RCP · CO-ROSWERA 15 mg/10 mg

Doze

Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie să urmeze un regim hipocolesterolemiant standard, care trebuie continuat şi în timpul tratamentului.

Doza recomandată de Co-Roswera este de un comprimat pe zi. Co-Roswera poate fi administrat în oricare perioadă a zilei, cu sau fără alimente.

Înainte de a trece la administrarea Co-Roswera, pacienții trebuie controlați cu doze stabile ale monocomponentelor administrate concomitent. Doza de Co-Roswera trebuie să corespundă dozelor componentelor individuale ale combinației la momentul comutării.

Co-Roswera nu este adecvat pentru terapie inițială. Tratamentul inițial sau ajustarea dozei, dacă este necesară, se va face numai prin administrarea monocomponentelor și, după stabilirea dozelor adecvate, este posibilă trecerea la o combinație în doză fixă, la concentrațiile corespunzătoare.

Administrarea concomitentă cu chelatori ai acizilor biliari Doza de Co-Roswera trebuie administrată fie cu cel puțin 2 ore înainte, fie la nu mai puțin de 4 ore după administrarea unui chelator al acizilor biliari (vezi pct. 4.5).

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici La pacienţii cu vârsta >70 ani se recomandă o doză iniţială de rosuvastatină de 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesară nicio altă ajustare a dozei în relație cu vârsta pacientului.

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Doza iniţială de rosuvastatină recomandată la pacienţi cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei < 60 ml/min) este de 5 mg. Utilizarea dozei de 40 mg/10 mg este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală moderată. Utilizarea Co-Roswera în orice doză la pacienţii cu insuficienţă renală severă este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară (scoruri Child-Pugh de 5- 6). Tratamentul cu Co-Roswera nu este recomandat la pacienții cu insuficienţă hepatică moderată (scoruri Child-Pugh de 7-9) sau insuficienţă hepatică severă (scoruri Child-Pugh peste 9) (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Co-Roswera este contraindicat la pacienţii cu afecțiune hepatică activă (vezi pct. 4.3).

Rasă Creșterea concentrațiilor plasmatice de rosuvastatină a fost observată la pacienții de origine asiatică (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2). Doza inițială recomandată de rosuvastatină pentru pacienții de origine asiatică este de 5 mg. Doza de 40 mg/10 mg este contraindicată la acești pacienți.

Polimorfism genetic S-a demonstrat că genotipurile SLCO1B1 (OATP1B1) c.521CC și ABCG2 (BCRP) c.421AA sunt asociate cu o creștere a expunerii la rosuvastatină. Pentru pacienții despre care se știe că au genotipul c.521CC sau c.421AA, se recomandă jumătate din doza recomandată în mod obișnuit și o doză maximă de 20 mg de rosuvastatină o dată pe zi (vezi secțiunile 4.4, 4.5 și 5.2).

Doze la pacienţi cu factori de risc de miopatie La pacienţi cu factori de risc de miopatie, doza inţială recomandată este de 5 mg (vezi pct. 4.4). Doza de Co-Roswera de 40 mg/10 mg este contraindicată la unii dintre aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).

Tratament concomitent Rosuvastatina reprezintă substrat al unor proteine de transport (de exemplu, OATP1B1 şi BCRP). Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliză) este crescut în cazul administrării concomitente a rosuvastatinei cu anumite medicamente ce pot creşte concentraţiile plasmatice ale rosuvastatinei, din cauza interacţiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina, ticagrelor şi anumiţi inhibitori ai proteazelor, inclusiv combinaţii de ritonavir cu atazanavir, lopinavir şi/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 şi 4.5). Atunci când este posibil, se recomandă luarea în considerare a unui tratament alternativ şi, dacă este necesar, terapia cu rosuvastatină poate fi întreruptă. În situaţiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu rosuvastatină nu poate fi evitată, trebuie evaluat raportul beneficiu/risc al tratamentului concomitent şi ajustarea cu atenţie a dozelor de rosuvastatină (vezi pct. 4.5).

