RCP · CO-KARBIS 8 mg/2,5 mg

Doze

Doza zilnică recomandată este un comprimat din concentrația dată.

Combinația cu doză fixă nu este adecvată pentru terapia inițială.

Înainte de trecerea la Co-Karbis, pacienții trebuie controlați cu doze stabile de monocomponente administrate în același timp. Doza de Co-Karbis trebuie să se bazeze pe dozele componentelor individuale ale combinației la momentul schimbării.

Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta trebuie efectuată prin titrarea individuală a substanțelor active ale combinației libere.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

La vârstnici, creatinina plasmatică trebuie ajustată în funcție de vârstă, greutate și sex. Pacienții vârstnici pot fi tratați în funcție de funcția renală.

Pacienți cu insuficiență renală

Co-Karbis este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance al creatininei sub 30 ml/min). Diureticele tiazidice și cele înrudite sunt pe deplin eficiente numai atunci când funcția renală este normală sau doar minim afectată.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Co-Karbis este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă și/sau colestază (vezi pct. 4.3 și 5.2).

Pacienți de rasă neagră

Efectul antihipertensiv al Co-Karbis este mai scăzut la pacienții de rasă neagră decât la pacienții de altă rasă datorită candesartan (vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți

Co-Karbis nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Siguranţa şi eficacitatea Co-Karbis nu au fost stabilite la această grupă de pacienţi.

Mod de administrare

Administrare orală.

Co-Karbis trebuie administrat o dată pe zi dimineața, cu sau fără alimente.

Interacțiuni comune cu candesartan și indapamidă Combinații care nu sunt recomandate Litiu Au fost raportate creșteri reversibile ale concentrațiilor serice de litiu și toxicitate în timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ECA. Un efect similar poate apărea la administrarea BRA. Combinația candesartanului cu litiu nu este recomandată. Administrarea concomitentă de indapamidă și litiu poate duce la creșterea concentrației plasmatice de litiu cu apariția de semne de supradozaj, cum este cazul dietei cu conținut scăzut de sodiu (scăderea excreției urinare de litiu). Dacă este necesară utilizarea Co-Karbis, monitorizați atent litiul plasmatic și ajustați doza, titrând individual substanțele active din combinația liberă. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) Datele studiilor clinice au arătat că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (RAAS) prin utilizarea combinată a inhibitorilor ECA, a blocantelor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului este asociată cu o frecvență mai mare a evenimentelor adverse precum hipotensiune arterială, hiperkaliemie și scădere a funcției renale (până la insuficiență renală acută) comparativ cu administrarea unui singur medicament cu acțiune pe SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.1). La inițierea tratamentului cu IECA, pot apărea hipotensiune arterială brusc instalată și/sau insuficiență renală acută la pacienții cu depleție preexistentă de sodiu (în special la pacienții cu stenoză a arterei renale). În cazul hipertensiunii arteriale, când este posibil ca tratamentul diuretic anterior să fi determinat depleția de sodiu, este necesar: - fie întreruperea Co-Karbis cu 3 zile înainte de începerea tratamentului cu IECA și continuarea tratamentului cu un diuretic care nu economisește potasiul, dacă este necesar; - fie administrarea de doze inițiale mici de IECA și creștere treptată a dozei. Monitorizați funcția renală (creatinina plasmatică) în timpul primelor săptămâni de tratament cu IECA. Combinații care necesită precauție în utilizare Antiinflamatoare nesteroidiene (cale sistemică), care include inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic în doze mari (> 3 g/zi) Asocierea BRA, precum candesartan, cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (adică inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) și AINS neselective), poate duce la scăderea efectului antihipertensiv. Ca și în cazul IECA, BRA concomitent cu AINS poate conduce la un risc crescut de agravare a funcției renale, inclusiv o posibilă insuficiență renală acută, și la creșterea potasiului seric, în special la pacienții cu funcție renală preexistentă scăzută. Combinația trebuie administrată cu prudență, în special la vârstnici. Pacienții trebuie hidratați corespunzător și trebuie avută în vedere monitorizarea funcției renale după inițierea tratamentului concomitent și, ulterior, periodic. Poate apărea o posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei. Riscul de insuficiență renală acută la pacienții deshidratați (scăderea filtrării glomerulare) este crescut. Hidratați pacientul; monitorizați funcția renală la începutul tratamentului. Combinații care trebuie luate în considerare Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren) Utilizarea concomitentă de diuretice economisitoare de potasiu, suplimente de potasiu, înlocuitori de sare care conțin potasiu sau alte medicamente (de exemplu, heparină) poate crește nivelul de potasiu. Monitorizarea potasiului trebuie efectuată după caz (vezi pct. 4.4). Deși combinațiile raționale sunt utile la unii pacienți, pot apărea totuși hipokaliemie sau hiperkaliemie (în special la pacienții cu insuficiență renală sau diabet). Potasiul plasmatic și ECG trebuie monitorizate și, dacă este necesar, tratamentul trebuie revizuit. Interacțiuni legate de candesartan Compușii care au fost investigați în studiile farmacocinetice clinice includ hidroclorotiazida, warfarina, digoxinul, contraceptivele orale (de exemplu etinilestradiol/levonorgestrel), glibenclamida, nifedipina și enalapril. Nu au fost identificate interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic cu aceste medicamente. Interacțiuni legate de indapamidă Combinații care necesită precauție pentru utilizare Medicamente care induc torsada vârfurilor - antiaritmice clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă), - antiaritmice clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă, bretiliu), - unele antipsihotice: - fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină), - benzamide (amisulpridă, sulpiride, sultopride, tiapride), - butirofenone (droperidol, haloperidol), - alte antipsihotice (de exemplu, pimozid), - alte substanțe (de exemplu: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină pe cale intravenoasă, halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină pe cale intravenoasă, metadonă, astemizol, terfenadină). Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este factor de risc). Monitorizați și corectați hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a începe tratamentul cu această asociere. Monitorizați clinic electrolițiiplasmatici și ECG. Administrați medicamente care nu induc torsadă a vârfurilor în prezența hipokaliemiei. Alți compuși care determină hipokaliemie: amfotericină B (IV), gluco corticoizi și mineralocorticoizi (pe cale sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante Prezintă risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Monitorizați și corectați la nevoie potasiul seric. Este necesară prudență la pacienți cu tratament concomitent cu digitalice. La acești pacienți administrați laxative altele decât stimulante. Baclofen Accentuarea efectului antihipertensiv. Pacientul trebuie să consume lichide suficiente; monitorizați funcția renală la începutul tratamentului. Medicamente digitalice Hipokaliemia și/sau hipomagneziemia predispun la efecte toxice ale digitalicelor. Monitorizați potasiul și magneziul seric, și ECG, și ajustați tratamentul la nevoie. Combinaţii care necesită prudență deosebită Alopurinol Tratamentul concomitent cu indapamidă poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la alopurinol. Combinații care necesită atenție deosebită Metformin Risc crescut de acidoză lactică indusă de metformin din cauză de insuficiență renală funcțională asociată cu diureticele și mai ales cu diureticele de ansă. Nu utilizați metformin dacă creatinina plasmatică depășește 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbat și 12 mg/l (110 µmol/l) la femeie. Substanţe de contrast iodate La pacienţii deshidrataţi datorită diureticelor, riscul de insuficienţă renală acută este crescut, mai ales în cazul utilizării unor cantităţi mari de substanţe de contrast iodate. Pacienţii trebuie rehidrataţi înainte de administrarea substanţelor de contrast iodate. Antidepresive imipramină-like, neuroleptice Accentuarea efectului antihipertensiv şi a riscului de hipotensiune arterială ortostatică (prin efect aditiv). Calciu (sub formă de săruri) Risc de hipercalcemie prin scăderea eliminării urinare a calciului. Ciclosporină, tacrolimus Risc de creştere a creatininei plasmatice, în abesența vreunei modificări a nivelurilor circulante ale ciclosporinei, chiar şi în absența depleției hidroelectrolitice. Corticosteroizi, tetracosactidă (pe cale sistemică) Efectul antihipertensiv poate fi scăzut (prin retenţie de apă şi sodiu datorată corticosteroizilor).

