RCP · COMBIFEXIN 200 mg/500 mg

Doze

Numai pentru administrare pe scurtă durată.

Pacientul trebuie să consulte un medic dacă simptomele persistă sau se agravează sau dacă medicamentul este necesar pentru mai mult de 3 zile.

Reacțiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).Adulți: Se administrează câte un comprimat de până la trei ori pe zi cu apă. Intervalul între doze trebuie să fie de cel puțin șase ore.

Dacă administrarea unui singur comprimat nu reduce simptomele, pot fi administrate maxim câte două comprimate de până la trei ori pe zi. Intervalul dintre dozele unice trebuie să fie de cel puțin 6 ore.

Doza maximă este de șase comprimate (1200 mg ibuprofen, 3000 mg paracetamol) în 24 de ore. Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4).

Persoanele vârstnice prezintă un risc crescut de consecințe grave ale reacțiilor adverse. Dacă un AINS este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă posibilă. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat pentru sângerare gastrointestinală în timpul terapiei cu AINS.

Copii și adolescenți:

Nu trebuie administrat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Insuficiență renală

În caz de insuficiență renală (rata de filtrare glomerulară 10 - 50 ml/min), doza unică nu trebuie să depășească 500 mg de paracetamol (un comprimat), iar intervalul dintre dozele unice trebuie să fie de cel puțin șase ore. Pentru pacienții cu insuficiență renală severă, vezi pct. 4.3.

Insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică sau sindrom Gilbert, doza trebuie redusă sau intervalul dintre doze trebuie prelungit. Doza zilnică nu trebuie să depășească 2 g de paracetamol (4 comprimate). Pentru pacienții cu insuficiență hepatică severă, vezi pct. 4.3.

Doza zilnică nu trebuie să depășească 2 g de paracetamol/ zi (4 comprimate) în următoarele situații clinice:

• adulți cu greutatea corporală mai mică de 50 kg

• alcoolism cronic

• deshidratare

• malnutriție cronică

Mod de administrare

Administrare orală.

Pentru a reduce riscul apariției reacțiilor adverse, pacienții trebuie să administreze Combifexin 200 mg/ 500 mg comprimate filmate împreună cu alimente.

Acest medicament (ca orice alte medicamente care conțin ibuprofen și AINS) este contraindicat în asociere cu: • Acid acetilsalicilic (cu excepția cazului în care medicul a recomandat acid acetilsalicilic în doze mici care nu depășesc 75 mg pe zi, vezi mai jos). Administrarea ibuprofenului în asociere cu acid acetilsalicilic nu este în general recomandată, din cauza riscului crescut de apariţie a reacţiilor adverse (vezi pct. 4.3). • Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, deoarece aceștia pot crește riscul de apariţie a reacţiilor adverse (vezi pct. 4.3). Acest medicament (ca orice alt medicament care conține paracetamol) este contraindicat în asociere cu alte medicamente care conțin paracetamol - risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse grave (vezi pct. 4.3). Acest medicament (ca orice alte medicamente care conțin ibuprofen și AINS) trebuie utilizat cu precauție în asociere cu: • Anticoagulante: AINS pot crește efectul anticoagulantelor, precum warfarina (vezi pct. 4.4). • Medicamente antihipertensive (inhibitori ai ECA și antagoniști ai angiotensinei II) și diuretice: AINS pot reduce efectele acestor medicamente. La unii pacienți cu funcție renală compromisă (de exemplu, pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcție renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor ACE sau a unui antagonist al angiotensinei II și a inhibitorilor de ciclooxigenază poate duce la afectarea suplimentară a funcției renale, inclusiv insuficiență renală acută, care este de obicei reversibilă. Aceste interacțiuni trebuie luate în considerare la pacienții cărora li se administrează un AINS concomitent cu inhibitori ECA sau antagoniști ai angiotensinei II. Prin urmare, utilizarea concomitentă trebuie efectuată cu precauție, în special la vârstnici. Pacienții trebuie hidratați adecvat și trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale după inițierea terapiei concomitente și, ulterior, periodic. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate a AINS. • Antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4). • Acid acetilsalicilic (doza mică, care nu depășește 75 mg zilnic): datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doze mici asupra agregării trombocitare atunci când sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini cu privire la extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea periodică și îndelungată a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1). • Glicozide cardiace: AINS poate exacerba insuficiența cardiacă, reduce rata filtrării glomerulare și crește concentrațiile plasmatice ale glicozidelor. • Colestiramină: administrarea concomitentă de ibuprofen și colestiramină poate reduce absorbția ibuprofenului la nivelul tractului gastrointetinal. Cu toate acestea, nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestui fapt. • Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate. • Corticosteroizi: risc crescut de ulcerații sau sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4). • Diuretice: efect diuretic redus. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate indus de AINS. • Litiu: scădere a eliminării de litiu. • Metotrexat: scădere a eliminării metotrexatului. • Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizat timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei, deoarece AINS poate reduce efectul mifepristonei. • Antibiotice chinolone: datele obținute provenite din studiile efectuate la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de convulsii indus de antibioticele chinolone. Pacienții cărora li se administrează AINS și chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor. • Tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate dacă AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus. • Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică dacă AINS se administrează concomitent cu zidovudină. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză și hematom la pacienţii cu hemofilie și test HIV pozitiv cărora li se administrează tratament concomitent cu zidovudină și ibuprofen. Acest medicament (ca orice alt medicament care conține paracetamol) trebuie utilizat cu precauție în asociere cu: • Flucloxacilină: este necesară prudenţă atunci când paracetamol este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat, în special la pacienţii cu factori de risc (vezi pct. 4.4). • Cloramfenicol: concentrație plasmatică crescută a cloramfenicolului. • Colestiramină: viteza de absorbție a paracetamolului este redusă de colestiramină. Prin urmare, colestiramina nu trebuie administrată în decurs de o oră, dacă este necesară analgezia maximă. • Metoclopramid și domperidonă: absorbția de paracetamol este crescută de metoclopramid și domperidonă. Cu toate acestea, administrarea concomintentă trebuie evitată. • Warfarină/anticoagulante: efectul anticoagulant al warfarinei și al altor cumarine poate crește prin utilizarea regulată pe termen lung a paracetamolului, cu un risc mărit de sângerare; dozele ocazionale nu au efect semnificativ. • Zidovudină: creștere a frecvenței de apariție a neutropeniei. Prin urmare, paracetamolul și zidovudina trebuie administrate concomitent numai la recomandarea medicului. • Probenecid: este inhibată conjugarea paracetamolului cu acidul glucuronic, ceea ce duce la reducerea clearance-ului paracetamolului cu aproximativ 50%. La pacienții care iau concomitent probenecid, trebuie luată în considerare reducerea dozei de paracetamol. • Substanțe hepatotoxice (vezi pct. 4.4). Hepatotoxicitatea paracetamolului poate fi intensificată de administrarea concomitentă de medicamente care afectează ficatul, precum barbituricele, antidepresivele triciclice și alcoolul.

