RCP · CLORHIDRAT DE LOPERAMIDA VIM SPECTRUM 2 mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): CLORHIDRAT DE LOPERAMIDA VIM SPECTRUM 2 mg
- Cod ATC: A07DA03
- Forma farmaceutică: capsule
- Concentrație: 2mg
- Deținătorul autorizației: VIM SPECTRUM S.R.L. - ROMANIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Diaree acută
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule Clorhidrat de Loperamidă Vim Spectrum), urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă Clorhidrat de Loperamidă Vim Spectrum) după fiecare scaun diareic. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg clorhidrat de loperamidă (8 capsule Clorhidrat de Loperamidă Vim Spectrum).
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă Clorhidrat de Loperamidă Vim Spectrum), urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă Clorhidrat de Loperamidă Vim Spectrum) după fiecare scaun diareic. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 6 mg clorhidrat de loperamidă (3 capsule Clorhidrat de Loperamidă Vim Spectrum)/20 kgcorp, dar nu mai mult de 6 capsule. Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj hepatic (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă.
Interacțiuni
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau asemănătoare. Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă a loperamidei (în doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Nu se cunoaşte importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P în cazul în care loperamida este administrată în doza recomandată (2 mg, până 16 mg doza zilnică maximă).
Sarcină și alăptare
Deşi studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice şi teratogene, iar la om, loperamida se excretă în laptele matern în cantităţi foarte mici, administrarea medicamentului în timpul sarcinii, în special în cursul primului trimestru şi în timpul alăptării se va face numai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.