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea Co-Roswera la copii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Co-Roswera nu este recomandat la pacienții cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare Administrare orală

Administrări concomitente contraindicate Ciclosporină: Co-Roswera este contraindicat la pacienții cărora li se administrează concomitent ciclosporină (vezi pct. 4.3). În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ale rosuvastatinei au fost în medie de 7 ori mai mari decât cele observate la voluntarii sănătoşi (vezi Tabelul 1). Administrarea concomitentă nu a afectat concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei. Într-un studiu efectuat la opt pacienți la care s-a efectuat un transplant renal, cu clearance al creatininei de > 50 ml/min, tratați cu o doză fixă de ciclosporină, administrarea unei doze unice de 10 mg de ezetimib a dus la o creștere de 3,4 ori (interval cuprins între 2,3 și 7,9) a mediei ASC pentru ezetimib total, comparativ cu lotul de control compus din subiecți sănătoși dintr-un alt studiu (n=17), la care s-a administrat doar ezetimib. Într-un alt studiu, un pacient cu transplant renal, cu insuficiență renală severă, tratat cu ciclosporină și multe alte medicamente, a prezentat o creștere de 12 ori a expunerii la ezetimib total, comparativ cu pacienții din grupul de control la care s-a administrat doar ezetimib. Într-un studiu clinic încrucişat, efectuat pe două perioade de timp, la 12 subiecți sănătoși, administrarea zilnică a 20 mg ezetimib timp de 8 zile concomitent cu o doză unică de 100 mg ciclosporină în ziua 7 a dus la o creștere medie de 15% a ASC a ciclosporinei (interval minus 10% până la plus 51%), comparativ cu monoterapia cu o doză unică de 100 mg de ciclosporină. Un studiu controlat cu privire la efectul administrării concomitente a ezetimibului asupra expunerii la ciclosporină la pacienții cu transplant renal nu a fost realizat. Administrări concomitente nerecomandate Inhibitori ai proteazelor: Cu toate că nu se cunoaşte exact mecanismul interacţiunii, utilizarea concomitentă a unui inhibitor de protează poate determina o creştere marcată a concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei (vezi Tabelul 1). De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă la voluntari sănătoși de rosuvastatină 10 mg şi o combinaţie de doi inhibitori ai proteazelor (atazanavir 300 mg şi ritonavir 100 mg) a fost asociată cu o creştere de aproximativ trei ori, respectiv şapte ori, a ASC şi, respectiv Cmax ale rosuvastatinei, la starea de echilibru. Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi unele combinaţii de inhibitori ai proteazelor poate fi luată în considerare numai după ajustarea atentă a dozelor de rosuvastatină, în funcţie de creşterea aşteptată a concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5 Tabelul 1). Ticagrelor: Ticagrelor inhibă transportorul BCRP, provocând o creștere de 2,6 ori a ASC a rosuvastatinei, ceea ce poate duce la un risc crescut de miopatie. Trebuie luate în considerare beneficiile prevenirii evenimentelor adverse cardiovasculare majore prin utilizarea rosuvastatinei și riscurile asociate creșterii concentrațiilor plasmatice de rosuvastatină. Inhibitori ai proteinelor de transport: Rosuvastatina este substrat al anumitor proteine de transport, incluzând transportorul hepatic de captare OATP1B1 şi a transportorului hepatic de eflux BCRP. Administrarea concomitentă a rosuvastatinei împreună cu medicamente care inhibă activitatea proteinelor de transport poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei şi la creşterea riscului de miopatie (vezi pct. 4.2, 4.4, şi 4.5, Tabelul 1). Fibrați: Administrarea concomitentă de rosuvastatină și gemfibrozil a determinat o creștere de 2 ori a Cmax și ASC ale rosuvastatinei (vezi pct.4.4). Pe baza datelor obţinute din studiile de interacţiune specifică nu sunt de aşteptat interacţiuni clinic semnificative în cazul administrării concomitente de fenofibrat; cu toate acestea, poate apărea o interacţiune farmacodinamică. Gemfibrozilul, fenofibratul și alţi fibraţi cresc riscul de miopatie atunci când sunt administrate concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei, probabil din cauza faptului că aceştia pot produce miopatie şi în monoterapie. Doza de 40 mg/10 mg este contraindicată la utilizarea concomitentă a fibraţilor (vezi pct. 4.3 şi 4.4). De asemenea, aceşti pacienţi trebuie să utilizeze doza iniţială de 5 mg. La pacienții la care se administrează fenofibrat și ezetimib, medicii trebuie să fie conștienți de posibilele riscuri de colelitiază și de afecțiuni ale veziculei biliare (vezi pct. 4.4 și 4.8). Dacă se suspectează o colelitiază la un pacient tratat cu ezetimib și fenofibrat, se recomandă investigarea vezicii biliare și tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.8). Administrarea concomitentă de fenofibrat sau gemfibrozil a crescut ușor concentrațiile de ezetimib total (de aproximativ 1,5 și, respectiv, 1,7 ori). Administrarea concomitentă de ezetimib cu alți fibrați nu a fost studiată. Fibrații pot crește excreția de colesterol în bilă, ceea ce poate duce la colelitiază. În studiile la animale, ezetimibul a crescut uneori concentrația de colesterol din bila prezentă în vezicula biliară, dar nu la toate speciile (vezi pct. 5.3). Nu poate fi exclus un risc litogen asociat cu utilizarea terapeutică a ezetimibului. Acid fusidic: Nu au fost realizate studii de interacțiune cu rosuvastatină și acid fusidic. Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză poate fi crescut la administrarea concomitentă de acid fusidic în formă farmaceutică cu utilizare sistemică și statine. Mecanismul acestei interacțiuni (farmacodinamic, farmacocinetic sau ambele) este încă necunoscut. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (inclusiv unele decese) la pacienții cărora li se administrează concomitent aceste medicamente. Dacă este necesar tratamentul sistemic cu acid fusidic, tratamentul cu rosuvastatină trebuie întrerupt pe durata tratamentului de acid fusidic. Vezi, de asemenea, pct. 4.4. Alte interacțiuni: Antiacide: Administrarea concomitentă a antiacidelor scade viteza de absorbție a ezetimibului, dar fără efecte asupra biodisponibilității ezetimibului. Această scădere a ratei de absorbție nu este considerată semnificativă clinic. Administrarea simultană de rosuvastatină cu o suspensie conţinând un antiacid cu hidroxid de aluminiu şi magneziu a determinat scăderea concentraţiei plasmatice a rosuvastatinei de aproximativ 50%. Acest efect a fost mai mic atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore după rosuvastatină. Nu a fost studiată importanţa clinică a acestei interacţiuni. Anticoagulante: Într-un studiu clinic efectuat la 12 adulți sănătoși de sex masculin, administrarea concomitentă de ezetimib (10 mg o dată pe zi) nu a avut niciun efect semnificativ asupra biodisponibilității warfarinei și a timpului de protrombină. Cu toate acestea, după punerea pe piață au existat raportări de creștere a raportului internaţional standardizat (INR) la pacienții cărora li s-a administrat ezetimib concomitent cu warfarină sau fluindionă. În cazul în care ezetimib este administrat concomitent cu warfarină, un alt anticoagulant cumarinic sau fluindionă, INR-ul trebuie monitorizat adecvat (vezi pct. 4.4). Ca şi în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, iniţierea tratamentului sau creşterea dozei de rosuvastatină la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti de vitamină K (de exemplu, warfarină sau alt anticoagulant cumarinic) poate duce la creşterea raportului internaţional standardizat (INR). Întreruperea tratamentului sau scăderea dozelor de rosuvastatină poate duce la scăderea INR-ului. În astfel de situaţii, se impune monitorizarea valorilor INR. Eritromicină: Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi eritromicină a dus la scăderea cu 20% a ASC şi scăderea cu 30% a Cmax ale rosuvastatinei. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea motilităţii intestinale de către eritromicină. Enzimele citocromului P450: Rezultatele din studiile in vitro şi in vivo arată că rosuvastatina nu este nici inhibitor, şi nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu sunt aşteptate interacţiuni medicamentoase depinzând de metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu s-au observat interacţiuni clinic semnificative nici între rosuvastatină şi fluconazol (un inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4) sau rosuvastatină şi ketoconazol (un inhibitor al CYP2A6 şi CYP3A4). În studiile preclinice s-a demonstrat că ezetimib nu induce activitatea enzimelor citocromului P450 care metabolizează medicamente. Nu s-a observat nicio interacțiune farmacocinetică semnificativă clinic între ezetimib și medicamente cunoscute a fi metabolizate de izoenzimele citocromului P450 1A2, 2D6, 2C8, 2C9 și 3A4 sau N-acetiltransferază. Colestiramină: Administrarea concomitentă a colestiraminei scade media ariei de sub curba concentrației plasmatice (ASC) a ezetimibului total (ezetimib + ezetimib glucuronoconjugat) cu aproximativ 55%. Scăderea progresivă a colesterolului de tip lipoproteină cu densitate mică (LDL- colesterol) determinată de administrarea concomitentă de ezetimib cu colestiramină poate fi diminuată de către această interacțiune (vezi pct. 4.2). Digoxină: Pe baza datelor obţinute din studiile de interacţiune specifică nu sunt de aşteptat interacţiuni clinic semnificative în cazul administrării concomitente de digoxină. Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (TSH): Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi un contraceptiv oral a determinat creşterea ASC pentru etinilestradiol şi norgestrel cu 26% şi, respectiv, 34%. Această creştere a concentrațiilor plasmatice trebuie avută în vedere când se aleg dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date de farmacocinetică pentru subiecţii care utilizează concomitent rosuvastatină şi TSH şi, prin urmare, un efect similar nu poate fi exclus. Cu toate acestea, în studiile clinice, asocierea a fost frecvent utilizată la femei şi a fost bine tolerată. Interacţiuni care necesită ajustarea dozei de rosuvastatină (vezi şi Tabelul 1): Atunci când este necesară administrarea concomitentă de rosuvastatină şi alte medicamente care determină creşterea cunoscută a concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei, dozele de rosuvastatină trebuie scăzute. În cazul în care creşterea aşteptată a ASC este de aproximativ 2 ori sau mai mare, tratamentul trebuie iniţiat cu doza zilnică unică de 5 mg rosuvastatină. Doza zilnică maximă de rosuvastatină trebuie ajustată astfel încât concentraţiile plasmatice de rosuvastatină aşteptate să nu depăşească pe cele care apar după administrarea de rosuvastatină 40 mg pe zi, în monoterapie; de exemplu, la administrarea concomitentă cu gemfibrozil, trebuie administrată o doză zilnică de 20 mg rosuvastatină (creştere de 1,9 ori a ASC) şi de 10 mg rosuvastatină, în cazul administrării concomitente cu asocierea atazanavir/ritonavir (creştere de 3,1 ori a ASC). Dacă medicamentul crește ASC a rosuvastatinei de mai puțin de 2 ori nu este necesară scăderea dozei de inițiere, însă este necesară precauție dacă se crește doza de rosuvastatină la peste 20 mg. Tabelul 1. Efectul administrării concomitente a unor medicamente asupra concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei (ASC; în ordine descrescătoare a efectului) din studiile clinice publicate Creștere de 2 ori sau mai mare a ASC a rosuvastatinei Dozele medicamentelor care determină interacţiuni Dozele de rosuvastatină Modificări ale ASC a rosuvastatinei * Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (400 mg-100 mg-100 mg) + voxilaprevir (100 mg) o dată pe zi, timp de 15 zile