Sarcina Nu există studii referitoare la administrarea ibuprofen/paracetamol 200 mg/ 500 mg comprimate filmate la femei în timpul sarcinii. Din cauza prezenței ibuprofenului Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea un efect advers asupra sarcinii și / sau dezvoltării embrio- fetale. Datele obținute din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a dovedit a avea ca rezultat avort pre și post-implantare și letalitate embrio-fetală. În plus, s-au raportat incidențe crescute ale diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, dintre care majoritatea s-au remis după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de către o femeie care intenţionează să rămână gravidă sau în timpul primului și celui de al doilea trimestru de sarcină, trebuie administrată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului trebuie să fie cea mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricție a canalului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt dacă se detectează oligohidramnios sau constricție a canalului arterial. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la: - toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară); - disfuncție renală (vezi mai sus) mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la: - posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la administrarea de doze foarte mici; - inhibarea contracțiilor uterine, care duc la întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecință, administrarea de ibuprofen/paracetamol 200 mg/ 500 mg comprimate filmate este contraindicată în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct 4.3). Din cauza prezenței paracetamolului: Un număr mare de date, referitoare la femeile gravide, nu indică apariția toxicității malformative sau feto/ neonatale. Studiile epidemiologice asupra dezvoltării neurologice, efectuate la copii expuși in utero la paracetamol, arată rezultate neconcludente. Dacă este necesar din punct de vedere clinic, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, însă trebuie administrată cea mai mică doză eficace, pe o perioadă foarte scurtă de timp, cu cea mai mică frecvență posibilă. Alăptarea Ibuprofenul și metaboliții săi pot trece în cantități foarte mici în laptele matern (0,0008% din doza administrată mamei). Deoarece efectele nocive pentru sugari nu au devenit cunoscute până în prezent, întreruperea alăptării nu este necesară în timpul tratamentului de scurtă durată cu ibuprofen, la dozele recomandate. După administrarea orală, paracetamolul este excretat în laptele matern, dar nu într-o cantitate semnificativă clinic. Datele disponibile nu contraindică alăptarea. În consecință, paracetamolul poate fi administrat conform recomandărilor în perioada alăptării. Fertilitatea Utilizarea medicamentului poate afecta fertilitatea femeilor şi nu se recomandă femeilor care intenţionează să rămână gravide . În cazul femeilor care au dificultăți în a rămâne gravide sau care sunt supuse investigației pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării medicamentului.