn acest caz, se recomandă controlul regulat al INR-ului. • absorbția paracetamolului este crescută de substanțe care cresc evacuarea gastrică, de exemplu, metoclopramid sau domperidonă. • absorbția de paracetamol este scăzută de substanțe care scad evacuarea gastrică, de exemplu, propantelină, antidepresive cu proprietăți anticolinergice și analgezice narcotice. • paracetamolul poate crește concentrațiile plasmatice de cloramfenicol. • riscul de toxicitate indus de paracetamol poate fi crescut în cazul pacienților cărora li se administrează concomitent alte medicamente cu potențial hepatotoxic sau medicamente care induc enzimele hepatice microzomale, cum sunt alcoolul etilic și medicamentele anticonvulsivante (barbiturice, carbamazepină, fenitoină, primidonă) • poate fi afectată excreția paracetamolului și concentrațiile plasmatice pot fi modificate atunci când se administrează concomitent cu probenecid. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de paracetamol dacă este administrat concomitent cu probenecid. • colestiramina reduce absorbția paracetamolului şi din acest motiv nu trebuie administrată în decurs de o oră după utilizarea paracetamolului. • a fost raportată hepatotoxicitate severă la doze terapeutice sau în caz de supradozaj moderat cu paracetamol în cazul pacienților tratați concomitent cu izoniazidă sau cu alte medicamente pentru tuberculoză cum este rifampicina. • a apărut hepatotoxicitate severă după utilizarea paracetamolului în cazul unui pacient tratat cu zidovudină și cotrimoxazol. Administrarea concomitentă de paracetamol și zidovudină poate induce neutropenie și hepatotoxicitate. Trebuie evitată utilizarea frecventă a paracetamolului la pacienții tratați cu zidovudină. • pe baza unei posibile induceri a metabolizării hepatice, paracetamolul poate induce o scădere a biodisponibilității lamotriginei, cu o posibilă reducere a efectului terapeutic. • este necesară prudenţă atunci când paracetamol este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat cauzată de acidoza piroglutamică, în special la pacienţii cu factori de risc (vezi pct. 4.4). Au fost observate următoarele interacțiuni ale ibuprofenului cu alte medicamente: • Antihipertensive (inhibitori ai ECA, beta-blocante și antagoniști ai angiotensinei II) și diuretice: AINS pot reduce efectele acestor medicamente. La unii pacienți cu funcție renală compromisă (de exemplu, pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcție renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA, beta-blocant sau antagonist al angiotensinei II și a agenților care inhibă ciclooxigenaza poate duce la o deteriorare suplimentară a funcției renale, inclusiv la o posibilă insuficiență renală acută, care este de obicei reversibilă. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie efectuată cu precauție, în special la vârstnici. Pacienții trebuie hidratați corespunzător și trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale după inițierea terapiei concomitente și, ulterior, periodic. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate a AINS. • Administrarea concomitentă de ibuprofen și diuretice care economisesc potasiu poate duce la hiperkaliemie (se recomandă verificarea potasiului seric). • Agenți antiplachetari și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) – risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4) • Anticoagulante, inclusiv warfarina – ibuprofenul interferă cu stabilitatea INR-ului și poate crește riscul de sângerare severă și hemoragie, uneori letale, mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal. Ibuprofenul trebuie administrat pacienților care utilizează warfarina numai dacă este absolut necesar și aceștia trebuie să fie monitorizați cu atenție. • Ibuprofenul poate reduce clearance-ul renal și crește concentrația plasmatică a litiului • Ibuprofenul poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA, beta-blocantelor și diureticelor și poate provoca natriureză și hiperkaliemie la pacienții aflați sub aceste tratamente • Ibuprofenul reduce clearance-ul metotrexatului • Ibuprofenul poate crește concentrațiile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice • Ibuprofenul poate crește riscul de hemoragie gastro-intestinală, în special în cazul administrării concomitente cu corticosteroizi • Ibuprofenul poate prelungi timpul de sângerare la pacienții tratați cu zidovudină • Ibuprofenul poate interacționa, de asemenea, cu probenecid, medicamente antidiabetice și fenitoină • Ibuprofenul poate interacționa, de asemenea, cu tacrolimus, ciclosporină, sulfoniluree, antibiotice chinolone și inhibitori ai CYP2C9 (voriconazol, fluconazol). • Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate. • Antibiotice chinolone: pacienții care utilizează concomitent AINS și chinolone pot prezenta un risc crescut de a dezvolta convulsii. • Sulfoniluree: studiile clinice au arătat interacțiuni între AINS și antidiabetice (sulfoniluree). Au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie la pacienții tratați concomitent cu sulfoniluree și ibuprofen. Se recomandă verificarea valorilor glicemiei, ca măsură de precauție în cazul administrării concomitente. • Tacrolimus: risc posibil crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate împreună cu tacrolimus Acid acetilsalicilic În general, administrarea concomitentă a ibuprofenului și acidului acetilsalicilic nu este recomandată, din cauza potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse. Nu se recomandă utilizarea acidului acetilsalicilic în doze mici. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic administrat în doze mici asupra agregării plachetare, atunci când sunt utilizate concomitent. Deși există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca administrarea regulată, pe termen lung, a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic utilizat în doze mici. Se consideră improbabilă apariția unor efecte relevante din punct de vedere clinic la administrarea ocazională de ibuprofen (vezi pct. 5.1). Efecte asupra testelor de laborator Paracetamolul poate interfera cu testele de laborator pentru acidul uric seric care utilizează acid fosfotungstic și cu testele pentru glicemie care utilizează glucozo-oxidază-peroxidază.

Sarcina Nu există date cu privire la utilizarea acestui medicament la om în timpul sarcinii. Din cauza componentei ibuprofen, Combogesic este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină (vezi mai jos). Pentru ibuprofen Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele provenite din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în primele stadii ale sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine determină creşterea avorturilor pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s-a observat o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, incluzând cele cardiovasculare. Începând cu săptămâna de sarcină 20, utilizarea Combogesic poate provoca oligohidramnios, ca rezultat al disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibil după întreruperea administrării. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, cele mai multe dintre acestea s-au remis după întreruperea tratamentului. De aceea, Combogesic nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă Combogesic este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea prenatală cu privire la oligohidramnios și constricția canalului arterial după expunerea la Combogesic timp de mai multe zile începând cu săptămâna gestațională 20. Administrarea Combogesic trebuie întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios sau constricție a canalului arterial. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la următoarele riscuri: - toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea / constricţia prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); - afectarea funcţiei renale (a se vedea mai sus); mama şi nou-născutul la sfârşitul sarcinii, la: - o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici. - inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului. Ca urmare, Combogesic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi punctele

Pentru paracetamol Un volum amplu de date provenite de la gravide nu evidențiază apariția de malformații sau toxicități la făt/nou-născut. Studiile epidemiologice privind neuro-dezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero prezintă rezultate neconcludente. Alăptarea Paracetamolul este excretat în laptele matern, dar nu într-o cantitate semnificativă clinic, iar datele disponibile publicate nu contraindică alăptarea. Ibuprofenul și metaboliții săi pot trece în cantități foarte mici în laptele matern. Nu sunt cunoscute efecte dăunătoare pentru sugari. Având în vedere dovezile de mai sus, nu este necesară întreruperea alăptării, în cazul tratamentului cu acest medicament pe termen scurt, cu doza recomandată din acest medicament. Fertilitatea Utilizarea medicamentului poate afecta fertilitatea feminină și nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în concepere sau care sunt în curs de investigare pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării medicamentului. Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina tulburări ale fertilităţii la femei prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil după întreruperea tratamentului.