RCP · CO-PRENESSA 2mg/0,625 mg

Doze

Pentru individualizarea dozei eficace, când este posibil, se recomandă stabilirea treptată a dozei pentru fiecare dintre componentele active.

Doza recomandată este de un comprimat Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg, o dată pe zi, preferabil dimineaţa, înainte de micul dejun. Dacă această doză nu controlează eficace tensiunea arterială, doza poate fi dublată după o lună de tratament (de exemplu, 2 comprimate Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg sau un comprimat Co-Prenessa 4 mg/1,25 mg, dimineaţa).

Insuficienţa renală (vezi pct. 4.4):

Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg comprimate este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min).

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) se recomandă iniţierea tratamentului cu cele mai mici doze adecvate ale medicamentelor administrate individual concomitent. Doza maximă recomandată este de un comprimat Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg pe zi. La un clearance al creatininei de peste 60 ml/min nu este necesară ajustarea dozelor.

Monitorizarea stării clinice a pacientului trebuie să includă determinări frecvente ale potasemiei şi creatininemiei (de exemplu, la interval de o lună).

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3, 4.4. şi 5.2)

În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

La pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată, nu este necesară ajustarea dozelor.

Copii şi adolescenţi

Eficacitatea şi siguranţa Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg comprimate nu au fost stabilite la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. De aceea, utilizarea medicamentului la această grupă de vârstă nu este recomandată.

Persoane vârstnice

Tratamentul trebuie iniţiat cu cele mai mici doze ale medicamentelor administrate asociat sau, dacă este disponibil, cu un comprimat Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg o dată pe zi, administrat de preferinţă dimineaţa, înainte de micul dejun. Dacă este necesar, după o lună de tratament, doza de perindopril poate fi crescută cu precauţie până la 4 mg pe zi (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Administrare orală.

