RCP · CLORURA DE POTASIU KABI 150mg/ml

ADMINISTRARE INTRAVENOASĂ, NUMAI DUPĂ DILUARE.

Doze

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea clorurii de potasiu la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1.

Adulţi

Doza uzuală la adulţi:

Se va administra intravenos numai după diluare într-o soluţie adecvată, până la o concentraţie de maxim 3 g/l clorură de potasiu (sau potasiu 40 mEq). Pentru tratamentul hipokaliemiei severe sau al cetoacidozei diabetice, pot fi necesare concentraţii mai mari, caz în care perfuzia trebuie administrată într-o venă cu debit sanguin crescut şi este recomandată monitorizarea continuă a ECG.

1 g clorură de potasiu corespunde la 13,4 mEq sau 524 mg potasiu.

Doza depinde de rezultatele ionogramei serice şi de echilibrul acido-bazic. Deficitul de potasiu va fi calculat utilizând următoarea formulă de calcul:

Deficitul de potasiu (mEq) = kg greutate corporală x 0,2 x 2 x (4,5 mEq/l - potasiemia). (Volumul lichidului extracelular se calculează din greutatea corporală x 0,2).

Aportul zilnic normal de potasiu este de aproximativ 0,8 până la 2 mEq/ kg.

Viteza de perfuzare nu trebuie să fie rapidă, viteza de 10 mEq/oră fiind considerată, în mod normal, sigură.

Ca regulă generală, viteza de perfuzare nu trebuie să depăşească niciodată 20 mEq/oră.

În mod obişnuit, doza maximă la adulţi nu trebuie să depăşească 150 mEq/zi.

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie redusă.

Mod de administrare

Este recomandată administrarea cu ajutorul unei pompe de perfuzie, în special în cazul soluţiilor cu concentraţii mai mari.

Pentru instucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Asocieri nerecomandate (cu excepţia cazurilor de hipokaliemie severă): + Diuretice care economisesc potasiul (monoterapie sau terapie asociată) cum sunt: amilorid, spironolactonă, triamteren, canrenoat de potasiu, eplerenonă; risc de hiperkaliemie care se poate finaliza cu deces, în special la pacienţii cu insuficienţă renală (efect aditiv de hiperkaliemie). + Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, antiinflamatoare nesteroide (AINS), ciclosporină, tacrolimus, suxametoniu: hiperkaliemie care se poate finaliza cu deces, în special la pacienţii cu insuficienţă renală (efect aditiv de hiperkaliemie). + Preparate din sânge, săruri de potasiu ale penicilinelor: risc potenţial de hiperkaliemie ca urmare a conţinutului în potasiu al acestor produse. Asocieri posibile, dacă sunt respectate precauţii speciale de utilizare: + Chinidină: potasiul poate potenţa efectele antiaritmice ale chinidinei. + Tiazide, hormoni adrenocorticali, glucocorticoizi, mineralocorticoizi: Efectele aportului exogen de potasiu pot fi diminuate. + Digoxină: hiperkaliemia poate fi periculoasă la pacienţii trataţi cu medicamente digitalice. + Răşini schimbătoare de ioni: potasiemia este redusă ca urmare a înlocuirii potasiului cu sodiu.

Sarcina Datele privind utilizarea clorurii de potasiu la gravide lipsesc sau sunt limitate. Utilizarea Clorură de potasiu Kabi 150 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi luată în considerare în timpul sarcinii dacă este necesar din punct de vedere clinic. Alăptarea La om, clorura de potasiu este excretată în lapte într-o asemenea măsură încât este posibil să apară efecte la nou-născuţii/sugarii alimentaţi la sân. Nu poate fi exclus riscul pentru nou-născuţi/sugari. Trebuie luată decizia dacă să se întrerupă alăptarea sau să se întrerupă/să nu se administreze Clorură de potasiu Kabi 150 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă, luându-se în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru mamă.