10 mg, doză unică de 7,4 ori ↑

Ciclosporină 75 mg până la 200 mg de două ori pe zi, timp de 6 luni

10 mg o dată pe zi, timp de 10

zile de 7,1 ori ↑ Darolutamidă 600 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile

5 mg, doză unică de 5,2 ori ↑

Regorafenib 160 mg o dată pe zi, timp de 14 zile

5 mg, doză unică de 3,8 ori ↑

Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, timp de 8 zile Roxadustat 200 mg o dată la două zile

10 mg, doză unică

10 mg, doză unică

de 3,1 ori ↑ de 2,9 ori ↑ Velpatasvir 100 mg o dată pe zi 10 mg, doză unică de 2,7 ori ↑ Momelotinib 200 mg o dată pe zi, timp de 6 zile Ticagrelor 90 mg de două ori pe zi, timp de 2 zile Ombitasvir 25 mg/paritaprevir 150 mg/ Ritonavir 100 mg o dată pe zi/ dasabuvir 400 mg de două ori pe zi, timp de 14 zile Teriflunomidă, Leflunomidă

10 mg, doză unică

10 mg, doză unică

5 mg, doză unică

Nu este disponibilă de 2,7 ori ↑ de 2,6 ori ↑ de 2,6 ori ↑ de 2,5 ori ↑ Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50 mg o dată pe zi, timp de 11 zile

10 mg, doză unică de 2,3 ori ↑

Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir 120 mg o dată pe zi, timp de 7 zile

5 mg o dată pe zi, timp de 7 zile de 2,2 ori ↑

Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, timp de 17 zile Capmatinib 400 mg de două ori pe zi

20 mg o dată pe zi, timp de 7

zile

10 mg, doză unică

de 2,1 ori ↑ de 2,1 ori ↑ Clopidogrel 300 mg doză de încărcare, urmat de 75 mg la interval de 24 ore Tafamidis 61 mg de două ori pe zi în Zilele 1&2, apoi o dată pe zi, în Zilele 3- Fostamatinib 100 mg, de două ori pe zi

20 mg, doză unică

10 mg, doză unică

20 mg, doză unică

de 2 ori ↑ de 2,0 ori ↑ de 2,0 ori ↑ Gemfibrozil 600 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile Febuxostat 120 mg o dată pe zi