Comune pentru perindopril şi indapamidă Administrare concomitentă nerecomandată Litiu În timpul tratamentului concomitent cu litiu şi inhibitori ai ECA, s-au raportat creşteri ireversibile ale litemiei şi toxicităţii litiului. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice cu inhibitori ai ECA şi litiu, poate creşte suplimentar valorile litemiei şi riscul toxicităţii litiului. Nu se recomandă utilizarea combinaţiei de perindopril şi indapamidă, concomitent cu litiul, dar, dacă administrarea concomitentă de inhibitor al ECA şi litiu este necesară, se recomandă monitorizarea litemiei (vezi pct. 4.4). Administrare concomitentă care necesită precauţii speciale Baclofen Potențarea efectului antihipertensiv. Trebuie monitorizată tensiunea arterială şi funcţia renală şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de antihipertensiv. Antiinflamatoare nesteriodiene (cu administrare sistemică); doze mari de acid acetilsalicilic: La utilizarea concomitentă de inhibitori ECA şi antiinflamatoare nesteroidiene (cum sunt acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori COX-2 şi AINS non-selective), poate apărea reducerea efectului antihipertensiv. Utilizarea concomitentă de inhibitori ECA şi AINS poate duce la creşterea riscului agravării funcţiei renale, incluzând o posibilă insuficienţă renală acută şi creşterea nivelelor potasiului seric, în special la pacienţii cu funcţia renală afectată anterior. Asocierea trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei asociate şi, ulterior, periodic. Administrare concomitentă care necesită atenţie Antidepresivede tip imipraminic (triciclice), neuroleptice Apare creşterea efectului antihipertensiv şi creşterea riscului hipotensiunii arteriale ortostatice (efect aditiv). Legate de perindopril Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Medicamente care induc hiperkaliemie Unele medicamente sau clase terapeutice pot crește incidența hiperkaliemiei: aliskiren, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ECA, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, AINS, heparine, agenți imunosupresori cum sunt ciclosporină sau tacrolimus, trimetoprim. Asocierea acestor medicamente crește riscul de hiperkaliemie. Asocieri contraindicate Aliskiren La pacienții cu diabet zaharat, risc de hiperkaliemie, agravare a funcției renale și creștere a morbidității și mortalității cardiovasculare. Tratamente extracorporale Tratamente extracorporeale care duc la contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ, cum ar fi dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane de flux înalt (de exemplu membranele de poliacrilonitril) și afereza lipoproteinelor cu densitate scăzută cu sulfat de dextran, din cauza riscului crescut de reacții anafilactoide severe (vezi pct. 4.3 ). Dacă un astfel de tratament este necesar, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau a unei clase diferite de medicamente antihipertensive. Sacubitril/valsartan Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4). Administrare concomitentă nerecomandată Aliskiren La pacienții fără diabet zaharat sau cu insuficiență renală, risc de hiperkaliemie, agravare a disfuncției renale și creștere a morbidității și mortalității cardiovasculare (vezi pct. 4.4). Tratament concomitent cu un inhibitor ECA și un blocant al receptorului angiotensinei În literatura de specialitate sa raportat că la pacienții cu boală aterosclerotică, insuficiență cardiacă sau diabet zaharat cu leziuni la nivelul organelor țintă, terapia concomitentă cu un inhibitor ECA și un blocant al receptorilor angiotensinei este asociată cu o frecvență mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopei, hiperkaliemiei și agravare a funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută), în comparație cu utilizarea unui singur medicament care acționează pe sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Blocarea dublă (de exemplu, prin combinarea unui inhibitor ECA cu un antagonist al receptorilor angiotensinei II) trebuie limitată la cazuri definite individual, cu monitorizare atentă a funcției renale, a nivelului de potasiu și a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). Estramustină Risc crescut de reacții adverse, de exemplu angioedem. Diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu Inhibitorii ECA atenuează pierderea de potasiu determinată de diuretice. Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu perindopril poate apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri semnificative ale potasiului seric. De asemenea, este necesară atenție când perindoprilul este administrat concomitent cu alte medicamente care cresc potasemia, cum ar fi trimetoprimul și cotrimoxazolul (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece se știe că trimetoprimul acționează ca un diuretic care economisește potasiul, cum ar fi amiloridul. Prin urmare, nu se recomandă asocierea perindoprilului cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a potasemiei și a EKG. Co-trimoxazol (trimetoprim / sulfametoxazol) Pacienții la care se administrează concomitent co-trimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Administrare concomitentă care necesită precauţii speciale Medicamente antidiabetice (insulină, sulfonamide hipoglicemiante): Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA și a medicamentelor antidiabetice (insuline, medicamente hipoglicemiante orale) poate determina o creștere a efectului de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen pare să apară mai probabil în primele săptămâni de tratament concomitent și la pacienții cu insuficiență renală Diuretice care nu economisesc potasiul: Pacienții care utilizează diuretice, și în special cei care prezintă depleție a volumului circulant și/sau de sare, pot avea o scădere excesivă a tensiunii arteriale după inițierea tratamentului cu un inhibitor ECA. Posibilitatea efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea tratamentului cu diuretic, prin creșterea volumului circulant sau a aportului de sare înainte de inițierea tratamentului cu perindopril, în doze mici și progresive. În cazul hipertensiunii arteriale, atunci când terapia diuretică anterioară s-ar fi putut să producă depleție de sodiu/volum circulant, fie trebuie întrerupt diureticul înainte de inițierea tratamentului cu inhibitor ECA (caz în care, ulterior, poate fi apoi reintrodus un diuretic care nu economisește potasiul), fie inițierea tratamentului cu inhibitor ECA trebuie făcută cu doză mică și crescută progresiv. În cazul insuficienței cardiace congestive tratată cu diuretice, inhibitorul ACE trebuie inițiat la o doză foarte mică, posibil după reducerea dozei diureticului care nu economiseste potasiul, asociat tratamentului. În toate cazurile, trebuie monitorizată funcția renală (creatininemia) în primele câteva săptămâni de tratament cu inhibitori ECA. Diuretice care economisesc potasiul (eplerenonă, spironolactonă): Cu eplerenonă sau spironolactonă în doze cuprinse între 12,5 mg și 50 mg pe zi și cu doze mici de inhibitori ECA: În tratamentul insuficienței cardiace clasa II-IV (NYHA) cu o fracție de ejecție <40% și tratată anterior cu inhibitori ECA și diuretice de ansă, apare risc de hiperkaliemie, potențial letală, în special în cazul nerespectării recomandărilor privind această combinație. Înainte de a iniția tratamentul cu această combinație, este necesară verificarea absenței hiperkaliemiei și a insuficienței renale. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei și a creatininemiei la începutul tratamentului, o dată pe săptămână în prima lună de tratament și, ulterior, la intervale lunare. Racecadotril: este cunoscut faptul că inhibitorii ECA (de exemplu, perindoprilul) determină angioedem. Acest risc poate fi mai mare la utilizarea concomitentă de racecadotril (un medicament utilizat pentru tratamentul diareei acute). Inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus): pacienții la care se administrează concomitent un inhibitor al mTOR pot prezenta un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Administrare concomitentă care necesită precauţii Medicamente antihipertensive și vasodilatatoare Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate crește efectele hipotensive ale perindoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerina și alte nitrați sau alte vasodilatatoare, poate reduce în continuare tensiunea arterială.Alopurinol, medicamente citostatice sau imunodepresive, corticosteroizii (de uz sistemic) sau procainamida Administrarea concomitentă a acestor medicamente cu inhibitori ai ECA poate duce la creşterea riscului leucopeniei. Anestezice Inhibitorii ECA pot creşte efectele hipotensive ale anumitor anestezice. Aur La pacienţii în tratament cu preparate injectabile de aur (aurotiomalat de sodiu) în asociere cu un inhibitor ECA, incluzând perindopril, au fost rareori raportate reacţii nitritoide (simptomele includ eritem facial, greaţă, vărsături şi hipotensiune). Gliptine (linagliptină, saxagliptină, sitagliptină, vildagliptină): Risc crescut de angioedem, din cauza scăderii activității dipeptidil peptidazei IV (DPP-IV) determinate de gliptină, la pacienții tratați concomitent cu un inhibitor ECA. Simpatomimetice Simpatomimeticele pot să scadă efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. Ciclosporină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporină, pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Heparină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Legate de indapamidă Administrare concomitentă care necesită precauţii speciale Medicamente care induc torsada vârfurilor Din cauza riscului de hipokaliemie, indapamida trebuie administrată cu precauţie concomitent cu medicamente care pot induce torsada vârfurilor, cum sunt: antiaritmice de clasă IA (chinidina, hidrochinidina, disopiramida); antiaritmice de clasă III (amiodarona, dofetilida, ibutilida, bretilium, sotalolul); unele neuroleptice (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, trifluoperazina); benzamide (amisulprida, sulpirida, tiaprida); butirofenone (droperidol, haloperidol); alte neuroleptice (pimozida); alte substanţe, cum sunt bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină administrată intravenos, halofantrină, mizolastină, moxifloxacină, pentamidină, sparfloxacină, vincamină administrată intravenos, metadonă, astemizol, terfenadină. Se recomandă prevenirea şi corectarea valorilor mici ale potasemiei, monitorizarea intervalului QT. Hipokaliemie iatrogenă (amfotericină B administrată intravenos, glucocorticoizi şi mineralocorticoizi (cu administrare sistemică), tetracosactid, laxative stimulante): Creştere a riscului de hipokaliemie (efect aditiv). Potasemia trebuie monitorizată şi corectată dacă este necesar; la pacienţii trataţi cu glicozide digitalice, se recomandă precauţie specială. Trebuie utilizate laxative non-stimulante. Glicozide cardiace Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea potasemiei şi a ECG şi, dacă este necesar, tratamentul va fi reconsiderat. Administrare concomitentă care necesită precauţii Metformină: Acidoză lactică indusă de metformină determinată de posibila insuficienţă renală funcţională legată de utilizarea diureticelor (în special de diureticele de ansă). Metformina nu trebuie utilizată când valorile creatininemiei depăşesc 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei. Substanţe de contrast iodate: În cazul apariţiei deshidratării cauzată de diuretice, apare un risc crescut de insuficienţă renală acută, în special la utilizarea unor doze mari de substanţe de contrast iodate. Trebuie efectuată rehidratarea pacientului înainte de administrarea substanţelor de contrast iodate. Săruri de calciu: Risc de hipercalcemie, din cauza reducerii eliminării urinare de calciu. Ciclosporină, tacrolimus: Risc de creştere a creatininemiei, cu modificarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei, chiar în absenţa depleţiei de sodiu/apă. Corticosteroizi, tetracosactid (în administrare sistemică): Reducerea efectului antihipertensiv (retenţie hidrosalină din cauza corticosteroizilor).