Co-Karbis nu este recomandat în primul trimestru de sarcină, și este contraindicat în al doilea și al treilea trimestru de sarcină. Co-Karbis nu este recomandat în timpul alăptării. Sarcina Utilizarea BRA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea BRA este contraindicată în al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 4.4). Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate în urma expunerii la IECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusă o creștere mică a riscului. Deși nu există date epidemiologice controlate privind riscul cu BRA, pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu excepția cazului în care continuarea tratamentului cu BRA este considerată esențială, pacientele care planifică sarcina trebuie să primească tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranță stabilit pentru utilizare în sarcină. La diagnosticarea sarcinii, tratamentul cu BRA trebuie oprit imediat și la nevoie inițiat un tratament alternativ. Se știe că expunerea la tratamentul cu BRA în al doilea și al treilea trimestru de sarcină induce fetotoxicitate la om (scădere a funcției renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) și toxicitate neonatală (insuficiență renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la BRA a avut loc începând cu trimestrul al doilea de sarcină, se recomandă monitorizare ecografică a funcției renale și a craniului. Sugarii ale căror mame au primit tratament cu BRA trebuie atent supravegheați pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 și 4.4). Nu există date sau există un număr limitat de date (mai puțin de 300 de rezultate ale sarcinii) privind utilizarea indapamidei la femeile gravide. Expunerea prelungită la tiazidă în al treilea trimestru de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern, precum și fluxul sanguin uteroplacentar, ceea ce poate provoca ischemie fetoplacentară și retard de creștere. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte ale indapamidei în ceea ce privește toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este preferabil să se evite administrarea indapamidei în timpul sarcinii. Alăptarea Deoarece nu sunt disponibile informații privind utilizarea candesartanului în timpul alăptării, candesartanul nu este recomandat și sunt de preferat tratamente alternative cu profil de siguranță mai bine stabilite în timpul alăptării, în special în timpul alăptării sugarului nou-născut sau născut prematur. Nu există informații suficiente privind excreția indapamidei/metabolitelor în laptele uman. Ar putea apărea hipersensibilitate la medicamentele derivate din sulfonamide și hipokaliemie. Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți/copii. Indapamida este strâns legată de diureticele tiazidice care au fost asociate, în timpul alăptării, cu scăderea sau chiar suprimarea lactației. Indapamida nu este recomandată în timpul alăptării. Fertilitatea Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au arătat niciun efect asupra fertilității la șobolanii femele și masculi (a se vedea secțiunea 5.3). Nu sunt anticipate efecte asupra fertilității umane.