80 mg, doză unică

10 mg, doză unică

de 1,9 ori ↑ de 1,9 ori ↑ Creștere mai mică de 2 ori a ASC a rosuvastatinei Dozele medicamentelor care determină interacţiuni Dozele de rosuvastatină Modificări ale ASC a rosuvastatinei * Eltrombopag 75 mg o dată pe zi, timp de

5 zile

10 mg, doză unică de 1,6 ori ↑

Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile

10 mg o dată pe zi, timp de 7

zile de 1,5 ori ↑ Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg de două ori pe zi, timp de 11 zile

10 mg, doză unică de 1,4 ori ↑

Dronedaronă 400 mg de două ori pe zi Nu este disponibilă de 1,4 ori ↑ Itraconazol 200 mg o dată pe zi, timp de

5 zile

10 mg, doză unică de 1,4 ori ↑**

Ezetimib 10 mg o dată pe zi, timp de 14 zile

10 mg, o dată pe zi, timp de 14

zile de 1,2 ori ↑** Scădere a ASC a rosuvastatinei Dozele medicamentelor care determină interacţiuni Dozele de rosuvastatină Modificări ale ASC a rosuvastatinei * Eritromicină 500 mg de patru ori pe zi, timp de 7 zile

80 mg, doză unică 20% ↓

Baicalină 50 mg de trei ori pe zi, timp de

14 zile

20 mg, doză unică 47% ↓

*Datele prezentate prin „de x ori” reprezintă un raport simplu între administrarea concomitentă şi monoterapia cu rosuvastatină. Datele prezentate ca raport procentual %, reprezintă diferenţa procentuală % comparativ cu monoterapia cu rosuvastatină. Creşterea este indicată prin „↑”, iar scăderea, prin „↓”. **În cazul unor studii clinice cu doze diferite de rosuvastatină, tabelul indică valoarea semnificativă. ASC = aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp Următoarele substanțe/combinații nu au avut un efect semnificativ clinic asupra ASC a rosuvastatinei, la administrarea concomitentă: Aleglitazar 0,3 mg, timp de 7 zile; Fenofibrat 67 mg, de trei ori pe zi, timp de 7 zile; Fluconazol 200 mg o dată pe zi, timp de 11 zile; Fosamprenavir 700 mg/Ritonavir 100 mg de două ori pe zi, timp de 8 zile; Ketoconazol 200 mg, de două ori pe zi, timp de 7 zile; Rifampicină 450 mg, o dată pe zi, timp de 7 zile; Silimarină 140 mg, de trei ori pe zi, timp de 5 zile. În studiile de interacțiune clinică, ezetimibul nu a avut efect asupra farmacocineticii dapsonei, dextrometorfanului, digoxinei, contraceptivelor orale (etinilestradiol și levonorgestrel), glipizidei, tolbutamidei sau midazolamului, în timpul administrării concomitente. Cimetidina, administrată concomitent cu ezetimib, nu a avut niciun efect asupra biodisponibilității ezetimibului. Copii și adolescenți: Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți. Nu se cunoaște gradul de interacțiune la copii și adolescenți.

Co-Roswera este contraindicat în timpul sarcinii şi alăptării (vezi pct. 4.3). Sarcina Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive corespunzătoare. Deoarece colesterolul şi alţi produşi ai biosintezei colesterolului sunt esenţiali pentru dezvoltarea fătului, riscul potenţial al inhibării HMG-CoA reductazei depăşeşte avantajul tratamentului în timpul sarcinii. Studiile la animale aduc informaţii limitate despre toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Dacă o pacientă rămâne gravidă în timpul administrării acestui medicament, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Nu sunt disponibile date clinice asupra utilizării ezetimibului în timpul sarcinii. Studiile la animale privind utilizarea ezetimibului în monoterapie nu au evidențiat efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embriofetale, nașterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Alăptarea Datele limitate din rapoartele de caz publicate indică faptul că atât rosuvastatina, cât și ezetimibul sunt prezente în laptele matern în cantități mici. Datorită mecanismului de acțiune al rosuvastatinei, există un risc potențial de reacții adverse la sugari. Co-Roswera este contraindicat în timpul alăptării. Fertilitatea Nu sunt disponibile date din studii clinice privind efectele ezetimibului asupra fertilității la om. Ezetimibul nu a avut niciun efect asupra fertilității la șobolani masculi sau femele, iar rosuvastatina în doze mai mari a prezentat toxicitate testiculară la maimuțe și câini (vezi pct. 5.3).