Din cauza efectelor individuale ale componentelor din medicament asupra sarcinii şi alăptării, Co- Prenessa nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină. Co-Prenessa este contraindicată în timpul trimestrelor doi şi trei de sarcină. Co-Prenessa este contraindicată în timpul alăptării. În funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă, trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul cu Co-Prenessa. Sarcina Legate de perindopril Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4). În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu IECA este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. în momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scădere a funcţiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4). Efecte legate de indapamidă Nu există date sau acestea sunt limitate (sub 300 de sarcini duse la termen) în legătură cu utilizarea indapamidei la gravide. Expunerea prelungită la tiazide în timpul trimestrului trei de sarcină poate reduce volumul plasmatic al mamei, precum şi debitul uteroplacentar, care pot determina ischemie feto- placentară şi reducere a creşterii fetale. Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte ale toxicității asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este preferabilă evitarea utilizării indapamidei în perioada sarcinii. Alăptarea Co-Prenessa este contraindicat în timpul alăptării. Efecte legate de perindopril Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea perindoprilui şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării unui nou-născut sau unui prematur. Efecte legate de indapamidă Nu există date suficiente privind excreția indapamidei/metaboliților în laptele uman. Este posibil să apară hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamidă și hipokaliemie. Nu poate fi exclus riscul pentru nou-născuți/sugari. Indapamida este înrudită cu diureticele tiazidice, care au fost asociate, în cazul utilizării în timpul alăptării, cu scăderea sau chiar întreruperea lactaţiei. Indapamida este contraindicată în timpul alăptării.